Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 526/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 05.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.526
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții G, G, -, ȘI, împotriva sentinței civile nr.5/12.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții - intimați INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A, OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții - recurenți, lipsă avocat, lipsă fiind pârâții - intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 24.03.2009, întâmpinare din partea pârâtei - intimate Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor B, un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamanților - recurenți.
Reprezentanta reclamanților - recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării onorariului de avocat și nr.HG284/2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamanților - recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - intimate Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21 noiembrie 2008 la Tribunalul Arad, reclamanții G, G, și, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A, Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A, au solicitat să fie obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25 % și suplimentul corespunzător gradului în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru perioada 01.01.2007 - 01.02.2008 și a sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % din salariul de bază pentru perioada 01.12.2005 - 01.12.2008, iar pentru reclamantul sumele reprezentând suplimentul postului, suplimentul corespunzător gradului și sporul de confidențialitate pentru perioada 27.09.2007 - 01.12.2008, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei să înscrie în carnetul de muncă al reclamanților sporurile solicitate, în conformitate cu Decretul nr.92/1976.
În motivarea acțiunii reclamații au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A și în cadrul Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor A, și în această calitate aveau dreptul conform art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar potrivit art.33 din nr.OUG123/2003 beneficiază de sporul de confidențialitate care se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului iar Autoritatea Națională a Consumatorilor este organ de specialitate în subordinea Guvernului. Mai au arătat că prin acte normative succesive în perioada 2004 - 2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr.188/1999 în art.29 alin.1 lit. c) și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 la data de 01.01.2007, iar sporul de confidențialitate nu le-a fost plătit niciodată deși se circumscrie în dreptul de remunerare.
Prin întâmpinare pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a cerut respingerea acțiunii invocând excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive a iar pe fond respingerea acțiunii, cu motivarea că acordarea suplimentelor salariale a fost suspendată în perioada 2004 - 2006 prin nr.OUG92/2004, iar în privința sporului de confidențialitate au arătat că reclamanții în calitate de funcționari publici sunt numiți în funcție în temeiul Legii 188/1999 neavând posibilitatea să negocieze drepturile salariale pe care le primesc.
Prin sentința civilă nr.5/12.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamanții G, G, și împotriva pârâților Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B, Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A și Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A pentru plata despăgubirilor reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază, suplimentul gradului în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru perioada 01.01.2007 - 01.12.2008, și spor de confidențialitate în cuantum de 15 % din salariul de bază, pentru perioada 01.12.2005 - 01.12.2008 iar pentru reclamantul, obligarea la plata acelorași suplimente și spor pentru perioada 27.09.2007 - 01.12.2008, în sume actualizate cu indicele de inflație și înscrierea acestor suplimente și sporuri în cărțile de muncă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A și Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor A și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu luna aprilie 2004 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 29 (devenit 31) alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 după republicare și a sporului de confidențialitate prevăzut de art. 33 din nr.OUG123/2003.
Conform art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999 (după republicarea legii devenind art.31 alin.1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit. c) și d) au fost suspendate în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006 în baza art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin Legea nr.251/2006, art.13, pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999, prevederile art.29 alin.1 lit. c) și d) au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamanții solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest procent și nici vreun alt procent. Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici iar în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative" astfel că, nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este pasibil de exercitare, nefiind reglementat.
De altfel, reclamanții în calitate de funcționari publici sunt salarizați conform Legii nr.188/1999 care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici în cazul lor numirea în funcție realizându-se printr-un contract de drept public sau de drept administrativ astfel cum a fost definit în doctrină, libertatea contractuală a părților fiind suplinită în cea mai mare parte de legiuitor și neexistând posibilitatea negocierii individuale a drepturilor salariale ca în cazul personalului angajat cu contract individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții G, G, și solicitând modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată inițial.
În motivarea recursului se invocă ca și prim motiv de recurs faptul că instanța de fond procedând la respingerea cererilor reclamanților referitoare la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, a ignorat dispozițiile art.48 din nr.OG6/2007 care arată că acest act normativ se completează cu Legea nr.188/1999 și este de netăgăduit că reclamanții beneficiază de cele 2 sporuri salariale reglementate de art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că suplimentul postului și suplimentul gradului solicitate de reclamanți nu pot fi cuantificate ignorând astfel dispozițiile art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii și ca atare stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale nu este condiționată de existența unei legi speciale.
Al treilea motiv de recurs s-a concretizat în aceea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra petitului privind acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % din salariul de bază drept recunoscut de art.33 alin.1 din nr.OUG123/2003 și la care reclamanții sunt îndreptățiți câtă vreme Autoritatea Națională a Consumatorilor a fost înființată ca și organ de specialitate al administrației publice centrale aflată în subordinea Guvernului conform art.16 alin.1 din nr.OG2/2001. Spre deosebire de suplimentul postului și suplimentul gradului sporul de confidențialitate este cuantificat la 5 % din salariul de bază.
Ultimul motiv de recurs invocat s-a referit la incidența în speța dedusă judecății a dispozițiilor art.1 Protocolul 1 la Convenție apreciindu-se că dreptul reclamanților la aceste sporuri reprezintă un drept de creanță și prin urmare se circumscrie noțiunii de bun în sensul dispozițiilor anterior invocate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a reiterat excepția lipsei calității procesual pasive în condițiile în care raporturile de serviciu sunt stabilite între reclamanți și Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A ce reprezintă o entitate cu personalitate juridică ce are calitate procesuală în speță iar în cauzele referitoare la plata unor drepturi de natură salarială, calitatea procesual pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are raporturi de serviciu.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă instanța constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ce urmează a fi analizată cu precădere de instanță în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât chiar dacă raporturile de serviciu ale reclamanților în calitate de funcționari publici s-au stabilit cu pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A, pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are calitatea de ordonator secundar de credite conform art.5 alin.2 din nr.HG748/2007, calitate menținută și prin art.5 alin.3 din nr.HG284/2009 și în condițiile în care instituțiile pârâte sunt instituții bugetare, iar drepturile salariale pretinse de reclamanți se asigură din fondurile bugetare astfel virate se impune recunoașterea calității procesual pasive a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța în cauză.
Reclamații au calitatea de funcționari publici în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A și în cadrul Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor A calitate în care raporturile de serviciu ale reclamanților intră sub incidența Legii nr.188/1999 în ceea ce privește drepturile funcționarilor publici. Printre drepturile prevăzute la art.31 aliniatul1 din Legea nr. 188/1999 se numără și suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/2003 fiind prevăzute inițial la art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006 iar prin Legea nr.251/2006 art.13, prevederile respective au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007 fără a se indica însă cuantumul sau criteriile în funcție de care funcționarii publici vor beneficia de aceste drepturi. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 nr.OG6/2007 sau nr.OG9/2008.
Cu toate acestea Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamanților cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamanților ca și funcționari publici la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).
Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin însăși dispozițiile invocate de reclamanți și cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii.
Pe de altă parte instanța de recurs nu-și poate însuși motivarea reclamanților potrivit căreia cuantumul de 25 % este o creație a jurisprudenței fiind stabilită la nivel național întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte fidel dispozițiile legale pe care se întemeiază ori în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestor drepturi salariale nici instanța nu le poate determina fără ca prin aceasta să se substituie astfel puterii legislative.
Aceasta nu împiedică însă admiterea în parte a acțiunii reclamanților referitor la recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.01.2007 - 07.12.2008, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective pentru a se asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți ca urmare a neachitării la termen a drepturilor salariale cuvenite. În privința reclamantului ținând cont de faptul că acesta a fost numit în funcția publică pe care o deține în cadrul Oficiului pentru Protecția Consumatorului A la data de 27.09.2007 tot astfel și plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare se va realiza pe perioada 27.09.2007 - 07.12.2008, suma fiind de asemenea reactualizată cu rata inflației la data plății efective.
Ca o consecință a admiterii acțiunii privind recunoașterea acestor drepturi, instanța de recurs va obliga pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamanților prin înscrierea celor două suplimente.
Totodată pentru considerentele anterior menționate se va respinge capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi salariale în cuantum de câte 25 % din salariul de bază.
În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate de 15 % din salariul de bază solicitat de reclamanți pe perioada 01.12.2005 - 01.12.2008 Curtea reține că acest spor este reglementat de dispozițiile art.33 alin.1 din nr.OUG123/2003 și se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15 % precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, Instituției Avocatului Poporului și Curții Constituționale în cuantumul prevăzut de reglementările în vigoare.
Raportat la acest text de lege reclamanții au apreciat că se încadrează în prima ipoteză în condițiile în care Autoritatea Națională a Consumatorilor ce a fost înființată prin nr.OUG2/2001 reprezintă organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică aflată în subordinea Guvernului și în condițiile în care reclamanții activează în cadrul unei instituții aflate în subordinea Guvernului sunt îndreptățiți la plata sporului de confidențialitate.
Curtea nu își poate însuși această argumentație întrucât teza I cuprinsă la art.33 alin.1 din nr.OUG123/2003 vizează exclusiv funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului sintagmă ce nu poate fi asimilată cu sintagma în subordinea Guvernului la care fac referire reclamanții în privința autorității Naționale a Consumatorilor. Această instituție ca orice organ de specialitate al administrației publice centrale se află în subordinea Guvernului dar nu face parte din aparatul de lucru al Guvernului care potrivit art.20 din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, este alcătuit din Cancelaria Primului Ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente și alte asemenea structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În consecință, Curtea apreciază că reclamanți nu sunt îndreptățiți la acordarea sporului de confidențialitate întrucât nu se încadrează în ipoteza strict reglementată de art.33 alin.1 din nr.OUG123/2003. Sub acest aspect nu se poate reține nici susținerea reclamanților privind incidența în speță a dispozițiilor art.1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la încadrarea dreptului de creanță în noțiunea de "bun" întrucât pentru ca un drept de creanță să intre în noțiunea de "bun" în sensul art.1 din primul Protocol la Convenție era necesar ca reclamanții să beneficieze de o "speranță legitimă" în recunoașterea acestui drept de creanță cum ar fi recunoașterea unitară și constată a unui asemenea drept prin jurisprudența națională or, în speță reclamanții nu au făcut dovada existenței unei jurisprudențe unitare la nivelul instanței supreme în sensul acordării sporului de confidențialitate prevăzut de art.33 alin.1 din nr.OUG123/2003 categoriilor de funcționari publici similar reclamanților.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța de recurs apreciază că soluția Tribunalului Arad de respingere în întregime a acțiunii a fost dată cu aplicarea greșită a legii și astfel, fiind în prezența modului de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă și văzând și art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va proceda la admiterea acțiunii reclamanților în ceea ce privește recunoașterea drepturilor acestora referitoare la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective precum și obligarea pârâtului Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorului A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a acestora urmând a respinge cererea în privința stabilirii cuantumului de 25 % pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare precum și în ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate de 15 %.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanții - recurenți, în baza art.274 și următoarele Cod procedură civilă instanța de recurs constată că chitanțele depuse în recurs privind plata onorariului avocațial de 200 lei de către fiecare reclamant, chitanțe înregistrate sub numerele 472 - 490/21.11.2008 au fost depuse și în fața instanței de fond și nu reprezintă cheltuieli noi efectuate exclusiv în recurs iar în condițiile în care instanța a procedat la admiterea în parte a acțiunii reclamanților în baza art.276 Cod procedură civilă va proceda și la admiterea în parte a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâții la plata sumei de 150 lei pentru fiecare reclamant reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții G, G, și împotriva sentinței civile nr.5/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A, Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor
Modifică în tot sentința recurată și în consecință:
Admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pe perioada 01.01.2007 - 07.12.2008, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației, la data plății efective, iar pentru reclamantul plata drepturilor salariale menționate se va realiza pentru perioada 27.09.2007 - 07.12.2008, sume actualizate cu rata inflației, la data plății efective.
Obligă pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor A să procedeze la înscrierea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cărțile de muncă ale reclamanților.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 150 lei pentru fiecare reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/14.04.09
TEHNORED:/14.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
