Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 534/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 534/
Ședința publică din 10 Iunie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor -ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, împotriva sentinței civile nr. 325 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 325 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a admis cererea de chemare în garanție a MFP, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și în consecință au fost obligați în solidar pârâții MAI și IPJ H să-i plătească reclamantei prima de vacanță pe anul 2006, calculată în sumă netă, sumele stabilite vor fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, a fost obligat chematul în garanție MFP să includă în bugetul de stat sumele necesare plății drepturilor de natură salarială stabilite mai sus și să le vireze în contul MAI pentru plata acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că reclamanta are dreptul la o primă de vacanță anuală, calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, prevedere legală ce a fost suspendată succesiv prin mai multe acte normative. În esență, s-a constatat faptul că normele legale de suspendare contravin prev.art.16 alin.1, art.41 și art.53 din Constituția României, deoarece aceste norme sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP H în numele MEF.
DGFP H prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei, invocând în primul rând excepția lipsei calități procesuale pasive a MEF, pe motiv că între reclamantă și instituția pârâtă nu există nici un raport juridic, iar drepturile solicitate prin acțiunea dedusă judecății sunt drepturi salariale. Se arată în continuare că rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite a acestui buget și a proiectelor bugetelor locale respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
MEF nu are atribuții în gestionarea bugetelor ministerelor și instituțiilor publice, iar în raport de disp.art.1 și 2 din OG nr.22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. În acest sens ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond se susține că dispozițiile cuprinse în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 care stabilesc dreptul la primele de vacanță au fost suspendate în mod succesiv prin mai multe acte normative și în aceste condiții nu se putea efectua plata acestor drepturi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată recursule nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurenta DGFP H instanța reține că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Totodată potrivit disp.art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea MEF și a ANAF, în realizarea funcției sale MEF are în principal atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectului legii de rectificare a acestor bugete.
De asemenea calitatea procesuală a MEF se justifică și prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobat prin Legea nr.228/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, bugetele acestor instituții publice fiind aprobate așa cum s-a arătat mai sus de aceeași instituție MEF.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurenta MEF în sensul că dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive și că instituția nu avea posibilitatea să achite sumele solicitate cu acest titlu, instanța reține că actele normative la care fac referire recurentele și prin care s-a suspendat sau amânat plata acestei prime de vacanță nu dispun desființarea acestui drept iar suspendarea sau amânarea plății acestuia nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
În condițiile în care acest drept prevăzut în mod expres de art.34 din Legea 188/1999 este în ființă, pentru ca el să nu fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, se impune plata efectivă a sumelor prevăzute cu acest titlu.
Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectivă a legii adoptate în spiritul și litera ei și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendată în mod succesiv prin mai multe acte normative cu încălcarea prevederilor cuprinse în art.41 și 53 din Constituție, întrucât nu exista nici un motiv de suspendare prevăzut de legea fundamentală.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că la data la care s-a soluționat cererea, dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu nu mai erau în vigoare, acestea având doar caracter temporar. În condițiile în care suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâții pot să achite sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de primă de concediu.
Pe cale de consecință, instanța de control, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, împotriva sentinței civile nr. 325 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
4.07.2008
2 exemplare
Jud.fond. Sz.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
