Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 534/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 534/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.378/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 378/6.04.2009, Tribunalul Covasna - Secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul Comunei pentru plata suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază. A stabilit că în cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunță această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la calcularea, acordarea și plata efectiva a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază actualizate cu rata inflației începând cu data de 01.06.2004, în funcție de data numirii fiecăruia și până în prezent și, în continuare, pentru viitor.
Raportat la obiectul acțiunii și la motivele invocate în susținerea acesteia, respectiv dispozițiile art 31 din Legea nr 188/1999, suspendările succesive ale acestei dispoziții legale, reintrarea în vigoare a acesteia, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
- reclamanții sunt funcționari publici în cadrul instituției pârâte;
- raportat la dispozițiile art 31 din Legea nr 188/1999, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare; aceste dispoziții introduse inițial în forma art 29 prin Legea nr 161/2003, au fost suspendate succesiv în perioada 2004-2006, apreciindu-se de către instanța de fond ca aceasta suspendare contravine prevederilor art 41 si art 53 al 2 din Constituția României care prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor și că, potrivit art 15 al 2 din Constituția României unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare;
- actele normative de suspendare nu prevăd desființarea dreptului, ci doar această suspendare a exercițiului acestuia, ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv;
- dispozițiile art 38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu;
- instanța de fond a apreciat că dreptul ca atare, la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, subzistă și că, prin suspendare repetată, Guvernul a încălcat normele constituționale și cele ale codului muncii;
- relativ la procentul solicitat de reclamanți, s-a avut în vedere că, deși a fost legiferat ca parte componenta a salariului funcționarilor publici, suplimentul postului și al treptei de salarizare nu a fost cuantificat prin niciuna dintre legile sau ordonanțele de completare sau modificare a Legii nr 188/1999, apreciindu-se că, pentru a fi posibila cuantificarea este necesară existența unor dispoziții date în executarea dispozițiilor art 31 din legea menționată, atribuție care revine legiuitorului respectiv Guvernului;
- in condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a acestor suplimente, acordarea acestor drepturi ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat precum și nesocotirea Deciziei nr 820/200 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că instanțele judecătorești nu au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii sau să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, și care au criticat-o sub aspectul modalității de soluționare a acțiunii civile, invocându-se în susținerea căii de atac aceleași motive cu cele ale formulării acțiunii introductive și, totodată, faptul că legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării, făcându-se referire la considerentele Deciziei nr 820/2008 a Curții Constituționale.
Pârâta nu au formulat întâmpinare în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 Cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Referitor la nașterea și regimul juridic succesiv aplicat drepturilor salariale pretinse, succesiunea în timp este următoarea:
- dispozițiile art 29 din Legea nr 188/1999 au fost modificate prin art XIII pct 21 din cartea II Titlul III al Legii nr 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, act normativ care a intrat in vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 21.04.2003. prin același act normativ s-a dispus, în art XXV că prevederile art 29 al 1 din Legea nr 188/1999 " se aplică începând cu data de 1.01.2004 ".
- prima suspendare a acestui text de lege s-a dispus prin articolul unic pct 7 din Legea nr 164/2004 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, publicată in Monitorul Oficial din 19.05.2004 și care prevăd că " După art 50 se introduce art 50/1 cu următorul cuprins: " Pentru anul 2004, aplicarea dispozițiilor art 29 al 1 din Legea nr 188/1999 republicatăse suspendă ". Astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin decizia nr 185/2009, această dispoziție legală nu poate intra în vigoare decât respectând prevederile art 15 al 2 și 78 din Constituție, astfel că suspendarea dispozițiilor art 29 al 1 din Legea nr 188/1999 urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a Legii nr 164/2004, adică de la 22.05.2004; ca urmare, dispozițiile art 29 al 1 au fost aplicabile în perioada 01.01.2004-22.05.2004;
- prin art 44 din OUG nr 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 publicată in Monitorul Oficial din 23.11.2004, s-a dispus ca " la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe se suspendă aplicarea disp art 29 din Legea nr 188/1999 republicată și cu modificările ulterioare ". Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr 185/2008 că este vorba despre o eroare materială în sensul referirii doar la litere c și d ale articolului menționat;
- prin art 48 din OG nr 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 publicată în Monitorul Oficial din 20.01.2006, a fost suspendată, la data intrării in vigoare a ordonanței, " aplicarea dispozițiilor lit c si d ale art 29 al 1 din Legea nr 188/1999 până la 31 decembrie 2006"; având în vedere că ordonanța a intrat, conform art 51, în vigoare la 3 zile de la publicare, rezultă că în perioada 1-23.01.2006 aceste dispoziții au fost aplicabile, după această dată fiind suspendate pentru tot restul anului 2006;
- prin Legea nr 251/2006 publicată in din 29.05.2007, art 29 al 1 lit das uferit modificări în sensul că " suplimentul gradului " a fost înlocuit cu " suplimentul corespunzător treptei de salarizare "; de asemenea, în urma republicării articolul 29 primit o nouă renumerotare, devenind art 31 din Legea nr 188/1999;
- prin articolul XIII din Legea nr 215/2006, cu referire la întreg articolul 29, se prevede " intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007 " a acestor dispoziții, Curtea Constituțională sancționând prin decizia nr 185/2009 constituționalitatea acestei dispoziții întrucât, raportat la ultimul act normativ de suspendare a art 29 lit c și d ale Legii nr 188/1999, respectiv art 48 din OG nr 2/2006 și art 64 al 2 din Legea nr 24/2999 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, după încetarea suspendării, actul juridic va continua să producă efecte, fără a mai fi necesar să se adopte o nouă normă care să prevadă o nouă dată de intrare în vigoare a legii;
- pentru toate aceste considerente, se constată ca dreptul material la acțiune a luat naștere pentru reclamați la data de 1.01.2007, moment până la care a fost amânată începerea curgerii termenului de prescripție.
Conform prevederilor art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispoziția legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006, au fost suspendate prevederile art.29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin modificarea adusă Legii nr.188/1999 prin Legea nr.251/2006, lit."d" a aliniatului 1 al art.29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului, a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art.1, alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31, alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Ordonanța Guvernului nr.6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că prevederile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată.
Se reține că, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art.37, alin.3 teza ultimă din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Ca urmare, nu pot fi reținute argumentele aduse în motivarea recursului paratei, fiind vorba despre un drept in vigoare, câștigat de reclamanți în calitate de funcționari publici și care nu poate fi înlăturat pentru că din legislație lipsește la acest moment o lege unică a salarizării și nici printr-o înlocuire forțată a unei astfel de legi cu Ordonanța Guvernului nr 6/2007.
Obiectul prezentei acțiuni se circumscrie și prevederilor art 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, parte a dreptului intern, prioritar acestuia urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr 30/1994.
În această analiză prin prisma CEDO, se impune a fi expuse și dispozițiile art 11 din Constituția României potrivit cu care statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Judecătorul național al statului membru CEDO aplică în mod direct prevederile referitoare la protecția drepturilor omului care au prioritate față de dreptul intern.
Conform art 1 din Protocolul 1 care garantează protecția proprietății, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor ".
Conținutul acestui drept este mult mai nuanțat, limitele inițiale fiind însă depășite de practica aplicării lui. Domeniul de aplicare al noțiunii de " bun " s-a lărgit de-a lungul timpului, aceasta având o semnificație autonomă fără a se limita numai la protecția bunurilor corporale. În acest context, referitor la dreptul de creanță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis cu valoare de principiu ( cauza Wittek contra Germaniei din 2002 ) ca drepturile de creanță constituie un bun în sensul art 1 din Protocolul nr 1. Se impune a fi precizat sub acest aspect că există o diferență între acțiunile unor reclamanți pendinte pe rolul jurisdicțiilor interne prin care se urmărea eventualitatea dobândirii unei creanțe și cele formulate în vederea obținerii plății unui drept de creanță, fiind exemplificative in acest sens dispoziția statuată în jurisdicția europeană în alte cauze ( Gaygusuz contra Austriei din 1996 sau Willis contra - din 2002 ) prin care se arată că un drept pecuniar ( ex o alocație de urgență sau o indemnizație de văduvă ), în măsura în care este prevăzut în legislația națională în materie, este un drept patrimonial în sensul art 1 din Protocolul 1.
Pornind de la caracterul autonom al noțiunilor utilizate de Convenție și de protocoalele sale adiționale, Curtea a extins noțiunea de " bun " la situațiile în care apar puse în discuție interese economice ale unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, care pot să se prezinte sub forma unor speranțe legitime la obținerea unor indemnizări. Ca urmare, reglementarea celor două componente ale salariului prin Legea nr 161/2003 i-a făcut pe reclamanți titularii unui interes substanțial proteguit prin art 1 din Protocolul 1 adițional. Această speranță legitimă este conturată ca valoare patrimonială de dreptul prevăzut de lege care este clar, se referă la componentele salariului, a fost suspendat, iar apoi a devenit din nou actual și nu există controverse legate de interpretarea și aplicarea normelor de drept interne.
În concluzie, și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul reclamanților din prezenta cauză poate fi calificat drept " bun " protejat de art 1 Protocolul 1 adițional la Convenția ratificată de România, pentru toate considerentele anterior expuse recursul formulat in cauza fiind întemeiat, iar acțiunea reclamanților admisibilă.
Întemeiata este si solicitarea privind acordarea si pe viitor a acestor drepturi salariale, întrucât, fiind vorba despre un drept actual, în ființă la care pârâții urmează a fi obligați până la intervenirea vreunei modificări de drept sau de fapt a situației juridice conturată de legislație precum și de calitatea de funcționar public. Se va avea însă în vedere faptul că, potrivit înscrisurilor existente la dosar, datele numirii reclamanților în funcție publică sunt diferite.
Conform art.1084 Cod civil, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit prin neplata acestor sporuri prevăzute de lege, astfel că actualizarea cu indicele de inflație păstrează valoarea reală a obligației bănești.
Sub aspectul cuantumului celor doua suplimente solicitat de reclamanți, se constată, astfel cum s-a arătat anterior, ca ceea ce se urmărește prin acțiunea obiect al analizei este obligarea pârâtei la îndeplinirea unei obligații corelative unui drept al funcționarilor publici, obligație pe care pârâta refuză să o execute. Faptul că de la momentul nașterii dreptului și până în prezent legiuitorul nu a reglementat modul de cuantificare a celor doua componente ale salariului nu poate conduce la respingerea acțiunii reclamanților, dar nici la adăugarea la lege de către instanță prin stabilirea unui cuantum fie aleatoriu, fie prin analogie, considerentele hotărârii atacate neoferind vreun criteriu al alegerii cuantumului de 25%. Astfel cum s-a statuat într-o decizie de speță a Curții Constituționale ( nr 820/2008 ), prin asimilare, dacă s-ar cuantifica de către judecător, in lipsa unor dispoziții și criterii legale, cuantumul acestor componente ale salariului funcționarilor publici, s-ar ajunge la crearea de norme legale, la substituirea acestora, fapt ce ar încălca principiul separației puterilor în stat consacrat de art 1 al 4 din Constituția României, dar și dispozițiile art 61 al 1 ale aceluiași act.
Ca urmare, sub acest aspect, al stabilirii unui cuantum pentru fiecare dintre cele două componente ale salariului funcționarilor publici, pretențiile reclamanților nu sunt admisibile.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de reclamanții, și și va modifica sentința civilă atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate cu consecința obligării pârâților la calcularea, acordarea și plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data numirii acestora în funcția publica, dar nu mai devreme de data de 01.06.2004, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective și la calcularea, acordarea și plata efectivă a acestor sume în continuare până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept.
Restul pretențiilor privind cuantumul de 25% al suplimentelor solicitate vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr.378/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primarul comunei și, în consecință, obligă pârâții la calcularea, acordarea și plata efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu data de 01.06.2004, în funcție de data numirii în funcția publică a fiecăruia dintre reclamanți până în prezent, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective, și la calcularea, acordarea și plata efectivă a acestor sume reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în continuare până la noi modificări ale situației de fapt și/sau de drept.
Respinge cererea privind cuantumul de 25% al suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
pt. Grefier, - aflată în concediu de odihnă semnează:Grefier șef secție |
Red: LB/20.07.2009
Dact: DT/22.07.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.534din 30.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.378din 16.04.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
