Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 536/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 536/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurentul în contradictoriu cu intimata Direcția Silvică I, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - recurs împotriva sentinței 414/CA/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul reclamantului în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și daune morale.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 416/CA din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâtă.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 116,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâta Direcția Silvică I s-a dispus sancționarea reclamantului, pădurar de vânătoare pe nr. 9 din cadrul Ocolului Silvic Hîrlău, cu "avertisment", conform prevederilor art. 100 al. 2 lit. b din CCM pentru anul 2008-2009 și art. 48 lit. b din Legea 427/2001 pentru neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind repararea instalațiilor vânătorești din raza nr. 9.
La baza acestei decizii s-au avut în vedere referatul nr. 11.356/17.11.2008 aprobat prin Hotărârea Comitetului Director din 16.12.2008, nota de constatare nr. 16.801/20.10.2008 încheiată de S și nota explicativă a reclamantului.
Instanța a reținut că reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă, nu este funcționar public, astfel încât apărările sale urmează a fi examinate prin prisma art. 1 alin. 1, 2 art. 2 lit. a din Legea 53/2003, constatând că în prezent trimiterile OG59/2000 la Legea 188/1999 se limitează doar la competența instanței de contencios administrativ, fiind efectiv incidente în practică doar în cazul funcționarilor publici, motiv pentru care s-ar impune intervenția legiuitorului pentru clarificarea statutului personalului silvic și a competenței instanțelor de soluționare a litigiilor ce decurg din raporturile de muncă ale acestuia.
Instanța constată că raportat la prevederile art. 268 alin. 2 lit. a, c din Legea 53/2003 decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâtă nu cuprinde descrierea abaterii disciplinare și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului în timpul cercetării disciplinare prealabile, mențiuni obligatorii, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Corect s- reținut că pârâta s-a limitat a imputa reclamantului neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind apărarea instalațiilor vânătorești, fără a indica în concret care este conținutul material al faptei pentru care a fost sancționat disciplinar, fapta respectivă nefiind individualizată nici sub aspectul momentului comiterii și nici al indicării obligațiilor reclamantului, în exercitarea funcției, și instituite de reglementări specifice despre care se pretinde că ar fi fost încălcate.
Menționarea generică a faptei nu satisface exigențele art. 268 alin. 2 lit. a din Legea 53/2003 și este contrară scopului urmărit de legiuitor prin aceste dispoziții, respectiv acela de a-l informa pe salariat fără echivoc și complet în privința faptelor pentru care este sancționat disciplinar, nefiind permis ca omisiunile referitoare la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară să fie complinite prin trimiterea la alte înscrisuri decât decizia de sancționare.
La data de 17.11.2008 s-a încheiat referatul nr. 11356 aprobat prin Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director, prin care s- propus sancționarea reclamantului cu "avertisment", atașându-se și nota explicativă a acestuia din data de 10.11.2008 (fila 80 dosar).
În această notă reclamantul a arătat că și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului, invocând încheierea unui proces verbal în anul 2008 privind instalațiile vânătorești ce trebuie reparate, instalații care însă nu sunt în gestiunea sa și faptul că nu este de competența sa executarea lucrărilor pe linie de vânătoare în nr. 9.
Aspectele invocate de reclamant nu au fost incluse în Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director prin care se aprobă referatul conținând propunerea de sancționare a reclamantului, iar în decizia de sancționare de asemenea nu se indică argumentele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate.
Rezultă că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în condițiile art. 268 alin. 2 lit. a, c din Legea 53/2003, dispoziții cu caracter imperativ a căror încălcare a avut loc la emiterea deciziei de sancționare a reclamantului.
După cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 319/29.03.2007, dispozițiile art. 268 alin. 2 se înscriu printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.
Față de motivele de nulitate absolută sus menționate instanța reține că devine inutilă cercetarea fondului cauzei, urmând a admite în parte acțiunea și a constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare a reclamantului emisă de pârâtă.
A fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea daunelor materiale și morale, având în vedere că acesta nu a suferit un prejudiciu material urmare a emiterii deciziei nr. 213/2008, nefiindu-i afectate drepturile salariale, precum și faptul că desființarea deciziei este suficientă pentru remedierea stării de disconfort creată reclamantului, daunele morale fiind excesive și nedovedite.
Astfel, reclamantul nu probat că prin emiterea deciziei de sancționare cu "avertisment" ar fi fost pus într-o situație de inferioritate cu consecințe defavorabile la locul de muncă sau în societate și care să justifice acordarea unor despăgubiri pentru repararea prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul -, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că nu i-au fost acordate daune morale, cauza nu a fost soluționată și analizată pe fondul situației de fapt pentru care a fost luată măsura sancționării. Nu au fost depistate persoanele vinovate de crearea acestui incident și pentru că acestea ar trebui să fie obligate la daune morale, ca sancțiune pecuniară.
În recurs nu au fost administrate noi probatorii și nici nu s-a depus întâmpinare.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond, reține următoarele considerente:
Prin decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâta Direcția Silvică s-a dispus sancționarea reclamantului, pădurar de vânătoare pe nr. 9 din cadrul Ocolului Silvic, cu "avertisment", conform prevederilor art. 100 al. 2 lit. b din CCM pentru anul 2008-2009 și art. 48 lit. b din Legea 427/2001 pentru neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind repararea instalațiilor vânătorești din raza nr. 9.
Reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă, nu este funcționar public, astfel că în mod corect instanța de fond a examinat apărările reclamantului prin prisma art. 1 alin. 1,2, art. 2 lit. "a" din Legea nr. 53/2003.
Raportat la prevederile art. 268 alin. 2 lit. "a" și "c" din Legea nr. 53/2003, decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâtă nu cuprinde descrierea abaterii disciplinare și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului în timpul cercetării disciplinare prealabile, mențiuni obligatorii, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Corect s- reținut că pârâta s-a limitat a imputa reclamantului neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind apărarea instalațiilor vânătorești, fără a indica în concret care este conținutul material al faptei pentru care a fost sancționat disciplinar, fapta respectivă nefiind individualizată nici sub aspectul momentului comiterii și nici al indicării obligațiilor reclamantului, în exercitarea funcției, și instituite de reglementări specifice despre care se pretinde că ar fi fost încălcate.
Menționarea generică a faptei nu satisface exigențele art. 268 alin. 2 lit. a din Legea 53/2003 și este contrară scopului urmărit de legiuitor prin aceste dispoziții, respectiv acela de a-l informa pe salariat fără echivoc și complet în privința faptelor pentru care este sancționat disciplinar, nefiind permis ca omisiunile referitoare la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară să fie complinite prin trimiterea la alte înscrisuri decât decizia de sancționare.
La data de 17.11.2008 s-a încheiat referatul nr. 11356 aprobat prin Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director, prin care s- propus sancționarea reclamantului cu "avertisment", atașându-se și nota explicativă a acestuia din data de 10.11.2008 (fila 80 dosar).
În această notă reclamantul a arătat că și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului, invocând încheierea unui proces verbal în anul 2008 privind instalațiile vânătorești ce trebuie reparate, instalații care însă nu sunt în gestiunea sa și faptul că nu este de competența sa executarea lucrărilor pe linie de vânătoare în nr. 9.
Aspectele invocate de reclamant nu au fost incluse în Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director prin care se aprobă referatul conținând propunerea de sancționare a reclamantului, iar în decizia de sancționare de asemenea nu se indică argumentele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate.
Corect a reținut instanța de fond că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în condițiile art. 268 alin. 2 lit. "a,c" din Legea nr. 53/2003, așa cum de altfel a fost statuat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 319/29.03.2007, dispozițiile art. 268 alin. 2 se înscriu printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.
Totodată, corect s-a reținut că față de motivele de nulitate absolută ale deciziei nr. 213 din 22 decembrie 2008 nu mai era cazul a fi analizată cercetarea fondului cauzei, așa cum de fapt solicită recurentul în motivele de recurs, și instanța de control judiciar apreciază că nu este oportun a se analiza in extenso această cauză.
Referitor la daunele materiale și morale pretinse, se apreciază că nici acestea nu pot fi acordate, avându-se în vedere faptul că, reclamantul-recurent nu a suferit niciun prejudiciu moral sau material, nefiindu-i afectate drepturile salariale iar desființarea deciziei corect s-a apreciat că este suficientă pentru remedierea stării de disconfort creată reclamantului-recurent.
Cu privire la daunele morale, de asemenea corect s-a reținut de instanța de fond că prin emiterea deciziei de sancționare, ce a și fost anulată, acesta s-ar fi aflat într-o situație de inferioritate cu consecințe defavorabile la locul de muncă sau în societate, care ar fi putut fi justificate prin acordarea unor astfel de despăgubiri.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă,s e va respinge recursul și va fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge recursul formulat de -, contra sentinței nr. 416/CA/28.05.2009 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- G -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
17.11.2009
2 ex.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia
