Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 536/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.536
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în B,-, -0,.2,.31, județul B, împotriva sentinței nr. 70/ din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul G, avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsă fiind intimații Inspectoratul de Poliție al Județului și Ministerul Administrației și Internelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind apărătorul recurentului precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților să plătească reclamantului drepturile salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002 - 15.02.2006 și dobânda legală aferentă de la data nașterii dreptului până la data plății efective. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul -G a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului B obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 15.02.2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate acestea și până la data achitării efective. A mai solicitat reclamantul și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate.
În motivarea acțiunii sale reclamantul susține că este ofițer de poliție și în perioada 01.09.2002-15.02.2006 a activat în calitate de ofițer al poliției judiciare, fiind desemnat în această calitate ca organ de cercetare al poliției judiciare prin ordin al ministrului Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Deși în calitatea pe care a deținut-o avea aceleași atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul, atribuții reglementate de codul d e procedură penală și Legea 364/2004, totuși nu a beneficiat de sporul de 30% din salariul de bază lunar, așa cum au beneficiat ofițerii de poliție judiciară detașați la
Din acest motiv apreciază că actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% (OUG 43/2000 și ulterior OUG24/2004) anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, conțin prevederi discriminatorii care contravin OUG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Acordarea sporului de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la. a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.
Deși scopul urmărit prin impunerea unui spor salarial pentru ofițerii de poliție judiciară care participă la cercetarea unor infracțiuni de corupție este legitim, reclamantul susține că incoruptibilitatea trebuia asigurată pentru toți ofițerii de poliție judiciară. Pentru acest motiv, acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare și a respectării principiilor statului de drept.
Prin neacordarea sporului salarial de 30% calculat la valoarea salariului de bază lunar, apreciază că s-a aplicat un tratament discriminatoriu față de ofițerii poliției judiciare printre care s-a numărat și care nu au beneficiat de aceste drepturi salariale și ca urmare a suferit un prejudiciu material care justifică această cerere.
Legal citati, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție ambii pârâți au invocat prescrierea dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.09.2002, respectiv 15.02.2006.
Pe fond susțin că în raport de calitatea avută salarizarea reclamantului se realizează potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003 și nicidecum prin aplicarea OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, cu modificările ulterioare, așa cum în mod greșit apreciază reclamantul că ar trebui să se realizeze.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea prezentei cereri (art.28 alin.5 din OUG43/2002, în vigoare până la data de 29.03.2006), ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combaterea infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a putea beneficia de dreptul pretins, trebuia ca reclamantul să îndeplinească condiția esențială prevăzută de actul normativ invocat în acest sens și anume, să fi fost detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (A).
Instanța analizând probatoriile administrate, raportate la dispozițiile legale aplicabile speței în cauză a apreciat ca întemeiată excepția invocată și ca neîntemeiată acțiunea formulată.
În raport de calitatea pe care o are reclamantul salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea cererii (art.28 ain.5 din nr.OUG43/2002, în vigoare până la data de 29 martie 2006) ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fie detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul unității de poliție menționate, chiar și ca ofițer de poliție judiciară, salarizarea acestora nu se poate face decât potrivit OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
De asemenea, dispozițiile art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002, care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din nr.OUG27 din 29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel că a dispărut temeiul legal pentru acordarea acestui spor.
Discriminarea pe care o invocă reclamantul apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
În speță, prin acordarea acestui spor și celorlalți polițiști din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative s-ar fi încălcat atât prevederile legale din cuprinsul nr.OUG43/2002 (care nu prevedeau acordarea acestui spor decât pentru o categorie restrânsă, a polițiștilor din cadrul ) cât și prevederile nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care stabilesc modul în care se calculează salariul celorlalți polițiști.
De altfel, analizând definiția dată de legiuitor la art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, republicată, reiese că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin.2 al art.2 din nr.OG137/2000 republicată, se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție () fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitate diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005).
Problema aplicării unui tratament discriminatoriu se poate pune numai cu privire la persoane care fac parte din aceeași categorie, iar polițiștii din cadrul unității unde-și desfășoară activitatea intervenientul sunt o categorie distinctă față de categoria polițiștilor detașati la Direcția Națională Anticorupție, care se află într-o situație juridică diferită.
Împotriva sentinței nr.70/3.07.2009 a Tribunalului Brăila în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, neacordarea sporului respectiv fiind de natură a-l discrimina, fiind încălcate și supremația constituției precum și a dreptului comunitar care garantează salariului egal pentru muncă egală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă.
Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, impunându-se reformarea acesteia.
Conform actelor aflate la dosarul cauzei și recunoașterii pârâților, recurentul a avut funcția de ofițer de poliție judiciară în cadrul B, în perioada menționată, fiind desemnat ca organ de cercetare penală prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă, în baza art.210 alin.3 din codul d e procedură penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
În această funcție, recurentul nu a beneficiat de sporul de 30% din salariul de bază, cum au beneficiar colegii săi detașați la DNA, în condițiile în care, în virtutea funcției pe care a avut-o a prestat o muncă egală cu aceea a colegilor detașați, ceea ce înseamnă că are dreptul și la un salariu egal și inclusiv la sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume: un salariu egal pentru muncă egală.
Dispozițiile art.6 din Codul Muncii prevăd ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plată egală pentru muncă egală, principiu care este prevăzut și garantat și de Declarația Universală a Drepturilor Omului în art.23.
În condițiile în care legiuitorul a prevăzut acest spor doar pentru ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul DNA, din a încălcat dispozițiile legale referitoare la discriminare, prevăzute de art.23 din Declarația Universală a Dreptului Omului, ale OG nr.137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002 și modificată prin Legea nr.27/2004, ale art.6 alin.2 din Codul Muncii, art.16 alin.1 și 2 din Constituția României.
Potrivit art.2 alin.2 din nr.OG137/20000, modificată, "sunt discriminatorii acele prevederi legale, criterii sau practici neutre care dezavantajează anumite persoane în afara cazului când acestea sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a scopului sunt adecvate și necesare.
Aplicarea acestui spor numai unei categorii infime de polițiști, deși a avut drept scop legitim necesitatea de a se asigura incoruptibilitatea ofițerilor de poliție judiciară în lupta împotriva corupției, este discriminatorie, pentru că incoruptibilitatea trebuia asigurată tuturor polițiștilor de poliție judiciară, "criteriul detașării în structura DNA", neputând fi un criteriu obiectiv pentru o remunerație salarială, neregăsindu-se printre criteriile de diferențiere salarială stabilite prin lege respectiv: funcția deținută, gradul, complexitatea sarcinilor, grad de răspundere, solicitări, eșalon, vechimea în muncă, etc.
Criteriul stabilit de legiuitor, cel al detașării este unul creat artificial, de natură să creeze avantaje materiale unei categorii privilegiate de ofițeri, în dezavantajul marei majoritari a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul IPJ, care se consideră descriminați.
Prin această descriminare, justificarea acordării acestui spor, rămâne ineficientă și lipsită de conținut, deoarece un sistem cu adevărat independent și apărat de tentațiile corupției nu se poate realiza decât printr-o salarizare adecvată pentru toți polițiștii.
Acest lucru se impune, condițiile în care, activitatea desfășurată de cele două categorii de ofițeri este egală, în sensul că ambele categorii efectuează acte de urmărire penală, sub directa îndrumare, supraveghere și control nemijlocit a procurorilor, neexistând diferențe, sub aspectul complexității, activităților și probelor administrate pentru aflarea adevărului, infracțiunile care suntde competența Direcției pentru Combaterea Crimei Organizate având un grad de pericol social la fel de ridicat ca și faptele de corupție ce cad în sarcina DNA, care sunt numeric mai reduse. Singura deosebire dintre cele două categorii de polițiști, este ca polițiștii din cadrul IPJ au putere decizională, în sensul că fac propuneri de începere a urmării penale, dispun reținerea preventivă a unei persoane, întocmesc actele de terminare a urmăririi penale, dispun reținerea preventivă a unei persoanei, întocmesc actele de terminare a urmăririi penale, activități pe care polițiștii detașați nu le pot face. Deci nu se poate spune că cei detașați desfășoară activități mai complexe decât cei care nu sunt detașați.
Discriminarea la care sunt supuși ofițerii din cadrul IPJ, prin neîncasarea acestui spor salarial, este cu atât mai evidentă cu cât, dat fiind lipsa de transparența cu care sunt detașați polițiștii la DNA, creează tensiuni artificiale între polițiști, inechitatea răsfrângându-se asupra actului de justiție cu posibile și grave repercusiuni asupra egalității de tratament a participanților la procesul penal.
În același sens sunt și prevederile art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în care se consacră principiul nediscriminării și art.17 care prevede interzicerea abuzului de drept.
În art.1 din Protocolul nr.12 semnat de România, se arată că "drepturile prevăzute de lege trebuie să fie asigurate fără nicio discrimare bazată pe sex, religie, rasă, culoare, limbă, opinii politice sau orice alte opinii, origine socială, avuție, naștere sau orice altă situație".
La alin.2 al acestui articol, se prevede că "nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate în paragraful 1, din partea niciunei autorități publice".
În speță, criteriul "detașării" se include perfect în "Orice alte situații", prevăzute în enumerarea de mai sus.
Curtea constată că prin neacordarea acestui spor și polițiștilor judiciari din cadrul, s-a produs o gravă și evidentă discriminare de ordin salarial, ce contravine în totalitate legii fundamentale a statului și legislației europene.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată la fond, Curtea o apreciază ca nefondată neputând interveni prescripția atâta timp cât dreptul nu a fost recunoscut.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în B,-, -0,.2,.31, județul B, împotriva sentinței nr. 70/ din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, și în consecință;
Modifică sentința nr.70/3.07.2009 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea în parte și obligă pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Administrației și Internelor B, să plătească reclamantului G drepturile salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002 - 15.02.2006 și dobânda legală aferentă de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/26.06.2009
Tehno ZE/29.06.2009
ex.2
OPINIE SEPARATĂ
Apreciem, în dezacord cu majoritatea membrilor completului de judecată, că sentința pronunțată de instanța de fond este completă și corect motivată, răspunzând imperativelor apărării drepturilor fundamentale ale persoanelor, cum ar fi dreptul de a beneficia de aceleași salariale, în condițiile desfășurării unei activități dacă nu cumva identice, cel puțin comparabile.
În discuție litigiul pendinte se referă la acordarea sporului de 30% din salariul lunar, pe o perioadă determinată, reclamantului, în considerarea calității lui de ofițer al poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție al Judecătoriei Brăila, desemnat în această calitate prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative.
A fost invocată în susținerea cererilor de chemare în judecată, o situație discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art.27 alin.4 din nr.OG137/2000, în raport de ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Tribunalul Brăilaa respins cererea.
În recurs sarcina Curții, este numai aceea de a examina dacă în cauză, diferențierea de tratament, s-a datorat unei stări de discriminare reală sau dacă ea se circumscrie măsurilor adecvate și suficiente pentru cei ce urmau să desfășoare activități specifice datorate modificării raporturilor de serviciu față de ceilalți polițiști, precum și complexității activităților desfășurate de instituția în care au fost detașați.
Curtea reamintește că legea protejează deopotrivă dreptul oricărei persoane fără restricții, dar și fără a crea anumite egalizări în mod artificial, la adăpostul unei pretinse discriminări.
Sub acest aspect, Curtea își însușește pasajele pertinente din hotărârea instanței de fond ca argumente în adoptarea soluției de respingere a acțiunii, subliniind că, indemnizația stabilită prin nr.OG27/2006, se cuvine doar polițiștilor, considerentele vizând complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați la, între activitățile desfășurate de aceștia și cealaltă categorie, existând deosebiri majore.
În raport de aceste considerente, din punctul nostru de vedere, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, recursurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție B, urmau a fi admise.
JUDECĂTOR,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
