Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 54/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/2008
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, împotriva sentinței civile nr. 155 din 18.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimații, H, -, R, R, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt timbrate cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 12.12.2007 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimaților prin care au solicitat respingerea recursurilor și judecarea cauzei în lipsă, iar în data de 08.01.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei, din partea recurenților, dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursurile promovate în cauză și împuternicirea dată în cauză, consilierului juridic ( 56 - 58).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 155/CA/2007 pronunțată la data de 18 septembrie 2007, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-au respins excepțiile netimbrării și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B-N, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, ca fiind rămasă fără obiect prima excepție și ca nefondată a doua excepție.
Totodată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, H, -, R, R, împotriva pârâților AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B-N, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților primele de vacanță pentru anul 2006, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în privința netimbrării invocată de pârâți, că aceasta a rămas fără obiect, reclamanții timbrând acțiunea conform art. 3 lit. m liniuța a 2-a din Legea nr. 146/1997 modificată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor de rândul 2 și 3 instanța de fond a constatat că această excepție este nefondată, în condițiile în care președintele pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului are calitatea de ordonator secundar de credite față de pârâta de rândul 1, iar această ultimă pârâtă se află, la rândul său, în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile conform prev. nr.HG 459/2005.
Referitor la fondul cauzei, prima a instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt funcționari publici ai pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului a Județului B-N, iar potrivit prevederilor art. 33, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării, care se impozitează separat.
S-a susținut că aceste prevederi legale au devenit neaplicabile pentru anul 2006, deoarece prin disp. art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 s-a dispus că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Totodată, prima instanță a mai reținut că aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului, însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI solicitând instanței admiterea recursurilor cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr.civ. considerând hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, susținând că nu are calitate procesuală pasivă. deoarece în conformitate cu prev. art. 2 alin. 3 din nr.HG 459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea, cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat și nu în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, reclamanții având încheiate raporturi de serviciu cu Agenția Națională pentru Protecția Mediului B-N, astfel că drepturile și obligațiile există doar în sarcina acestor părți.
Pe fondul cauzei, pârâtul susține că în conformitate cu disp. art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, dreptul la prima de vacanță prev. de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendat prin acte normative succesive din anul 2001 și până la 31.12.2006, nefiind aplicabile nici disp. Legii nr. 53/2003, deoarece dispozițiile acestei legi se aplică în completarea Legii nr. 188/1999.
Având în vedere argumentele prezentate, pârâtul a solicitat admiterea recursului cu consecința modificării în totalitate a sentinței recurate, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI susținut, în principal, că prev. disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/199 au fost suspendate prin acte normative succesive din 2001 și până în prezent, astfel încât nu exist un temei legal pentru acordarea primelor de concediu.
A mai precizat pârâta că prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental, iar disp. art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința lor, astfel că legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice sau să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada pentru care se acordă, prin urmare nu este vorba de o anulare ilegală a unui drept, exercițiul dreptului fiind suspendat și nu înlăturat.
Analizând recursurile declarate de pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Potrivit art.1 din HG nr. 459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, Agenția este o instituție publică cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, reorganizat ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului; conform art.2 alin.3 din același act normativ, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu statut de servicii publice deconcentrate,finanțatede la bugetul de stat.
In conformitate cu prevederile art. 21 alin. 2 ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare,ordonatorii secundari de crediterepartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu, în condițiile legi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide căde factopârâții este abilitați să stabilească bugetul de venituri și cheltuieli aferent structurilor subordonate - deci și ale agențiilor județene -, creditele bugetare fiindu-le repartizate de către acesta în calitate de ordonator principal de credite; este adevărat că ulterior repartizării sumelor de către ordonatorul principal de credite, ordonatorul secundar de credite poartă responsabilitatea repartizării lor, însă, destinația fondurilor chiar și pentru plata drepturilor salariale, este stabilită de către minister.
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă,calitatea procesuală pasivăpresupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, se poate observa că pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile are calitate procesuală pasivă în demersul judiciar al reclamanților vizând plata unor drepturi salariale restante întrucât există identitate între persoana acestuia și cel care se pretinde obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul acesteia.
În consecință, Curtea va constata că instanța de fond a statuat corect cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, respingând excepția invocată.
2. Potrivit dispozițiilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Cât privește reactualizarea sumelor solicitate, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 78 din Codul Muncii în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante instanța a reținut obligativitatea obligării pârâților la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de pârâți ca fiind nefondate, iar în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior urmează să le respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI împotriva sentinței civile nr. 155 din 18 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red.S/dact.
Dact./2 ex./14.01.2008
Jud.fond.,.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
