Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 54/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 54
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B, sector 1,--91 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DGFP D, cu sediul în C,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DGFP D, lipsind reclamantul și pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra acțiunii de față.
Consilier juridic pentru pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DGFP D solicită respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
CURTEA
La data de 28.11.2008 reclamantul, specialist la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiovaa formulat cerere de interventie în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Sectia Conflicte de Muncă prin care a chemat în judecată pârâții Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție solicitând instanței obligarea pârâților să înlăture pentru viitor discriminarea în raport cu ceilalți funcționari publici și demnitari la care a fost supus ca urmare a neacordării indexărilor acordate de guvern bugetarilor și obligarea la plata sumelor aferente creșterii salariale de 5 % începând cu data de 01.01.2007, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007.
In motivarea acțiunii a arătat că au fost majorate salariile diferitelor categorii de funcționari publici, inclusiv judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții acestora, personalul acestora, personalului din cadrul, controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, personalul de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție fiind omiși de la aceste indexări salariale.
S-a mai arătat că reclamantul are calitatea de specialist la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Craiova, funcționar public potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, iar potrivit OG 6/2007 și OG nr. 27/2006 avea dreptul la creșterile salariale la salariul de bază care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. OG nr. 137/2000, Constituția României, OG nr. 10/2007, nr. 16/2007, OUG nr. 27/2007, Legea 154/1998, OG 8/2007, OG 6/2007, Legea 232/2008, OUG 43/2002.
In ședința publică de la 11.03.2008 Statul Român- Reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, având în vedere calitatea de funcționar public a reclamantului.
Prin încheierea de ședință de la 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr- a fost admisă excepția necompetentei materiale, și s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dolj, având în vedere că reclamantul are calitatea de funcționar public conform art. 11 al. 2 din OUG nr. 43/2002, iar în baza art.91 ind. 1 din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici " Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
La data de 13.05.2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în cauză în raport de dispozițiile art.138 alin.2 din Constituție și art.3 alin.1 pct.2 și pct.6 din HG 208/2005, arătând că MEF nu este instituția angajatoare a reclamantului și nu are atribuții în calcularea salariului acestuia, iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că dispozițiile OG 10/2007 nu sunt aplicabile categoriei de salariați bugetari din care face parte reclamantul.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.06.2008, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere că reclamantul și-a întemeiat solicitările pe dispozițiile OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în temeiul art. 60 - 63 pr.civ, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului. Aceleași concluzii au fost reiterate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin notele de ședință depuse la dosar.
La termenul de judecată de la 23.09.2008, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin întâmpinarea și notele de ședință depuse la dosar, excepție pe care o apreciază întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința nr. 1784/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată la data de 02.12.2008 pârâta Direcția Națională Anticorupție a învederat instanței că reclamantul a formulat o cerere având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr- și ulterior pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr-.
În temeiul art. 163 din Codul d e procedură civilă, Curtea a constat întemeiată excepția de litispendență ca urmare a identității de cauză, obiect și părți între cele două litigii, fiind înaintat dosarul nr- la dosarul nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Reclamantul are calitatea de specialist la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Craiova, funcționar public potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.
Potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției," salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de la instanțe și parchete se stabilește potrivit nr. crt. 28 de la lit. A din anexă, cu excepția situației în care, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, beneficiază de un salariu de bază mai mare. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază și de prevederile art. 23."
Reclamantul, specialist în cadrul DNA, este salarizat potrivit regimului de salarizare a magistraților, respectiv al judecătorilor și procurorilor, peste 3 ani vechime.
Față de aceste aspecte se reține că salariul de bază al reclamantului este reglementat de dispozițiile speciale prev. art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, dispoziții derogatorii de la dreptul comun în materia stabilirii salariului de bază pentru funcționari publici.
Este adevărat că potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, dar aceste dispoziții nu au în vedere salariul de bază ce este stabilit potrivit crt. 28 de la lit. A din anexă, respectiv la nivelul salarizării judecătorilor și procurorilor cu peste 3 ani vechime, respectiv prin aplicarea unui coeficient de multiplicare de 13,50 la valoarea de referință sectorială, ci doar alte drepturi salariale.
Majorarea salariului de bază stabilit potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 este posibilă doar ca urmare a majorării valorii de referință sectorială prin acte normative edictate în acest sens.
În raport de caracterul derogator al normelor ce reglementează salariul de bază al specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin raportare la salariul de bază al magistraților, se constată nefondată acțiunea reclamantului ce vizează majorarea salariului de bază al reclamantului în raport de majorările prev. de OG 6/2007, act normativ ce nu este aplicabil în cauză.
Nu poate fi reținută apărarea reclamantului în sensul că potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție potrivit cu care specialiștii au drepturile și obligațiile funcționarilor publici, având în vedere că în materia stabilirii salariului de bază sunt incidente dispozițiile speciale prev. de art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, și nu cele de drept comun în materia stabilirii salariului de bază al funcționarilor publici.
Se constată din enunțul textului că legiuitorul a avut în vedere cu privire la specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, deși funcționari publici, că stabilirea salariului de bază al acestei categorii de personal se face prin raportare la salariul de bază al magistraților, și nu al regimului general de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate să acorde funcționarilor publici alte drepturi decât cele prevăzute în lege pentru categoria căreia îi aparțin.
Nu poate fi reținută nici apărarea reclamantului în sensul încălcării dispoz. art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevederile Constituției României privind egalitatea în drepturi, egalitatea de tratament și nediscriminare, precum și prevederile Protocolului 12 la CEDO pentru următoarele aspecte.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art.147 alin.4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii. În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Ori, în cauza de față se invocă discriminarea între categorii de funcționari publici care funcționează în instituții distincte, și nu între categorii de funcționari care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții sau autorități.
În ceea ce privește drepturile salariale, nu se poate reține că stabilirea unei grile diferențiate după nivelul organului angajator constituie discriminare, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, așa cum s-a arătat în mai multe cauze în care s-a pronunțat Curtea, a distinge nu înseamnă a discrimina, iar situația unui funcționar aflat în raport de funcție cu un organ superior ierarhic nu este identică cu aceea a funcționarilor de la nivelele inferioare, așa încât nu se poate vorbi despre putere discreționară în aprecierea legiuitorului.
Diferențele de tratament salarial nu înseamnă încălcarea principiului nediscriminării, tratamentul salarial diferențiat având justificare obiectivă și rezonabilă care decurge din ierarhia autorităților în care funcționează personalul respectiv.
Se constată întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de dispozițiile art.138 alin.2 din Constituție și art.3 alin.1 pct.2 și pct.6 din HG 208/2005, acest pârât nefiind instituția angajatoare a reclamantului și neavând atribuții în calcularea salariului reclamantului.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată nefondată acțiunea formulată de reclamant, urmând aor espinge.
În raport de această soluție se constată rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârât urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B, sector 1,--91.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B, sector 1,--91.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Tehnored./5ex/19.03.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie
