Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 542/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.542/ Dosar nr-
Sedința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Beijnaru Mihoc
- - - -președinte secție - - JUDECĂTOR 3: Maria
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 348/CA din 02.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de09.09.2008, apoi pentru 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.348/CA/02.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sporul de 30% aferent perioadei 01.09.2002- 28.09.2004, invocată de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor și, in consecință, s-a respins acțiunea reclamantului in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului B, având ca obiect sporul de 30% pentru perioada 01.09.2002- 28.09.2004, ca fiind prescrisă.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative; Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului B având ca obiect sporul de 30% pentru perioada 28.09.2004 - 22.02.2005.
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor, privind prima de concediu și, in consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamantului, in solidar, prima de concediu pentru anul 2004, sumă actualizată cu indicele inflației și dobânda legală aferentă, începând cu data de la care trebuia acordată prima de concediu și până la data achitării efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni in carnetul de muncă.
A fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este, față de dispozițiile. 500/2002 și HG 208/2005, singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății in ipoteza admiterii acțiunii.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este fondată față de dispozițiile art. 3 din Decr. 167/1958 (care prevăd un termen de 3 ani pentru introducerea acțiunii), de data introducerii acțiunii (28.09.2007) și data de la care se solicită sporul de 30% ( 01.09.2002) urmând a fi admisă excepția si respinsă acțiunea reclamantului cu privire la sporul de 30% pentru perioada 01.09.2002 - 28.09.2004, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește sporul de 30%, anticorupție, acțiunea reclamantului pentru perioada neprescrisă, este nefondată, astfel că, a fost respinsă cu această mențiune. Acest spor a fost instituit prin dispozițiile OUG 43/2002, art. 28 al. 5, pentru polițiștii detașați in DNA, motivat atât de nevoia de a asigura incoruptibilitatea polițiștilor detașați, cât și de necesitatea de a răsplăti activitatea pe care o presupunea instrumentarea unor dosare de competența DNA, cu un grad ridicat de complexitate, persoanele implicate in instrumentarea unor astfel de cauze fiind expuși unor anumite riscuri. In același timp, beneficiarii sporului de 30% au o pregătire profesională specializată, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție. In aceste condiții, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită in raport cu situația obiectivă diferită in care se află polițiștii care își desfășoară activitatea in cadrul DNA. Chiar dacă și celelalte categorii de polițiști instrumentează cauze penale, nu se poate pune semn de egalitate între cauzele care revin in competența DNA și celelalte cauze penale.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamantul, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că în mod greșit instanța a constatat lipsa discriminării.
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, iar pârâtul nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi obligat să plătească drepturile salariale angajaților altor unități.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în motivele de recurs arată că în mod greșit a fost obligat la plata sumei constând în prima de concediu actualizată cu rata inflației, plus dobândă legală.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Prima instanță în mod corect a admis acțiunea reclamantului pentruplata primei de concediu și a respins excepția lipsei calității procesuale passive a acestui pârât, deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din cele două ministere au atribuții specifice dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamant.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al Județului B, ci să aloce sumele necesare îndeplinindu - și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Cauza în speță este un litigiu patrimonial care nu se desfășoară în sfera raporturilor de muncă reglementate de codul muncii, ci în cea a raporturilor de serviciu reglementate de Legea nr. 360/2002 și Legea nr.188/1999.
Se constată că potrivit art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Rezultă că dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativelor de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aceste dispoziții legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, respectiv prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005.
Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004 - 2006 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Prima de concediu reprezintă un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
În consecință, instanța va respinge recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative se constată că și acesta este nefondat.
Prima instanță în mod corect a obligat pârâta la plata dobânzilor legale aferente debitului principal la data plății efective a acestuia, deoarece, dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, în vreme ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței care se produce de drept iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani. Astfel, în mod corect prima instanță a dispus în baza art.1082 - 1084 cod civil actualizarea sumelor reprezentând prima de concediu cu rata inflației și de asemenea corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale calculate până la plata efectivă a sumelor.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Referitor la recursul formulat de reclamantul se constată de asemenea că este nefondat.
Reclamantul a fost polițist în cadrul B în perioada 1999-2005, fiind salarizat conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar, acest act normativ nu prevede prin nicio dispoziție legală acordarea sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Reclamantul recurent invocă în justificarea cererii sale dispozițiile art.11 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, putându-se constata că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză deoarece se referă la altă categorie de personal respectiv la magistrați, dispoziții care nu pot fi aplicate, prin asimilare polițiștilor.
Atât cu privire la magistrați cât și la polițiști au fost elaborate reglementări speciale de salarizare care au aplicabilitate proprie și care nu se pot substitui una pe cealaltă.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției întrucât se referă la procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Dispozițiile OUG nr.120/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precizând că la art.21 alin.11, se prevede că polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază, însă se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la polițiștii, care, așa cum se arată și în titulatura acestei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative ), or, în speță reclamantul a fost polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare V, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art.3 alin.2 din OG nr.137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamantul este supus unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
De asemenea, instanța trebuie să analizez și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențiale și dacă acestea sunt plasate în aceeași situație profesională.
Din analiza comparativă a dispozițiilor OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportat la prevederile OUG nr.120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr.120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României republicată și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece nu se constată distincții între situații analoage și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categoriile de polițiști.
În aceste condiții se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului, și de asemenea în mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002-28.09.2004, în baza art. 3 din DL 167/1958.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursurile formulate în cauză, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 348/CA/2.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.09.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
Red. /11.09.2008
Dact. /15.09.2008/2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Beijnaru Mihoc, Maria
