Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 547/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 547/
Ședința publică din 21 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B,--3, sector 1 și de AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ M, cu sediul în Târgu M, str.-.-, nr.50, jud.M, împotriva Sentinței civile nr. 852 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru reclamantul intimat sindicatul Târgu - M, consilier juridic, cu delegație la dosar (51), lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen, motivate.
Pârâta recurentă Direcția de Sănătate Publică M depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se constată depuse la dosar motivele de recurs formulate de pârâta recurentă Direcția de Sănătate Publică M (52-55).
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâților recurenți de a se judeca și în lipsă conform art.242 Cod pr.civ. acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentanta reclamantului intimat Sindicatul Târgu - M solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar (19,20).
CURTEA,
Prin sentința nr. 852 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției extinctive invocate de M și și a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul Sindicatul Târgu-M în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică M și Ministerul Sănătății Publice B, obligând pe aceștia să plătească reclamanților drepturile bănești constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază pe diferite perioade concret indicate, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, dispunându-se și plata în continuare a acestor drepturi salariale de la data pronunțării și până la încetarea calității de salariat în cadrul M sau la modificarea condițiilor de acordare a acestor suplimente. S-au respins ca nefondate petitele privind obligarea la plata contravalorii tichetelor de masă și s-a luat act de renunțare la petitul privind anularea adreselor nr. 2124/2008 și nr. 2364/2008, emise de
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, M este instituție publică în cadrul căreia își exercită funcția reclamanții și care are calitatea de ordonator secundar de credite, revenindu-i astfel obligația de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamanți iar are atribuții privind asigurarea resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din cadrul sistemului de sănătate, fiind și ordonator principal de credite conform HG nr. 862/2006 - art. 2 lit. "h" și art. 7.
Referitor la prescripția extinctivă, instanța a apreciat că întrucât drepturile solicitate au fost suspendate în perioada 2004-2006, dreptul la acțiune s-a născut la data de 1 ianuarie 2007, data încetării suspendării conform art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei prima instanță a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici și sunt încadrați conform Legii nr. 188/1999 republicată, iar prevederile art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din acest act normativ le conferă dreptul la un salariu compus și din cele două sporuri solicitate în acțiune. S-a apreciat că împrejurarea că suplimentele respective nu sunt prevăzute în legile anuale de salarizare și că nu le este nu le este stabilită cuantumul, nu au relevanță câtă vreme ele sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999 republicată și, ținând seama de principiul stabilit de art. 3 Cod civil, judecătorului îi revine sarcina de a stabili un procent pe care îl consideră corespunzător.
Cererea privind acordarea tichetelor de masă a fost respinsă pe considerentul că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 nu prevăd o obligație în sarcina angajatorului ci o posibilitate, aceste norme având un caracter permisiv, iar acordarea lor este condiționată de legiuitor de alocarea unor fonduri bugetare. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 14/2008 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii a stabilit că prevederile art. 1 alin. 1 și art. 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că tichetele de masă nu se pot acorda funcționarilor publici.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâții Ministerul Sănătății și Autoritatea de Sănătate Publică
Recurentul Ministerul Sănătății Bas olicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate și a respingerii pretențiilor reclamanților iar recurenta M, de asemenea, modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Sănătății a precizat din nou că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece are numai atribuții de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea sa, că directorul executiv al autorității de sănătate publică județeană, respectiv al municipiului B are calitate de ordonator secundar de credite în condițiile legii și în această calitate repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate. S-a mai subliniat că nu poate fi chemat în instanță pentru a răspunde în locul angajatorului în condițiile în care între salariații și nu există raport de muncă.
Pe fondul cauzei recurentul a precizat că, în realitate dreptul la cele două suplimente solicitate nu a fost niciodată câștigat, nefiind acordat deoarece nu a fost adoptat legea salarizării, făcând astfel trimitere la prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999. De asemenea a invocat faptul că, în Legea nr. 188/1999 nu se prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare și deci, nu există baza legală a acestui cuantum.
Recurenta Mas usținut de asemenea lipsa calității procesuale pasive, motivând că fiind ordonator secundar de credite nu are buget propriu și că, din moment ce în buget la capitolul cheltuieli nu s-au prevăzut fonduri care să fie utilizate în scopul plății acestor suplimente, nu se poate proceda la efectuarea unor cheltuieli nereglementate de lege.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, recurenta a susținut că pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 pretențiile sunt prescrise, cererea fiind formulată peste termenul de 3 ani.
Pe fondul drepturilor solicitate, recurenta a subliniat faptul că, în lipsa unei legi unice a salarizării, salariile funcționarilor publici au fost acordate în baza unor acte normative speciale în care nu se face nicio referire la suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare și că, nu există nici act normativ care să precizeze valoarea acestor suplimente.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile celor două pârâte sunt fondate doar în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a celor două suplimente de drepturi salariale, nu și în ceea ce privește soluționarea excepțiilor. Aceasta, deoarece pârâtul recurent Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă în considerarea atribuțiilor sale legate de administrarea și alocarea fondurilor bugetelor de venituri și cheltuieli, mai precis, fiind ordonator principal de credite, el este cel care alocă fondurile pe care le repartizează ordonatorul secundar de credite - -ul, cel cu care reclamanții au raport de serviciu și care evident că are calitate procesuală pasivă, atât în calitatea de angajator cât și de ordonator secundar de credite.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, recurenta M nu a adus niciun contraargument celui pentru care prima instanță a respins excepția, iar instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a Legii nr. 167/1958, intervenind măsura suspendării acordării drepturilor pretinse.
Pe fondul cauzei însă, prima instanță în mod greșit a admis cererea reclamanților, având ca obiect obligarea la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procente de câte 25% din salariul de bază, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. Salariul de bază al funcționarilor publici este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Faptul că în acele normative cu caracter special, anuale, privind salarizarea funcționarilor publici nu se regăsesc cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 nu ar justifica neacordarea acestor sporuri. Ceea ce însă împiedică plata efectivă a acestora, este modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze acordarea lor, mai precis lipsa cuantificării, a modalității de calculare, situație care imprimă celor două sporuri un caracter de drept virtual. Pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea textului legal care le acordă în mod abstract, iar atribuția de reglementare îi revine legiuitorului în cazul adoptării unui act normativ cu forță juridică de lege sau, executivului, Guvernului României, în cazul în care s-ar adopta o hotărâre în vederea executării respectivelor dispoziții legale. În situația dată, a pronunța o hotărâre prin care s-ar acorda cele două sporuri conform textului legal care le reglementează, fără cuantificare, ar însemna să se pronunțe o hotărâre pe care angajatorul nu ar avea cum să le calculeze, neavând niciun criteriu. Dacă instanța ar proceda la cuantificare în funcție de diverse criterii, la aprecierea acesteia, ar însemna să creeze norme pe cale judiciară sau să împrumute prevederi cuprinse în alte acte normative și să le aplice în cazul în speță, substituindu-l astfel legiuitorul. Aceasta din urmă variantă nu se poate accepta, din moment ce, prin mai multe decizii, printre care și decizia nr. 820/2008, Curtea Constituțională a statuat că, "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, instanța nu poate decât să respecte deciziile Curții Constituționale, cu efectele lor pe viitor și, neputându-se substitui legiuitorului ori executivului în privința cuantificării și acordării efective a unui drept salarial virtual prin modalitatea de reglementare, trebuie să respingă acțiunile de acordare a celor două suplimente, cel al postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Practica judiciară invocată de reclamanți, nu poate să justifice nici acordarea celor două sporuri salariale, neavând valențele unui veritabil izvor de drept și nici să permită nesocotirea deciziilor Curții Constituționale, care sunt obligatorii.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile și va modifica hotărârea cu privire la acordarea suplimentului postului și celui corespunzător treptei de salarizare, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății, cu sediul în B,--3, sector 1 și de Autoritatea de Sănătate Publică M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr.50, județul M, împotriva Sentinței civile nr. 852 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge cererea reclamanților, formulată prin Sindicatul Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică M și Ministerul Sănătății, având ca obiect acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored.BI/2ex
jud.fond:
-9.07.2009-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
din
Decizia nr. 547/
Ședința publică din 21 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pentru considerentele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății, cu sediul în B,--3, sector 1 și Autoritatea de Sănătate Publică M, cu sediul în Târgu-M, str.-.-, nr.50, jud.M, împotriva Sentinței nr.852 din 17 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge cererea reclamanților formulată prin Sindicatul cu sediul în Târgu - M, str.-.-, nr. 34, jud.M în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică M, cu sediul în Târgu - M, str.-.-, nr.50, jud.M și Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B,--3, sector 1, având ca obiect6 acordarea suplimentului postului și treptei de salarizare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE /ss/semnătura indescifrabil
JUDECĂTOR /ss/semnătura indescifrabil
JUDECĂTOR /ss/semnătura indescifrabil
Grefier
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
