Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 556/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.556/ Dosar nr-
Ședința publică de la 07 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 402/CA din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.Civ. nr.402/CA/08.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția prescripției invocată de către pârâtă pentru pretențiile anterioare datei de 09.12.2005 și a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta u în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă pentru perioada 27.10.2005 - 08.12.2005 este fondată.
Astfel, art. 1 coroborat cu art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 stabilește că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care se naște acest drept, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În cauză, termenul de prescripție privind recunoașterea drepturilor de natură salarială aferente perioadei 27.10.2005 - 08.12.2005, începe să curgă succesiv, pe fiecare zi în parte, de la data la care se naște dreptul de a le solicita, respectiv de la data de 27.10.2005 și până la data de 08.12.2005.
Prin urmare, termenul general de 3 ani pentru pretențiile reclamantului anterioare datei de 09.12.2005 se împlinește, pentru fiecare zi în parte, succesiv, începând cu data de 27.10.2005 și cel mai târziu la data de 08.12.2008, conform prevederilor art. 101 alin. 3 pr.civ. în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că a intervenit vreunul din cazurile de suspendare sau de întrerupere a acestui termen dintre cele reglementate expres și limitativ de art. 13, 16 din Decretul nr. 167/1958.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă pentru pretențiile reclamantului anterioare datei de 09.12.2005.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei, având funcția de inspector asistent, clasa I, treapta
În drept, conform dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 188/1999, modificată, "în carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii" și că "promovarea în clasă, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant".
De asemenea, art. 65 al. 2 din Legea nr. 188/1999 prevede că "pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplineascăcumulativurmătoarele condiții:
a) să aibă cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aibă cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;
c) să fi obținut cel puțin calificativul "bine" la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi."
Față de aceste dispoziții instanța a constat că reclamantul îndeplinește toate condițiile enunțate anterior, referitoare la vechime, calificativ și lipsa sancțiunilor disciplinare, dar nu îndeplinește o condiție esențială pentru a fi încadrat într-o treaptă/clasă/grad, respectiv cea a participării și promovării unui examen sau concurs în acest sens.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei funcționarilor publici și garantează accesul acelor funcționari care sunt cei mai buni pentru un anumit post, dar aceasta nu se poate realiza decât în limitele reglementate de lege - sens în care au fost stabilite condiții referitoare la beneficiarul acestor dispoziții (funcționarul public), dar și cu privire la autoritatea angajatoare (instituția publică), aceasta din urmă având obligația de a asigura un echilibru între exercitarea dreptului funcționarului public, pe de o parte și, pe de altă parte nevoia de personal calificat și bugetul aprobat pentru cheltuielile de personal ale instituției.
Condiția examenului, instituită de către legiuitor, este obligatorie și își găsește rațiunea în necesitatea de a asigura formarea unui corp profesional valoros la nivelul instituțiilor publice, prin promovarea acelor persoane care îndeplinesc criteriile de competență maxime dintre persoanele care au calitatea de funcționar public.
Instanța nu se poate substitui unei comisii de examinare și nici nu poate aprecia că reclamantul este cu adevărat pregătit pentru funcția superioară celei deținute în prezent, chiar dacă acesta îndeplinește celelalte condiții prevăzute de dispozițiile legale pentru promovare.
Este adevărat că promovarea nu este condiționată de existența unui post vacant, dar aceasta rămâne condiționată de participarea și reușita la examenul sau concursul de promovare, în limita locurilor stabilite prin planul de ocupare a funcțiilor publice întocmit în condițiile art. 23 din același act normativ.
Nu se poate reține nici susținerea reclamantului că pârâta nu a organizat nici un examen de promovare, deoarece, pe de o parte, din răspunsurile la interogatoriu și situația concursurilor anexată acestuia rezultă că au fost organizate examene de promovare la nivelul anumitor servicii, iar, pe de altă parte, chiar dacă nu s-ar fi organizat aceste concursuri, instanța apreciază că reclamantul avea deschisă calea de a solicita obligarea instituției la organizarea unui astfel de concurs, iar nu să solicite instanței să dispună, direct, promovarea sa.
Instanța a mai reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (referitoare la promovarea rapidă), potrivit cărora "pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcționarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au cel puțin 1 an vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) au obținut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi;
d) au urmat cel puțin o formă de perfecționare profesională în ultimul an".
Deși reclamantul are vechimea necesară, nu i s-a aplicat nicio sancțiune disciplinară, îndeplinește condiția calificativului "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an, 2007, din probele administrate nu rezultă că acesta ar fi urmat o formă de perfecționare in ultimul an.
Instanța a mai reținut că reclamanta nu a participat la nici un concurs de promovare și, în aceste condiții, ar fi total injust față de restul funcționarilor publici care au promovat pe bază de concurs sau față de alte categorii profesionale care susțin examene pentru promovare (polițiștii, magistrații, profesori) ca el să promoveze pe calea unei acțiuni in justiție.
Celelalte petite ale acțiunii reclamantului, fiind petite accesorii a căror soluționare depinde de soluția dată cu privire la petitele principale, au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta u, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemată în judecată formulată și precizată.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat în esență că toate concursurile organizate de pârâta intimată au fost organizate pentru alte funcții și în alte structuri din cadrul DGFP B, nu pentru funcția imediat superioară celei ocupate de reclamantă, astfel că, scoțându-se la concurs numai funcții pentru gradul de consilier superior, s-a limitat dreptul funcționarilor cu gradul profesional de asistent de a participa la examene de promovare, concursurile de promovare organizate fiind discriminatorii în privința funcționarilor cu gradul profesional de asistent clasa I, cum este cazul recurentei reclamante. Recurenta arată că prin neorganizarea de concursuri pentru promovarea funcționarilor cu gradul profesional de asistent către gradul imediat superior, anume gradul profesional principal, au fost încălcate prevederile legale cuprinse în art.55, 57 și 60 ind.1 din Legea nr.188/1999 republicată, art.34 alin.3 din OG nr.2/2006, art.33 din OG nr.6/2007, art.33 alin.2 și 3 și art.34 alin. 3 din OG nr.6/2007 în privința organizării concursurilor de avansare la care să poată participa și reclamanta recurentă.
Astfel, potrivit prevederilor legale din Statutul funcționarilor publici privite în succesiunea lor în timp, recurenta reclamanta susține că ar fi trebuit să promoveze la gradul profesional de inspector asistent treapta 1 de salarizare din data de 27.10.2005 și până în data de 26.10.2007, apoi de inspector principal treapta 3 de salarizare din data de 27.10.2007, indiferent de prevederile legislative ulterioare. De asemenea, recurenta mai arată că nu s-au organizat examene sau concursuri de promovare și promovare rapidă din gradul principal în sectorul de Activitate de inspecție fiscală din cadrul DGFP Recurenta mai susține în cererea de recurs că acordarea treptei de salarizare nu a fost condiționată de existența locului vacant, de examen sau concurs, ci numai de vechimea de 2 ani în treapta de salarizare respectivă și de calificativul "bine" sau "foarte bine".
În cauză a formulat întâmpinare intimata pârâtă DGFP B, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. În susținere, intimata arată în esență că în perioada anilor 2005-2007 organizat mai multe concursuri de promovare, la care se putea înscrie orice funcționar public care îndeplinea cerințele legale, nefiind impuse limitări la înscriere. Recurenta reclamantă nu a făcut, însă, nici un demers, nicio solicitare de a se înscrie la vreun astfel de concurs, iar actele normative invocate de acesta sunt menționate la modul general, fără particularizare la situația sa concretă. Astfel, simpla condiție a vechimii nu este suficientă pentru a beneficia de promovare, ci numărul funcțiilor publice se stabilește, pentru promovări, de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin Planul de ocupare a funcțiilor publice, conform art.21 alin.1 lit.a din Legea nr.188/1999, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate. Intimata susține că reclamanta avea posibilitatea să ceară obligarea intimatei pârâte la organizarea unui astfel de concurs de promovare, nu de a solicita instanței să dispună direct promovarea sa, iar instanța de judecată nu se poate substitui îndeplinirii vreunei condiții legale, respectiv aceea a participării la concurs sau examen pentru promovare, modificarea funcției deținute cu salarizarea aferentă neputându-se dispune din oficiu, ci numai în urma participării la un concurs de promovare. Intimata pârâtă mai susține că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru promovarea rapidă, conform art.60 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată. Intimata mai arată că în perioada 12-15.12.2008 instituția pârâtă DGFP Bao rganizat examen de promovare în grad profesional la care a participat și recurenta reclamantă, aceasta fiind declarată admisă, promovând din funcția de inspector asistent cls.I treapta 1, în funcția de inspector principal cls.I treapta 3 (adresa nr.4659/22.12.2008 emisă de Serviciul Resurse Umane și Pregătire Profesională din DGFP B). Intimata pârâtă mai susține că participarea recurentei reclamante la examenul de promovare din luna decembrie 2008 echivalează implicit cu acceptarea acestei încadrări, acțiunea la instanță fiind promovată anterior examenului.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea constată că recursul nu este întemeiat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat corect excepția ridicată de către pârâtă, cu privire la dreptul reclamantului la acțiune.
Asupra fondului, de asemenea Tribunalul a reținut corect starea de fapt și regimul juridic aplicabil acesteia, stabilind corect ce prevederi legale sunt incidente în cauză. Astfel, instanța de fond a reținut corect faptul că reclamanta îndeplinește condițiile de vechime și de lipsă a sancțiunilor disciplinare, condiții cerute de art.65 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată pentru promovarea în gradul profesional superior, dar nu îndeplinește condiția esențială a participării la un examen și promovarea acestuia, de esența promovării funcționarilor publici fiind participarea la concursuri și examene de promovare. De altfel, în cursul judecății, recurenta reclamantă a participat la examenul de promovare organizat în perioada 12-15.12.2008, promovând în grad și treaptă superioare (din inspector asistent în inspector principal, treapta 3).
Așa cum corect a reținut prima instanță, recurenta reclamantă avea posibilitatea legală fie de a se înscrie la diferitele examene/concursuri organizate de instituția pârâtă pentru promovarea funcționarilor publici din organigrama sa, fie de a se adresa justiției pentru obligarea intimatei pârâte să organizeze examen/concurs de promovare corespunzător funcției și gradului său către treapta superioară. Instanța de judecată nu poate să se substituie ea însăși unei comisii de examinare, neputând aprecia gradul de pregătire profesională a reclamantei recurente în raport cu exigențele profesionale specifice sistemului instituțional din care face parte intimata pârâtă. Calea promovării rapide pentru recurentul reclamant, așa cum în mod corect s-a reținut la fond, nu putea fi urmată în privința acestuia, întrucât din actele dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi urmat vreo formă de perfecționare profesională în ultimul an.
În consecință, Curtea urmează să respingă recursul declarat de reclamanta u și să mențină sentința atacată.
În temeiul art.312 pr.civ. văzând și dispozițiile art.304 ind.1 pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 402/CA/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red./20.07.2009
Dact./22.07.2009/ 2 ex.
Jud.Fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
