Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 56/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.56/R/
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul PENITENCIARUL D E MAXIMĂ SIGURANȚĂ, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRATIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, G, -, -, și, având ca obiect, litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), împotriva sentinței civile nr. 1839 din 06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns pentru recurent, consilier juridic, și intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul a depus întâmpinare, după care;
Reprezentantul recurentului arată că intimatul nu are la dosar procură de reprezentare.
Intimatul învederează instanței că la instanța de fond a avut un tabel pe care
l-au semnat toți intimații și pe care i-a reprezentat, dat fiind natura serviciului că nu pot fi prezenți în instanță, datorită planificării de serviciul și lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de reprezentare al acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat Curtea acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentului arată că a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Galați considerând că aceasta este netemeinică și nelegală din mai multe motive. În primul rând, critică faptul că nu se regăsește în motivarea sentinței modul de soluționare a excepției calității de reprezentant legal a domnului pentru cei 35 de funcționari, cu toate că instanța a dispus că acesta să facă dovada calității de reprezentant legal. De asemenea, învederează instanței faptul că renunță la cel de-al doilea motiv de recurs cel ce cuprinde excepția prematurității cererii.Apreciază că fost respins, în mod eronat, capătul de cerere cu privire la anul 2004 numai pentru reclamantul, când conform adresei trimise trebuiau respinse cererile pentru mai mulți salariați. Solicită admiterea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1839/06.09.2007, Tribunalul Galația respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, ca nefondată, a respins excepția prematurității invocată de Administrația națională a Penitenciarelor, ca nefondată, a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați - Secția de Contencios Administrativ, ca nefondată și a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la adresa din G,-, -.16, 16, în contradictoriu cu pârâtele Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G,str.- nr.252. Administrația Națională a Penitenciarelor B,-, sector 2, Ministerul Justiției B,-, sector 5. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prime de vacanță aferente perioadei 2004-2006, s-a respins capătul de cerere privind acordarea primei de vacanță aferent anului 2004 în ceea ce-l privește pe reclamantul,s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, ca nefondată, și au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 4,0 lei plus 0,3 lei pentru fiecare reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate,următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții, G, -, -, au chemat în judecată pe pârâtele Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță G, Administrația Națională Penitenciarelor B și Ministerul Justiției B solicitând să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumelor de bani neacordate ca primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, solicitând acordarea acestor drepturi, actualizate conform indicelui de inflație la data efectuării plății pe anii 2004, 2005, 2006, cu cheltuieli de judecată.
reclamanților, funcționari din cadrul Penitenciarului Galați, instituție în subordinea ANP sunt finanțate conform OG 68/1999 de aceasta din urmă în calitate de ordonator secundar de credite și de către pârâta Ministerul Justiției B în calitate de ordonator principal de credite prin unitățile subordonate -ordonatori terțiari - care au raporturi de muncă cu reclamanții.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că între cele două părți există raporturi juridice de muncă, așa încât va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.
Cât privește drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pe anii 2004, 2005, 2006, urmează a fi admise pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții sunt angajații pârâtei G în calitate de funcționari publici (art.1 din Legea 293/2004).
Potrivit disp. art.34 lit.f din Legea 293/2004, funcționarul public din sistemul penitenciar are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Această prevedere legală, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2005 prin următoarele texte legale: art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004.
Deoarece normele legale de suspendare mai sus invocate, nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, instanței de fond, și nu Curții Constituționale.
Astfel, instanța apreciază că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art.41 și 53 din Constituție. Dreptul la prima de concediu, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la muncă. Ca atare, potrivit art.53 din Constituție, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Totodată, normele legale de suspendare contravin și art.16 alin.1 din Constituție, (reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă) precum și art.15 alin.2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.293/2004.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2003-2005, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Ministerul Justiției și Administrația Națională a penitenciarelor.
Va respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați - Secția de Contencios Administrativ, ca nefondată.
Funcție de aceste considerente, va admite acțiunea, va obliga pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prime de vacanță aferente perioadei 2004-2006, va respinge capătul de cerere privind acordarea primei de vacanță aferent anului 2004 în ceea ce-l privește pe reclamantul, va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată, va obliga pârâtele în solidar la cheltuieli de judecată în sumă de 4 lei și 0,3 pentru fiecare reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Galați, invocând faptul că nu se regăsește în motivarea sentinței modul de soluționare a excepției calității de reprezentant legal al domnului pentru cei 35 funcționari, cu toate că prin încheierea de ședință din data de 09.08.2007 instanța a dispus ca acesta să facă dovada calității de reprezentant legal. De asemenea, a invocat faptul că s-a respins în mod eronat capătul de cerere cu privire la anul 2004 numai pentru reclamantul, când conform adresei nr. /13.08.2007, trebuiau respinse cererile pentru mai mulți salariați, respectiv: pentru anul 2004 nu beneficiază și, iar pentru anul 2006 nu beneficiază, și, motivat fiind de faptul că primii doi s-au angajat în anul 2005 și următorii au trecut în rezervă în anul 2005.
Legea nr.293/2004 a intrat în vigoare la data de 30.09.2004 și reglementează Statutul funcționarului public din cadrul
Prima de vacanță estre reglementată de Legea nr. 293/2004,însă plata acesteia a fost suspendată succesiv prin legea bugetului de stat. În considerarea textelor de lege invocate, recurentul a solicitat să se constate că Penitenciarul Galați și Administrația Națională a Penitenciarelor erau obligate să respecte prevederile legale în vigoare și să se încadreze în bugetele aprobate, bugete unde nu era prevăzută prima de concediu pentru că aceasta ar fi contravenit prevederilor din legea bugetului de stat în vigoare.
Recursul este fondat doar pentru următoarele considerente:
Potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare a fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Recursul este fondat însă pentru motivul că instanța de fond nu a analizat, faptul că plata primelor de vacanță să se facă în funcție de data numirii în funcție a fiecărui reclamant și de data încetării raporturilor de serviciu pentru că s-a acordat prima de vacanță pe perioada 2004-2006 pentru toți reclamanții.
Or, nu toți reclamanții erau angajați la începutul anului 2004 și nu toți figurau încadrați la finele anului 2006.
De aceeași pe temeiul disp.art. 312.pr.civ. urmează a admite recursul pârâtei și modificând sentința recurată să oblige pârâta la plata primelor de vacanță către reclamanți în funcție de cele două momente: al încadrării în funcție și al încetării raporturilor de serviciu, pentru fiecare reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL D E MAXIMĂ SIGURANȚĂ, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRATIA NAȚIONALA A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, G, -, -, și, având ca obiect, litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), împotriva sentinței civile nr. 1839 din 06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr.1839/2007 a Tribunalului Galați în sensul că obligă pârâta la plata primelor de vacanță în funcție de data numirii în funcție a fiecărui reclamanat, precum și de data încetării raporturilor de serviciu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./22.02.2008
Tehnored./2ex./22.02.3008
Fond /
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
