Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 56/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 56/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI împotriva sentinței civile nr. 2413/com din 22 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2413/com/22.05.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile invocate de intimații Ministerul mediului și Gospodăririi Apelor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului B; s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererile de intervenție ale intervenienților:, -, și în consecință: a obligat intimații Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului, să plătească reclamanților și intervenienților, cu titlul de primă de concediu, următoarele sume, astfel:
Reclamanților: - 693 RON, - 4384 RON, - 7094 RON, - 169 RON, - 2977 RON, - 4846 RON, - 214 RON, B - 6897 RON, -1562 RON, - 2845 RON, - 3005 RON, - - 2397 RON, - 4685 RON, - - 7650 RON, -1287 RON, - 4037 RON, - 2296 RON, - 164 RON, - 2177 RON, - - 5305 RON, - 836 RON, - - 5353 RON, Marean - 1197 RON,
- 915 RON, - 4275 RON, - 1089 RON, - 4196 RON, - 1668 RON, - 665 RON, - - 4217 RON - 1772 RON, - 779 RON, - 3622 RON, Gh. - 3506 RON, - 1044 RON, - 4439 RON, - 976 RON, - 2788 RON, - 653 RON,; iar intervenienților: - 1357 RON, - - 759 RON, - 1031 RON, - 1892 RON. Sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la primă de concediu, pînă la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiune de față, reclamanții și intervenienții menționați în dispozitivul sentinței, au solicitat obligarea intimaților Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului B, la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pe anii 2001- 2006, conform tabelului anexat la acțiune.
În ceea ce privește excepțiile invocate de intimați, se constată că o parte au rămas fără obiect - necompetența funcțională, prin transpunerea spre soluționare instanței de contencios administrativ, - a netimbrării, prin achitarea taxei de timbru și timbrului judiciar de către reclamanți.
Se vor respinge ca neîntemeiate excepțiile prematurității acțiunii, lipsei calității procesuale pasive intimaților Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în speță nu este aplicabilă, deoarece acțiunea nu privește anularea unui act administrativ, ci acordarea unor drepturi salariale.
Intimatele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor,au calitate procesuală pasivă, deoarece în calitate de organe ierarhic superioare ale Agenției pentru Protecția Mediului B și în calitate de ordonatori de credite, au obligația de a asigura includerea în buget a fondurilor necesare plății drepturilor salariale, în cazul admiterii acțiuni.
Dreptul la acțiune pentru primele de vacanță aferente anilor 2001 -2003,nu este prescris, deoarece dreptul respectiv fiind suspendat până la 31.12. 2006, implicit a fost suspendat și dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului.
În fond, instanța a reținut că dreptul la primă de concediu al funcționarilor publici se întemeiază pe dispozițiile art. 34, alin.2. din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care"" Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la oprimă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat."
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2006.
Instanța de fond, a constatat că, chiar dacă s-a dispus prin acte normative suspendarea aplicării prevederilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 referitoare la acordarea primelor de vacanță, nu se poate reține că dreptul la aceste prime nu există.
Dispozițiile privind suspendarea nu conțin nici o referire cu privire la desființarea dreptului respectiv, ceea ce însemnă că dreptul la prima de vacanță a existat pe întreaga perioadă.
Analizând dispozițiile de suspendare se constată că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece prima de vacanță reprezentând un drept de remunerare a muncii, are face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea dreptului la primă de vacanță contravine și dispozițiilor art.38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate."
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și intervenienților și a obligat pe intimate să le plătească primele de vacanță în cuantumul stabilit în tabelul anexat la acțiune, care nu a fost contestat din punct de vedere matematic de intimați.
Prin neachitarea lor la termen cei îndreptățiți au fost prejudiciați ca urmare a lipsei de folosire a sumelor respective, astfel că se impune aplicarea dispozițiilor art.1082- 1084 cod civil și actualizarea lor în raport cu rata inflației la data plății.
Prin încheierea de ședință din data de 16.08.2008 a fost dispusă îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 2431/22.05.2007 pronunțată în prezentul dosar -, constând în omisiunea acordării primelor de concediu și pe anii 2005 și 2006, în sensul că intimatele sunt obligate să plătească reclamantelor primele de vacanță în sumă totală de 1853 RON pentru, 1978 RON pentru, 1793 RON pentru . Celelalte mențiuni din dispozitivul sentinței rămânând neschimbate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Agenția Națională Pentru Protecția Mediului B, Agenția pentru Protecția Mediului B și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că au fost aplicate în mod greșit dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de asemenea în mod greșit au fost respinse excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile pretinse pentru anii 2001-2003 și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.
La dosar, intimații au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursurile formulate de pârâții Agenția pentru protecția Mediului B și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurenți, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o sentință legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, deoarece în speță nu se atacă un act administrativ emis de către o autoritate publică pentru a fi necesară efectuarea plângerii prealabile în urma căreia acest organ să aibă posibilitatea revocării sau anulării actului, ci s-au solicitat de către reclamanți, în calitate de funcționari publici acordarea unor drepturi salariale.
De asemenea, în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și dezvoltării Rurale, deoarece acesta are calitatea de ordonator principal de credite și sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate ca atare, recurentul are obligația de a asigura resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante și care fac obiectul hotărârilor judecătorești.
Prima instanță în mod corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001 - 2002 deoarece, prima de concediu prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a făcut obiectul unei limitări prin suspendarea succesivă a acordării acesteia, astfel, chiar dacă în cauză, conform art.12 din Decretul nr.167/1958 este vorba de prestații succesive, prescripția nu a operat.
Dreptul conferit reclamanților prin art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 a fost suspendat succesiv prin OUG nr.33/2001 și prin Legile bugetului de stat, până la data de 31.12.2006, astfel că și dreptul la acțiune al reclamanților a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării. În toată această perioadă cursul prescripției dreptului la acțiune a fost întrerupt, punerea sa în aplicare fiind suspendată sau amânată prin acte normative temporare. Existența dreptului pentru anii 2001 și 2002 nu a fost înlăturată prin nici o dispoziție legală, având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare.
Se constată că, prima instanță, de asemenea, în mod corect, a soluționat cererea reclamanților și intervenienților, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, prima de concediu a făcut obiectul unei limitări prin suspendarea succesivă a acordării acesteia, fapt care contravine nu numai dispozițiilor legale din Codul Muncii cu care se coroborează Legea nr.188/1999, ci și dispozițiilor art.41 și 53 din Constituția României. Dreptul la prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator, reclamanți și intervenienți, iar, acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns și nu poate fi îngrădit pe motivul lipsei prevederilor bugetare, întrucât s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Normele prin care s-a dispus suspendarea succesivă a primei de concediu nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței de judecată, astfel că, sesizarea Curții Constituționale nu mai era posibilă, condiții în care controlul legalității și conformității cu dispozițiile constituționale revine instanței. Dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat prin nici o dispoziție legală având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare astfel că, pretențiile pentru valorificarea dreptului sunt justificate.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursurile pârâților, nefiind îndeplinite condițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Referitor la recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, Curtea constată că acesta este netimbrat. Deși pârâta recurentă a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu sumele de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care, în baza art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, instanța va anula recursul ca netimbrat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Agenția pentru Protecția Mediului B și Ministerul Muncii și Dezvoltării Durabile împotriva sentinței civile nr. 2413/com/22.05.2007, a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Anulează că netimbrat recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru protecția mediului B, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabile.
Pronunțată în ședința publică azi, 5.02.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /5.02.2008
Dact./07.02.2008
2 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
