Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 56/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 56
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Niculescu Monica
GREFIER: - -
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, -, C, -, G și OLANDA, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", împotriva sentinței civile nr. 759 din data de 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu s-a depus la dosar cererile individuale de renunțare la judecată puse in vedere prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea luând act de cererea de soluționare a recursului in lipsă, constată cauza in stare de judecată, reținând-o spre deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, Canale, C, G și Olanda, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente indemnizației lunare de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizate în funcție de indicele de inflație până la data plății efective, începând cu anul 2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați ai Poliției Comunitare din cadrul Primăriei, că în conformitate cu disp. art. 1 și 13 din Legea nr. 138/1999 și prevederilor pct. 9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 sunt îndreptățiți să primească lunar dreptul salarial aferent indemnizației de dispozitiv în valoare de 25% din salariul de bază, întrucât dispozițiile legale nu fac vreo distincție între administrația publică centrală și cea locală.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 759/24.02.2009, prin care a dispus: admiterea excepției de necompetență funcțională instanței privind cererea formulată de reclamanții și G, disjungerea cererii formulată de aceștia și înaintarea ei spre competentă soluționare Secției VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, respingerea excepției lipsei plângerii prealabile și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul autorității pârâte, astfel că li se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, atât în ceea ce privește condițiile în care își îndeplinesc activitatea, cât și în ceea ce privește drepturile salariale și sporurile cuvenite.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută de Legea nr. 138/1999 este condiționată de împrejurarea ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din acest act normativ.
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei și nu în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, astfel că Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor nu este incident în cauză. Relevante în acest sens sunt dispozițiile pct. VI al ordinului care precizează că măsurile de aplicare ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
În concluzie, tribunalul apreciat că acțiunea promovată de reclamanți este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia.
Împotriva Sentinței civile nr. 759/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat acțiunea pe care au promovat-o fost respinsă.
În motivarea recursului, au fost invocate dispozițiile art. 1 și art. 13 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, arătându-se că sunt îndreptățiți la plata indemnizației de dispozitiv, în temeiul principiului constituțional al egalității cetățenilor coroborat cu principiul care guvernează dreptul muncii, conform căruia "pentru muncă egală, drepturi egale", ținându-se seama că toți angajații aparatului administrativ desfășoară activitatea în domeniul public.
Recurenții au făcut trimitere și la dispozițiile art. 41 din OG nr. 6/2007 potrivit cărora, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
La data de 09.11.2009, Primarul orașului formulat întâmpinare, prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei comunei, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 04.05.2009, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", în calitate de reprezentant al recurenților, învederat instanței că înțelege să renunțe la acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. -, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă.
Cererea de renunțare la judecată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că nu a fost formulată personal de fiecare dintre reclamanți, prin cerere scrisă sau verbal, în ședință publică, deși au fost legal citați cu această mențiune pentru termenul de judecată din data de 11.01.2010.
În aceste condiții, instanța nu va face aplicarea dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, în sensul pronunțării unei încheieri de renunțare la judecată, ci va proceda la soluționarea pe fond recursului declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, conform disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice, de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții, prevederile acestui act normativ se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
De asemenea, art. 47 din actul normativ menționat prevede faptul că, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de lege.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este reglementată de disp. art. 13 din Legea nr. 138/1999, iar recurenții nu sunt îndreptățiți la acordarea acesteia, întrucât nu își desfășoară activitatea în cadrul unităților enumerate de art. 1 din acest act normativ.
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, a fost emis în baza Legii nr. 138/1999 și se aplică exclusiv personalului militar și civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, nu și personalului civil din cadrul autorităților publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică acestui minister.
În concluzie, pentru considerentele menționate, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenți și urmează să dispună, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți, -, -, C, -, G și OLANDA, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", împotriva sentinței civile nr. 759 din data de 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 2 ex.
29.01.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Niculescu Monica
