Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 570/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 570/
Ședința publică din 19 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu-M,--3, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINSITRATIVE, cu sediul în B, -, nr.1/A, sector 1, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE a APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE și AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, cu sediul în B,-, sector 1 și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (), cu sediul în B-, sector 5, împotriva Sentinței civile nr. 232 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal răspund reclamanții-intimați, G, și prin avocat, lipsă fiind pârâtii-recurenți Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Inspectoratul General al Poliției Române, pârâtul-intimat Inspectoratul de Poliție al Județului M și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la termenul anterior, după încheierea dezbaterilor au sosit la dosar relațiile solicitate de la IPJ M, respectiv statele de plată în copie certificată ale reclamanților.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul intimaților-reclamanți, avocat invocă excepția netimbrării cererii de recurs formulată de CASAOPSNAJ sens în care solicită anularea acestei cereri, respingerea celorlalte cereri de recurs, respectiv a celor formulate de MEF-DGFP M, MIRA și IGPR, fără cheltuieli de judecată. Declară că lasă la aprecierea instanței a dispune cu privire la sporul pentru condiții periculoase de muncă iar pentru restul petitelor respectiv prima de concediu și sporul de fidelitate urmează a se dispune în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare având în vedere că a fost promulgată deja o hotărâre de guvern în acest sens iar fondurile există deja în conturile pârâtelor.
CURTEA,
Prin sentința nr.232 din 15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și CASA ASIGIRĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, s-a dmis acțiunea reclamanților, G, și, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M, INSPECTORATUl GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI Și INTERNELOR, și CASA ASIGIRĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICF SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, au fost bligați în solidar pârâții să plătească fiecăruia dintre reclamanți primele de concediu aferente anilor 2004 și 2005, sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul brut aferent perioadei 01.01.2005 și până la încetarea raporturilor juridice de muncă cu pârâții, precum și sporul pentru condiții periculoase de munca, sumele cuvenite vor fi actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la executarea efectivă a prezentei hotărâri și s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, în contradictoriu cu MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, reclamanții, care au avut în perioada în litigiu calitatea de funcționar public, au dreptul la o primă de vacanță anuală, primă calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv, până la data de 31 decembrie 2005, prin: art. 3 alin. 1 din G nr. 33/2001; art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001; art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002; art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003; art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive, revine, potrivit art. 29 alin.l din Legea nr. 47/1992, instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, sub sancțiunea denegării de dreptate, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare, mai sus menționate.
În acest sens, normele legale de suspendare mai sus menționate, contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Astfel, dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă (în acest sens, a -"Constituția României - comentată și adnotată, Ed. Monitorului Oficial, p. 234). Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin. 1 din Constituție (reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă), precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Conform art.6 din G nr.38/2003, reclamanții au dreptul la sporul de fidelitate de 20% din salariul de bază.
Suspendarea prevăzută de art.2 alin.1 din G nr. 118/2004 nu poate afecta prevederilor art.28 alin.1 lit.a din Legea nr.360/2002, în sensul restrângerii dreptului constituțional la salarizare (art.41 și art.53 din Constituție).
De asemenea, acordarea sportului pentru condiții periculoase, în temeiul art.21 din OG nr.38/2003, era obligatorie pentru reclamanți, nefiind necesară emiterea unor norme metodologice în acest sens, întrucât G nr.38/2003 a intrat în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art.78 din Constituție.
Ca atare, reclamanții au fost lipsiți de drepturile salariale cuprinse în centralizatorul de la filele 155-168, urmând ca pârâții J M, R și MAI să fie obligați la plata acestora.
Ca atare, instanța apreciază ca lipsită de efecte suspendarea nelegală a acordării primei de vacanță pe anii 2004-2005 și urmează să oblige pârâții, în baza art. 155, art. 156, art. 162-165 din Codul muncii, să plătească în favoarea reclamantului sumele reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2004 - 2005, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației.
De asemenea obligă pârâții, în solidar la plata sporului de fidelitate începând cu data de 01.01.2004 și 2005 și până la data încetării raporturilor de muncă și obligarea pârâților la plata sporului pentru condiții de pericol deosebit începând cu anul 2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs MEF prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINSTRATIVE, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE a APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE și AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE ()
MEF prin DGFP M prin cererea de recurs formulată critică hotărârea primei instanțe în primul rând pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond se arată că prima de vacanță acordată reclamanților a fost suspendată prin mai multe acte normative iar sporurile salariale au fost acordate în afara cadrului legal întrucât sporul de fidelitate a fost de asemenea suspendat, iar în ceea ce privește sporul pentru condiții periculoase de muncă acesta se acordă în raport cu timpul efectiv lucrat în condițiile prevăzute de art.21 din OG nr.38/2003 și nicidecum în mod nelimitat.
MIRA prin cererea de recurs formulată critică la rândul ei hotărârea primei instanțe în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive susținând că ministerul prin ministru nu avea decât obligația de a stabili prin ordin unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului în conformitate cu disp.art.21 alin.2 din OG mnr.38/2003. Pe fond criticile privind acordarea primei de concediu, a sporului de fidelitate și a celui pentru condiții periculoase de muncă sunt identice cu cele formulate de către MEF - DGFP prin cererea de recurs.
IGPR prin cererea de recurs formulată critică de asemenea hotărârea prime instanțe pentru respingerea lipsei calității procesuale pasive, susținând că inspectoratele județene de poliție au personalitate juridică iar conducătorul acestora este ordonator terțiar de credite, reclamanții fiind angajații IPJ M, această instituție avea calitatea procesuală pasivă și se impunea să fie obligată la plata drepturilor solicitate de către reclamanți. Pe fond se arată că în mod greșit s-a dispus acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă pe perioada cuprinsă între 1.01.2005 și până la încetarea raporturilor juridice de muncă ale reclamanților întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că acest spor a fost încasat de către reclamanți. În ceea ce privește sporul de fidelitate se susține că acordarea acestuia a fost suspendată prin dispozițiile cuprinse în OUG nr.118/2004.
În legătură cu recursul declarat de CASAOPSNAJ instanța constată că acesta nu poartă taxa de timbru și timbru judiciar stabilite de către instanță astfel că în baza dispozițiilor art.1 din Legea nr.146/1997 care stabilesc obligativitatea achitării taxei de timbru și art.20 alin.1 din aceeași lege care prevăd că taxa de timbru se achită anticipat, Curtea în baza dispozițiilor art.20 alin.3 din aceeași lege va anula ca netimbrat recursul declarat de aceasta.
Analizând cererile de recurs formulate de MEF prin DGFP M, MIRA și IGPR, instanța de control apreciază ca nefondate criticile în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, precum și acordarea sporului de fidelitate.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei MEF instanța de control constată că această calitate se justifică prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobat prin Legea nr.228/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, bugetele acestor instituții publice fiind aprobate așa cum s-a arătat mai sus de aceeași instituție MEF.
Pentru aceleași considerente instanța de recurs găsește întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de MAI, așa cum de altfel corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a MIRA instanța constată că din dispozițiile cuprinse în art.16 lit.c pct.5 din OUG nr.63/2003 rezultă că această instituție elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează și controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite și totodată asigură fondurile necesare acordării drepturilor salariale cuvenite personalului din administrație.
Toate aceste atribuții recunoscute prin textul legal mei sus menționat justifică calitatea procesuală pasivă a acesteia întrucât fără asigurarea fondurilor necesare acordării drepturilor salariale ordonatori secundari și terțiari de credite nu pot onora drepturile stabilite prin titlurile executorii.
Calitatea procesuală a IGPR se justifică prin aceea că această instituție este ordonator secundar de credite și prin urmare repartizează sumele necesare pentru cheltuielile de personal angajat la IPJ M, această din urmă instituție fiind în imposibilitate de a onora drepturile stabilite în favoarea reclamanților fără o repartizare a sumelor necesare, repartizare ce cade în sarcina IGPR.
Cu privire la criticile aduse hotărârii primei instanțe de cele trei recurente privind acordarea sporului de fidelitate susținându-se că acordarea acestuia a fost suspendată prin dispozițiile cuprinse în OUG nr.118/2004 Curtea reține că și aceste critici apar nefondate întrucât actele normative la care fac referire recurentele nu dispun desființarea acestui drept iar suspendarea sau amânarea plății acestuia nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
În condițiile în care acest drept prevăzut în mod expres de art.6 din Legea 353/2003 de aprobare a OG 38/2003 este în ființă, pentru ca el să nu fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, se impune plata efectivă a sumelor prevăzute cu acest titlu.
Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectivă a legii adoptate în spiritul și litera ei și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendată în mod succesiv prin mai multe acte normative cu încălcarea prevederilor cuprinse în art.41 și 53 din Constituție, întrucât nu exista nici un motiv de suspendare prevăzut de legea fundamentală.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că la data la care s-a soluționat cererea, dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate nu mai erau în vigoare, acestea având doar caracter temporar. În condițiile în care suspendarea dreptului la sporul de fidelitate nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâții pot să achite sumele solicitate de către reclamant cu titlu de spor de fidelitate.
În legătură cu sporul pentru condiții periculoase de muncă solicitat de reclamanți prin acțiunea dedusă judecății instanța de control reține că acest drept se cuvine reclamanților în raport de dispozițiile cuprinse în art.21 din OG nr.38/2003 dar având în vedere faptul că din actele depuse la dosar în fața instanței de recurs, respectiv statele de plată(168 - 195), rezultă că reclamanții au încasat aceste drepturi odată cu plata drepturilor salariale lunare, apreciază cererea reclamanților pentru acest capăt de cerere ca rămas fără obiect în condițiile în care pe durata funcționării în cadrul IPJ M reclamanții au încasat drepturile cuvenite cu titlu de spor de condiții periculoase iar în prezent acestora le-au încetat raporturile de muncă.
Prin urmare recursurile formulate de către MEF prin DGFP M, MIRA și IGPR apar ca fiind fondate sub acest aspect și în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 din același cod, va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va respinge cererea reclamanților de acordare a sporului pentru condiții periculoase de muncă, menținând celelalte dispoziții din sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de CASAOPSNAJ, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.232/15.05.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Admite recursul declarat de MEF-DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, P-ța - nr.1/A, sector 1 și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge cererea reclamanților de acordare a sporului pentru condiții periculoase de muncă.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, fiind plecat, semnează Vicepreședinte | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
11.07.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
