Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 571/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 571/R/
Ședința publică din 30 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanții SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN AGRICULTURA JUDEȚULUI, și SINDICATUL LIBER DIN PROTECȚIA ȘI FITOSANITARA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 331 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în-, sector 3, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V,-, județul V și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința din 23.05.2008, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 30.05.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.10.2007, reclamanții Sindicatul Funcționarilor Publici din Agricultură Județului A și Sindicatul Liber din Protecția și Fitosanitara V au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului V, precum și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la plata unei despăgubiri egale cu prejudiciul invocat de aceștia ca urmare a neacordării salariului de bază majorat cu 75%, în perioada 30.06.2006 - până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în prezenta cauză, actualizată și indexată până la data plății efective, precum și obligarea ca pe viitor să acorde funcționarilor publici și personalului contractual salariul majorat cu 75%, până la încetarea discriminării.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că membrii de sindicat pe care-i reprezintă au calitatea de funcționari publici și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului V, iar pentru activitatea desfășurată au dreptul, potrivit art.29 din legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului, beneficiind de prime și alte drepturi în condițiile legii, salariul fiind în conformitate cu prevederile nr.OG2/2006, nr.OUG6/2007 și nr.OG 10/2007.
Mai arată reclamanții că potrivit art.1 pct.3 din Legea nr.479/2006, de aprobate a nr.OUG71/2006, de modificare și completare a Legii nr.1/2004, privind organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul agenției și sucursalelor județene ale acestora, beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%, iar în conformitate cu prevederile nr.HG543/2006, funcționarii publici din cadrul Direcției de Dezvoltare Rurala din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, beneficiază de majorarea salariului cu 75%, pe când funcționarii publici din cadrul Direcției de Agricultură și Dezvoltare Rurală V, deși fac parte din același minister nu beneficiază de acest drept, existând astfel o evidentă discriminare față de funcționarii publici care beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%, deși îndeplinesc aceleași funcții publice sau funcții similare, de unde rezultă că funcționarii publici reprezentați de sindicatele reclamante sunt îndreptățiți să primească un salariu egal cu aceștia, în caz contrar fiind încălcat principiul potrivit căruia salariul egal pentru o muncă egală, invocând în acest sens art. 6 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a drepturilor Omului, nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, precum și Constituția României.
Mai susțin reclamanții că prejudiciul creat funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul V prin aplicarea dispozițiilor legale discriminatorii, este consecința atitudinii culpabile a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a contrasemnat actele normative ce au generat această stare de fapt, existând o legătură de cauzalitate între și prejudiciul creat salariaților din cadrul
Judecătoria Rm.V - prin sentința civilă nr.6142/22.11.2007 a admis excepția de necompetență materială a acesteia și a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Vâlcea - complet specializat, conform art.911Legea 188/1999 și art.2 alin.1 lit.d) Cod pr.civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Prin cererea depusă la termenul din 5.02.2008, reclamanții, -, și, au precizat că renunță la judecată, solicitând a se face aplicația art.246 Cod pr.civilă.
Tribunalul Vâlcea - complet specializat - prin sentința nr.331/26.02.2008 a respins acțiunea reclamanților în ceea ce-i privește pe funcționarii publici și a luat act de renunțarea la judecata acțiunii membrilor de sindicat ce au calitatea de personal contractual în cadrul -
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că membrii de sindicat menționați în tabelul nominal aflat la 116- 117 dosar au calitatea de funcționari publici și își desfășoară activitatea în cadrul a județului V, având dreptul la un salariu conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, care se compune din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentele postului, suplimentul gradului, beneficiind de prime și alte drepturi, în condițiile legii, drepturile salariale și alte drepturi ale acestora fiind reglementate pe anul 2006 de nr.OG2/2006, iar pentru anul 2007 de nr.OG7/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă acestora în anul 2007, potrivit căreia (art.1 alin.2) sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, în actele normative menționate neregăsindu-se și drepturile solicitate de reclamanți în numele și pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, privind majorarea salariului pentru fiecare membru cu 75% din salariul de bază.
Intr-adevăr, art.1 pct.3 din Legea nr.479/2006, privind aprobarea nr.OUG71/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr.1/2004, privind ănființarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenii pentru Agricultură, arată că art.7 din lege va avea următorul cuprins:"funcționarii publici și personalul contractual din cadrul agenției și sucursalelor județene ale acesteia, beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%",atribuțiile principale ale agenției fiind enumerate în art.3 din Legea nr.1/2004, cu modificările și completările ulterioare, printre care și aceea de derulare și gestionare a fondurilor europene pentru agricultură, atribuții ce sunt diferite de cele ale reclamanților, având în vedere complexitatea și gradul de dificultate în rezolvarea acestora, astfel că nu poate fi vorba de vreo discriminare, așa cum invocă reclamanții.
Discriminarea este definită de art.2 alin.1 din nr.OG37/2000 ca fiind " orice deosebire, excludere restricție sau preferința pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței, sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale ordinii publice", iar art.6 alin.2 din Codul muncii prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturile la plată pentru o muncă egală, iar art.16 din Constituția României prevede egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Ori, așa cum s-a mai arătat, funcționarii publici și personalul contractul din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au atribuții și sarcini diferite față de cele ale reclamanților și ca atare, nu se poate pune problema încălcării principiului salarii egale pentru o muncă egală, prevăzut de art.6 alin.2 din Codul muncii, reglementat și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit art.40 din nr.OUG92/202 și art.42 din nr.OG2/2006, funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legea specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Ori legea specifică aplicabilă instituției în care își desfășoară activitatea reclamanții, în calitate de funcționari public, este Legea nr.188/1999 republicată, nr.OG2/2006, nr.OUG6/2007 și nr.OG10/2007, care nu prevăd și acordarea drepturilor solicitate de reclamanți, dispozițiile acestor acte normative necontravenind reglementărilor internaționale, fiind în concordanță cu acestea, așa cum prevede art.3 lit."c" din Convenția Internațională a nr.111/1958, potrivit căruia "orice stat trebuie, prin metodele adaptate condițiilor și uzanțelor naționale să-și adapteze legislația și să modifice orice dispoziție sau practică administrativă, care este incompatibilă cu politica de discriminare".
Astfel, neexistând discriminare în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiileart.21 din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care să justifice despăgubirile solicitate de reclamanți ca urmare a neacordării salariului de bază majorat cu 75%, începând cu data de 30.06.2006.
Față de aceste considerente, se apreciază că membrii de sindicat - funcționari publici, din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Jud. V, reprezentați de sindicatele reclamante, nu sunt îndreptățiți să primească salariul de bază majorat cu 75% pe perioada solicitată și pentru viitor, acțiunea acestora fiind astfel neîntemeiată, urmând ca în baza art.18 din legea nr.554/2004, să fie respinsă.
Se va lua act potrivit art.246 Cod procedură civilă că reclamanții - membrii de sindicat, care au calitatea de personal contractual în cadrul V -, -, și - renunță la judecată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, astfel:
- instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără temei legal și parțial lipsită de motivare obiectivă, reținând că reclamanții au atribuții diferite de cele ale salariaților Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură, având în vedere complexitatea și dificultatea în rezolvarea acestora, încât nu poate fi vorba de discriminare. Or, cele două categorii de funcționari publici, între care există discriminare au, într-adevăr, atribuții și sarcini distincte, specifice sectorului de activitate, dar munca desfășurată de aceștia este, în esență, aceeași în cadrul agriculturii, amenajării și dezvoltării rurale. Munca depusă de cele două categorii are la bază aceeași activitate, ca atare, și salariul de bază trebuie să fie același.
Discriminarea salarială a celor două categorii se întemeiază pe o premisă falsă în sensul că funcționarii ce se ocupă de gestionarea fondurilor bănești desfășoară o activitate mai importantă.
Soluția instanței este greșită pentru că nu are în vedere analiza celor două categorii de funcționari publici din agricultură printr-o apreciere a lor comparativă.
- a doua critică vizează nepronunțarea instanței asupra existenței discriminării salariale a reclamanților, în raport de un alt aspect invocat - HG nr.543/2006, ce prevede o majorare a salariului de bază și pentru funcționarii publici ai DADR din cadrul Ministerului Agriculturii.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii lor.
Examinând criticile aduse pe temeiurile invocate, dar și sub toate aspectele, curtea reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, prima critică vizând lipsa temeiului legal al hotărârii atacate dimpreună cu a obiectivității motivării acesteia, este apreciată ca neâncadrabilă în textul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, fiind infirmată de însăși considerentele sentinței, în care se menționează expres, în argumentarea soluției date, că dispozițiile art.21 OG nr.137/2000 - pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nu este aplicabilă reclamanților.
Concluzia este motivată pe faptul că dispozițiile legale în vigoare ce reglementează atât activitatea celor două categorii de personal, cât și condițiile salarizării acestora, nu conțin clauze care să contravină reglementărilor interne și nici internaționale, sunt în concordanță cu acestea, conform art.3 lit."c" din Convenția Internațională a nr.111/1958.
Problema supusă dezlegării judecătorului fondului, a fost de a stabili, în raport cu cadrul legal al prestate și salarizării acesteia, dacă există discriminări salariale - în sensul aplicării de tratamente diferențiate unor situații analoge ori comparabile, precum și a disproporției între scopul urmărit și mijloacele folosite în realizarea lui.
Analizând cele două tipuri de activități prin comparație și prin prisma dispozițiilor art.21 OG nr.137/2000, în mod corect, judecătorul fondului a concluzionat în sensul inexistenței vreunei discriminări din perspectiva remunerației față de munca prestată.
Chiar recurenții, în motivarea primei critici, precizează că între cele două categorii de funcționari publici sunt diferențe de atribuții și sarcini, însă, se susține că, totuși, esența, specificul acesteia, ar fi același, susținere subiectivă, ce nu poate fi primită deoarece acceptarea acestei opinii ar face ilogică existența unor structuri cu același tip de activitate, dar diferențiate numai prin denumire.
Este clar că legiuitorul în decizia luată a avut în vedere specificul și complexitatea fiecărei categorii de funcționari publici, când a stabilit și modul de salarizare al acestora.
Având în vedere că recurenții-reclamanți gestionează fondurile naționale a căror proceduri de acordare și utilizare este mai puțin complexă decât cea specifică fondurilor europene, este firesc ca să existe diferențieri în remunerarea acestora.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, într-adevăr, motivarea hotărârii atacate nu este amplă, însă, este concisă și relevantă în ceea ce privește argumentarea soluției date, ceea ce face nejustificată susținerea de față.
De altfel, deși recurenții invocă o lipsă a analizei celor două categorii de funcționari publici, nici aceștia nu probează comparativ, în ce constau asemănările care ar determina, fără dubii, acordarea acelorași drepturi, pentru ca instanța de control să verifice oportunitatea susținerilor lor, ci se limitează doar la simple susțineri.
Abia în notele de ședință, sunt explicitate câteva situații, considerate de recurenți a fi analoge și comparabile, dar care nu sunt hotărâtoare în modificarea hotărârii instanței de fond.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii 188/1999 - R și OG nr.37/2000, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN AGRICULTURA JUDEȚULUI, și SINDICATUL LIBER DIN PROTECȚIA ȘI FITOSANITARA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 331 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în-, sector 3, DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V,-, județul V și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008, la Curtea de Apel - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
,
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
10.06.2008
jud fond.
Gh.
OPINIE SEPARATĂ
Recursul formulat de reclamanți este fondat.
În mod greșit, instanța de fond respinge acțiunea reclamanților, reținând că în cauză nu există discriminare, deoarece funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au atribuții și sarcini diferite față de cele ale reclamanților și ca atare, nu se poate pune problema încălcării principiului salarii egale pentru o muncă egală, prevăzut de art.6 alin.2 din Codul muncii, reglementat și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală desfășoară activități comparabile cu cele ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în domeniul efectuării diverselor plăți, reprezentând investiții în agricultură, ajutoare, subvenții sau facilități, în majoritatea cazurilor acordarea sumelor de bani făcându-se de către direcțiile agricole.
Discriminarea între cele două categorii de salariați este nejustificată, deoarece, de la 1 ianuarie 2007, derulează fondurile europene pentru implementarea măsurilor de sprijin finanțate de Uniunea Europeană, iar DADR derulează plăți din bugetul de stat, dar și fonduri europene, astfel că, s-a apreciat greșit că activitatea ar fi mai importantă decât cea a DADR. Uniunea Europeană urmărește nu numai utilizarea propriilor fonduri, ci și planul de investiții și ajutoare finanțate de Statul Român din bugetul propriu, ambele plăți făcând parte dintr-un plan corelativ de finanțare, național și european.
De asemenea, discriminarea este nejustificată, deoarece DADR verifică condițiile tehnice, ce reprezintă o procedură esențială pentru decizia de acordare a plăților, iar decide acordarea plăților, cele două tipuri de activități având aceeași însemnătate, astfel că nu există justificare ca funcționarii să beneficieze de o majorare a salariului de bază cu un procent de 75%, față de funcționarii direcțiilor agricole, ce desfășoară activități similare.
Față de aceste considerente, se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei să plătească reclamanților despăgubiri echivalente cu prejudiciul suferit, ca urmare a neacordării salariului de bază, majorat cu 75%, începând cu data de 30.06.2006 și până în prezent, actualizate și indexate la data plății, precum și pentru viitor, până la încetarea discriminării. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va fi obligat să asigure fondurile necesare efectuării plăților respective.
Judecător,
Red.
TC/2 ex.
24.06.2008
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
