Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 574/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
România
Curtea de Apel Iași
Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 574/CA
Ședința publică din 02.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției și Libertăților, în contradictoriu cu intimații, și Tribunalul Neamț, împotriva sentinței civile nr. 208/CA din 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că prin încheierea de ședință din 26.10.2009 s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 02.11.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Neamț la nr-, reclamanții, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:
- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, actualizată în raport cu indicele de inflație și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare;
- obligarea pârâților să includă în bugetul de stat sumele datorate potrivit acestei hotărâri.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale Curții de Apel Bacău și că beneficiază de o salarizare diferită, discriminatorie, față de cea prevăzută pentru aceeași categorie de personal care funcționează la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Au susținut reclamanții că, începând cu 01.11.2004, salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost stabilită în Anexa nr. 1 Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești sunt salarizați conform Anexei nr. 3.
Ulterior această discriminare s-a perpetuat, fiind menținută prin acte normative succesive.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând în contradictoriu cu pârâții aceleași drepturi salariale, cerere de intervenție admisă în principiu prin încheierea pronunțată la data de 14.05.2008.
Prin sentința civilă nr. 208/CA/10.10.2008, Tribunalul Neamța respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea formulată de reclamantele, și de intervenienta în interes propriu, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligându-i pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să le plătească reclamanților și intervenientei în interes propriu drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective, astfel:
- pentru perioada 01.11.2004-17.04.2008, reclamantelor, și;
- pentru perioada 15.11.2006-17.04.2008, reclamantului;
- pentru perioada 14.05.2007-15.11.2007, reclamatei;
- pentru perioada 01.02.2008-17.04.2008, intervenientei.
Prin aceeași sentință, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției au fost obligați să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamța reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, în baza ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamanți și intervenientă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienta, funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Tribunalului Neamț, sunt salarizați, potrivit Ordonanțelor de urgență ale Guvernului nr. 82/2004, nr. 92/2004, nr. 2/2006 și nr. 6/2007, la un nivel inferior față de funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu toate că organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți de apel și pentru Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a mai reținut de către prima instanță că la data de 18.04.2008 legiuitorul a înlăturat discriminarea prin emiterea Legii nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative domeniul justiției.
Împotriva sentinței civile nr. 208/CA/10.10.2008 a Tribunalului Neamț au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Bacău, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la nr. 4826/103/21.01.2009.
În motivarea recursului său, Curtea de Apel Bacăua susținut, fără a invoca vreo excepție, faptul că nu are calitate procesuală pasivă fiindcă nu există un raport direct între aceasta și reclamanți. A mai susținut că drepturile fiecărei categorii de personal au fost stabilite prin lege și instanța nu are căderea să stabilească în favoarea reclamanților alte drepturi decât cele care se regăsesc în actele normative.
În motivarea recursului său, Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu există raporturi de muncă între reclamanți și minister și că, față de dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, sumele datorate și stabilite în baza titlurilor executorii se achită ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite, în speță, Ministerul Justiției, ceea ce înseamnă că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Ministerul Justiției, în motivarea recursului, a arătat că sentința Tribunalului Neamț, este nelegală, prin prisma cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, deoarece prima instanță, contrar deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, a acordat reclamanților intimați un drept neprevăzut de lege.
S-a mai arătat că existența unei situații comparabile sau analoage trebuia analizată din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, dat inclusiv de instituția în care funcționarii publici își desfășoară activitatea.
Recurentul a invocat și o diferențiere a în ceea ce privește felul muncii prestate, în raport de caracterul local sau central al autorității publice.
Prin încheierea nr. 3330/16.06.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Iași, unde a fost înregistrată la nr-/03.07.2009.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurenților, și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, însă în limitele în care a fost devoluată, constată următoarele:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt determinate în baza unor acte normative. Prin urmare, salariile cuvenite reclamanților ce au statut de funcționar public nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific fiecărei categorii profesionale.
Începând cu data de 01.11.2004, salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost stabilită în Anexa 1 Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor celorlalte instanțe au fost salarizați conform Anexei 3 aceluiași act normativ.
Ulterior, salarizarea celor două categorii de funcționari publici a continuat să se facă distinct, prin înscrierea unei categorii în Anexa 1 și a celeilalte în Anexa 3, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, Ordonanței Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2007.
Aceste prevederi legale nu introduc însă o discriminare între funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și funcționarii publici din cadrul departamentelor celorlalte instanțe judecătorești, așa cum susțin reclamanții din prezenta cauză.
Împrejurarea că specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au funcționarii publici din cadrul curților de apel și tribunalelor presupune aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca și în cazul funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea la Înalta Curte de Casație și Justiție nu constituie un element suficient pentru a se reține că reclamanții s-ar afla într-o situație comparabilă cu cea a personalului din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de recurs consideră că pentru a se putea reține necesitatea unei salarizări unitare este necesar ca cele două categorii profesionale să facă parte din cadrul aceleiași structuri interne administrative a unui organ de stat, ceea ce nu este cazul în prezenta speță deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție are alte competențe decât curțile de apel și tribunalele.
Curtea constată că, în prezenta cauză, diferența de salarizare între cele două categorii de personal este dată de structurarea personalului în funcție de necesitățile realizării competențelor structurii administrative interne a instanțelor din care fac parte. Or, în acest domeniu, al stabilirii competenței și al salarizării funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești, statul are un drept larg de apreciere, el fiind cel care, prin organele sale, stabilește atât sfera de competență și ierarhia instanțelor judecătorești, cât și remunerarea activității desfășurate la nivelul fiecărei structuri din cadrul instanțelor judecătorești, un rol esențial avându-l însă locul pe care se află instanța respectivă în ierarhia instanțelor judecătorești.
Așadar, diferențierea de salarizare instituită de legiuitor între funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cei din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești este justificată în mod obiectiv și rezonabil de criteriul ierarhiei instanțelor judecătorești în cadrul cărora funcționarii publici își desfășoară activitatea, diferențierea de salarizare încadrându-se și în marja de apreciere pe care statul român o are la dispoziție prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, se constată că în lipsa unui text de lege care să acorde funcționarilor publici din curțile de apel și tribunale o mărire a salariului în condițiile stabilite pentru funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acorda majorarea respectivă pe cale judiciară echivalează cu crearea unor norme de salarizare de către instanța de judecată, ceea ce este inadmisibil.
Având în vedere, deci, că diferența de salarizare a celor două categorii de funcționari publici nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu, având în vedere și deciziile nr. 818-821/2008 prin care Curtea Constituțională a arătat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ținând seama și de faptul că solicitarea reclamanților de a li se acorda un salariu egal cu cel al funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are temei legal, Curtea, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursurile introduse de pârâții Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 208/CA/10.10.2008 a Tribunalului Neamț, sentință pe care o va modifica în parte.
În consecință, Curtea va respinge acțiunea introdusă de reclamanții, și de intervenienta în interes propriu în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău, ca neîntemeiată.
Instanța de recurs consideră, ținând seama de dispozițiile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, că până la obținerea de către reclamanți a unui titlu executoriu nu se poate deroga de la prevederile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli. Cum în prezenta cauză un astfel de titlu executoriu nu există, este evident că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru majorarea alocațiilor pentru cheltuielile de personal.
Așa fiind, instanța de recurs constată că în mod eronat s-a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Justiției să majoreze creditele bugetare în vederea efectuării plății drepturilor salariale care au constituit obiectul cauzei de față ("să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate").
Față de cele ce preced, dar având în vedere și faptul că doar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea va admite excepția și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmând aor espinge ca neîntemeiată față de pârâtul Ministerul Justiției.
Eroarea de judecată nu poate fi îndreptată și în raport cu pârâtul Tribunalul Neamț deoarece acesta nu a declarat recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursurile introduse de pârâții Curtea de Apel Bacău, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 208/CA/10.10.2008 a Tribunalului Neamț, sentință pe care o modifică în parte.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea introdusă de reclamanții, și de intervenienta în interes propriu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea introdusă de reclamanții, și de intervenienta în interes propriu în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
președinte judecător judecător
G - --- - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex;
Primă instanță: Tribunalul Neamț
Judecător de primă instanță:
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc
