Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 580/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 580/
Ședința publică din 26 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.348/26.05.2008 a Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 39,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 348 din 26 mai 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, precum și excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, I, și, toți cu domiciliul ales în Târgu - M,-,.8, jud.M, prin mandatar jr., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, AMINISTERUL AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALE, cu sedul în B,-, sector 3 și INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR M,-, de M, jud.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, motivând că în calitate de funcționari publici, angajați ai pârâtei M, trebuiau să beneficieze de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 ce reglementează pentru salariații din unitățile bugetare dreptul de a primi tichete de masă, drept de care nu au beneficiat.
Instanța de fond, reține că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de către angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Prima instanță a apreciat că acordarea tichetelor de masă este condiționată de realizarea unor beneficii și de propunerea alocării acestor drepturi cu această destinație specială de către ordonatorul de credite.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea integrală a hotărârii atacate și, pe fondul cauzei admiterea acțiunii, motivând că se încadrează în categoriile expres și limitativ prevăzute de art. 1 din Legea nr. 142/1998. De asemenea, invocă și practică judiciară în domeniu în sensul acordării tichetelor de masă, invocând existența unei discriminări în situația neacordării acestora.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în baza art.3041Cod pr.civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Art.1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 prevede următoarele: "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Norma de la aliniatul 1 al art. 1 din Legea nr. 142/1998 este o normă imperativă, ea fiind una de ordine publică.
Este adevărat că legiuitorul a prevăzut prin sintagma" pot primi"o posibilitate pentru ordonatorul de credite bugetar de a acorda tichete de masă, însă această posibilitate este prevăzută de legiuitor în corelație cu aliniatul 2 al aceluiași articol 1 din Legea nr. 142/1998, în sensul în care posibilitatea se reflectă în prevederea bugetară fie prin lege, dacă instituția sau autoritatea publică este finanțată de la bugetul de stat, fie prin dispoziții legale specifice (hotărâri ale consiliului județean sau local etc.) în cazul în care acestea sunt finanțate de bugetele locale (a se vedea în acest sens art. 1 și urm. din Legea nr. 500/2002 în primul caz și art. 1 și urm din Legea nr. 273/2006 în cel de-al doilea caz).
Este clar, nu numai din dispozițiile specific bugetare, reglementate de cele două legi, dar chiar și din cuprinsul aliniatului 2 al articolului 1 din Legea nr. 142/1998, că pentru a fi acordat dreptul concretizat în tichetele de masă este nevoie să existe angajamentul legal în care să se prevadă acest drept.
Or, reclamanții - recurenți nu au solicitat instanței obligarea ordonatorului de credite de a adopta angajamentul legal (art. 2 pct. 3 din Legea nr. 500/2002 și din Legea nr. 273/2006) în baza căruia să se prevadă o obligație pe seama fondurilor publice și conform căruia să se angajeze bugetar suma alocată dreptului reprezentat de tichetele de masă, ci doar obligația subsecventă de a-i fi achitate sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Cu alte cuvinte, în lipsa unui angajament legal, așa cum este el prevăzut de art. 2 pct. 3 din Legile nr. 500/2002 și 273/2006, și în lipsa angajamentului bugetar, potrivit art. 2 pct. 2 din aceleași legi, la care să fie obligați pârâții, nu se poate cere pur și simplu obligarea pârâților de a le satisface drepturile concretizate de tichetele de masă, cu atât mai mult cu cât dispozițiile alin. 3 ale art. 4 din Legile nr. 500/2002 și 273/2006 prevăd că angajarea cheltuielilor bugetare nu se pot face decât în limita creditelor bugetare. Or, fără angajamentul legal și bugetar aceste plăți nu pot fi făcute.
Funcționarii publici nu intră în categoria salariaților bugetari enumerați exhaustiv de art. 1 din Legea 142/1998. Astfel, este de observat că o condiție esențială și în același timp imperativă, este ca angajatul bugetar să aibă încheiat un contract individual de muncă, contract ale cărui caracteristici și modalități sunt configurate de Legea 53/2003 ( Codul Muncii ).
Or, raporturile juridice dintre autoritățile și instituțiile publice la care funcționează funcționarii publici și aceștia din urmă sunt denumite de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici ca fiind "raporturi de serviciu", iar funcționarii sunt numiți în acord cu art. 2 alin. 2 din același act normativ.
Așadar, funcționarul public nu are încheiat contract individual de muncă cu unitatea publică la care funcționează astfel că nu intră în categoriile enumerate de art. 1 din Legea 142/1998.
Așadar, nici din acest punct de vedere acțiunea introductivă de instanță nu este întemeiată.
În ce privește practica judiciară depusă la dosar menționăm că aceasta nu este obligatorie pentru instanță și este doar o sentință despre care nu se face dovada că ar fi rămas sau nu irevocabilă.
Pentru toate aceste argumente, în baza art.312 Cod pr.civilă instanța va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, G, I, și, toți cu domiciliul ales în Târgu - M,-,.8, jud.M,împotriva sentinței nr. 348 din 26 mai 2008 Tribunalului Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, ptr.- fiind plecat în concediu Semnează, Președintele instanței |
Grefier, |
Red.
Tehnored./2 ex.
Jud.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
