Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 580/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 580/2009
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul UL, COM" Z împotriva încheierii civile nr. 1678/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, SERVICIUL PUBLIC - POLIȚIA COMUNITARĂ Z, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a dpua strigare, se prezintă avocat și președintele sindicatului dl., în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.pr.civ. la data de 9 februarie 2009 s-a depus la dosarul cauzei, prin fax, întâmpinare din partea intimatului Consiliul local al municipiului Z, iar la data de 10 februarie 2009 s-a înregistrat aceeași întâmpinare prin registratura instanței.
Curtea comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei recurentului.
Reprezentanții recurentului relevă instanței faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției sale procesuale relevă faptul că nu este îndeplinită condiția triplei identități, respectiv a obiectului, a părților și a temeiului, reiterând toate motivele invocate în scris prin motivarea recursului.
CURTEA:
Prin încheierea civilă nr. 1.678 din data de 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălajs -a respins acțiunea reclamantului UL " COM" Z, împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, SERVICIUL PUBLIC - POLIȚIA COMUNITARĂ Z și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B pentru constatarea situației de discriminare și acordare de despăgubiri (indemnizație de dispozitiv), ca inadmisibilă (autoritate de lucru judecat).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea sa reclamantul UL " COM" Z, a chemat în judecată pe pârâții: PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, SERVICIUL PUBLIC - POLIȚIA COMUNITARĂ Z și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, pentru a se constata existența discriminării persoanelor, membre ale ului " COM", față de persoane aflate în situații comparabile sau identice și a fi obligați pârâții, în solidar, la acordarea de despăgubiri membrilor ului " COM" menționați în anexa 1 cererii introductive de instanță, în cuantumurile arătate în anexa 2, indexate cu rata inflației aferentă perioadei dintre data angajării și data plății efective, respectiv plata lunară către fiecare membru al sindicatului a unei sume echivalente cu 25% din salariul de bază lunar, începând cu luna august 2008, cu cheltuieli de judecată.
Pârâții Consiliul local al municipiului Z și Primarul municipiului Z au invocat în apărare, în primul rând, excepția autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată în dosarul nr-, excepție care, față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, a fost cercetată de instanța de fond cu prioritate.
Astfel, s-a susținut faptul că în dosarul cu nr. de mai sus s-a respins în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 854/03.04.2008 a Curții de Apel - C, o cerere similară formulată de reclamant împotriva acelorași pârâți.
Pentru combaterea acestei excepții, reclamantul a arătat că cererea formulată în dosarul nr- a avut ca obiect obligarea pârâților la alocarea și plata drepturilor salariale pretinse, în temeiul Legii nr. 554/2004 și Legea nr. 138/1999 în timp ce prezenta cerere are ca obiect constatarea unei situații de discriminare și repararea prejudiciilor cauzate prin discriminare, în condițiile prevăzute de nr.OG 137/2000, republicată.
Cu alte cuvinte, s-a sugerat faptul că în speță nu ar exista tripla identitate de părți, obiect și cauză raportat la decizia civilă nr. 854/2008 a Curții de APEL CLUJ, întrucât lipsește elementul cauză, înțeles ca temei legal al promovării unei acțiuni civile în justiție.
Verificând acest aspect, tribunalul a constatat că cererea introductivă, formulată de reclamanți în dosarul nr-, a fost examinată de instanță și din această perspectivă, consemnându-se că "nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000, deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici".
Legat de această împrejurare, a mai reținut instanța de fond că, în respectivul dosar însăși reclamantul a indicat ca temei legal al cererii, printre altele, și art. 1 alin. 2 din Legea nr. 137/2000, text de lege la care face referire și în motivare, cu toate că în petitul acțiunii nu se solicită "constatarea discriminării" ca un capăt distinct de cerere.
Tocmai de aceea, atât instanța de fond cât și cea de recurs au cercetat cauza sub ambele aspecte, atât al existenței dreptului, pe calea contenciosului administrativ, cât și al situației de discriminare, fără a-și depăși limitele în care au fost investite. Apoi, chiar dacă ar fi așa, excepția autorității de lucru judecat nu poate fi înlăturată pe calea unei acțiuni civile separate în justiție, atâta vreme cât părțile pot uza de calea extraordinară a revizuirii, prevăzută de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă (dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut).
În concluzie, a apreciat instanța de fond, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1.201 Cod civil, conform cărora "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate", acțiunea promovată de reclamantul " Com" Z, în numele membrilor săi, nu a fost primită, fiind respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. reclamantul " Com" Z, solicitând dmiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei Tribunalului Sălaj, în vederea rejudecării.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, reclamantul a arătat că în fapt, prin actiunea introductivă a solicitat constatarea existenței discriminării persoanelor, membre ale ului " Com", față de persoanele aflate în situații comparabile sau identice și să fie obligați pârâții, în solidar, Ia acordarea de despăgubiri membrilor ului " Com".
Față de obiectul cererii introductive și de faptul că prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimații Primarul Municipiului Z și Consiliul Local al Municipiului Z și, pe cale de consecință, a respins acțiunea sa ca inadmisibilă, reclamantul apreciază hotărârea recurată ca nelegală, deoarece în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1.201 Cod civil.
A susținut reclamantul că prin analizarea cererii sale introductive, a hotărârii recurate și a lucrărilor din dosarul nr-, se relevă că nu este îndeplinită condiția triplei identități, neexistând autoritatea de lucru judecată.
Astfel, arată reclamantul, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr-, a solicitat obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază și a avut ca temeiuri de drept Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 138/1999, în timp ce cererea soluționată prin hotărârea recurată are ca obiect constatarea unei situații de discriminare și repararea prejudiciilor cauzate prin discriminare, prin acordarea de despăgubiri în condițiile nr.OG 137/2000, republicată.
Având în vedere aceste motive, reclamantul consideră că este evidentă lipsa de identitate între obiectele celor două acțiuni, atât sub aspect material cât și sub aspect juridic, condiții în care solicită admiterea recursului și, având în vedere că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, solicită casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei Tribunalului Sălaj spre rejudecare.
Intimații Consiliul Local al Municipiului Z și Primarul Municipiului Z prin întâmpinarea formulată au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Acțiunea principală are ca obiect obligarea pârâților, în calitate de angajatori ai membrilor ului " Com" Z, la acordarea de despăgubiri rezultând din constatarea stării de discriminare generate de neacordarea indemnizației de dispozitiv.
Prima instanță a respins cererea, reținând incidența dispozițiilor art. 1.201 Cod civil, raportat la decizia civilă nr. 854 din 03.04.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL CLUJ, reținând că instanța de recurs s-a pronunțat în sensul în care reclamanții, membri de sindicat, nu sunt îndreptățiți la acordarea unor sume cu acest titlu.
Prin recursul declarat se critică această abordare, invocându-se, în esență, că nu există identitate de părți, obiect și cauză între cele două dosare.
Puterea de lucru judecat este reglementată ca o prezumție legală, prin art. 1.200 pct. 4 cod civil și ca o excepție procesuală, prin art. 166.pr.civ. efectele sale prezentându-se sub un dublu aspect: unul negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu și unul pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se partea se prevalează de exclusivitatea hotărârii, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință.
Potrivit art. 1.201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Prin recursul declarat s-a relevat că nu este îndeplinită cerința identității de părți, dat fiind că acțiunea din dosarul nr- a fost formulată de către membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Z și Consiliul Local al Municipiului Z, reprezentată prin primar, iar în prezentul proces au fost chemați în judecată Primarul municipiului Z, Consiliul Local al Municipiului Z, Serviciul public - Poliția comunitară Z și
Curtea apreciază că susținerile recurentului nu sunt întemeiate, întrucât în privința identității de părți, s-a remarcat în doctrină că ea nu trebuie privită într-un înțeles restrictiv, hotărârea pronunțată anterior fiind opozabilă și unei categorii mai largi de participanți la procesul civil, în sensul în care aceștia nu o pot ignora, impunându-li-se cu putere de lucru judecat.
Raportat la datele concrete ale speței, se constată că s-a solicitat acordarea unor sume de bani de către membrii de sindicat și că această solicitare a fost făcută, în ambele procese, în contradictoriu cu entitățile care au calitatea de angajatori ai acestora, independent de împrejurarea că cercul acestora a fost "lărgit", în mod artificial, în prezenta procedură, întrucât primii trei pârâți se situează pe aceeași poziție în raportul juridic litigios dedus judecății.
Astfel, nu se poate susține cu temei că introducerea în cauză și a Serviciului public - Poliția comunitară Z ar avea aptitudinea de a nega efectele puterii de lucru judecat, în condițiile în care nu aceasta este entitatea care are atribuții decizionale în privința drepturilor bănești cuvenite funcționarilor publici din administrația publică locală.
De asemenea, se remarcă că Primarul municipiului Z și-a exprimat poziția procesuală și în dosarul nr-, semnând și cererea de recurs, iar introducerea în această cauză și aaf ost făcută, în temeiul nr.OG 137/2000, doar pentru considerente de opozabilitate, împotriva acestei entități neputând fi luată nici o măsură coercitivă prin hotărârea judecătorească pronunțată în cauză.
Trecând la celelalte condiții impuse de textul art. 1201.civ. se reține că obiectul a fost definit ca fiind atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat, iar cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, respectiv temeiul juridic al cererii.
Prima instanță a apreciat în mod corect că atât obiectul cât și cauza sunt identice, întrucât reclamantul urmărește același rezultat, respectiv recunoașterea dreptului la plata indemnizației de dispozitiv.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2.309 din 23 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea formulată de către reclamantul UL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT "" Z în numele și pe seama membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primăria mun.Z reprezentată prin primar, iar pârâții au fost obligați la alocarea, calcularea și plata către membrii sindicatului a drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății. De asemenea pârâta de rândul 2 fost obligată să dispună serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat a indemnizației de dispozitiv retroactiv începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că dreptul la indemnizația de dispozitiv este reglementat de Legea nr. 138/1999, iar la art. 13 sunt enumerate limitativ entitățile statului cărora li se aplică prevederile actului normativ, iar printre acestea este enumerat și Ministerul d e Interne. În același text legal se menționează că "indemnizația de dispozitiv" se aplică atât cadrelor militare cât și salariaților civili în privința cărora acest drept salarial se calculează în funcție de salariul de bază.
A constatat instanța de fond că salariații înscriși in sindicatul "" se asimilează cu salariații civili din cadrul fostului Minister de Interne, în prezent Ministerul Internelor și Reformelor Administrative, astfel încâta trata diferențiat aceeași categorie de salariați, înseamnă a ignora un principiu fundamental prevăzut de art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000 și a genera o discriminare, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 alin. 1 din același act normativ.
A mai reținut instanța de fond și incidența Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne. În textul legal reținut se arată "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Recursul declarat de către pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 854/3 martie 2008, din dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, constatându-se că reclamanții nu fac parte din categoriile de personal expres indicate în Legea nr. 138/1999, cărora li se cuvine indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, instanța a precizat și că "Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000, deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici."
În aceste condiții, sunt nefondate susținerile conform cărora nu există identitate de obiect și cauză, întrucât prezentul dosar are ca obiect constatarea existenței discriminării reclamanților și acordarea de despăgubiri, în cuantum de 25 % din salariul de bază lunar, fiind evident că în dosarul nr- instanța a analizat cererea acestora atât din perspectiva Legii nr. 138/1999, cât și a nr.OG 137/2000, statuându-se în sensul în care aceștia nu sunt discriminați prin neacordarea indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază lunar, în sensul nr.OG 137/2000.
Ca atare, tribunalul a admis în mod corect excepția autorității de lucru judecat, neavând relevanță nici susținerea conform căreia doar o parte a membrilor de sindicat ce au formulat cererea înregistrată sub nr- se regăsesc și în prezentul dosar, aceștia fiind obligați la a manifesta o disponibilitate totală de a participa la activități cu caracter extraordinar, date fiind reținerile instanței de recurs, care a pronunțat decizia nr. 854/2008 și care s-a pronunțat, irevocabil, în sensul în care drepturile bănești solicitate nu se cuvin nici titularilor prezentei cereri de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul " COM" Z împotriva sentinței civile nr. 1.678 din 19 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
