Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 581/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 581/2009
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 1773/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 22 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare din partea Primarului comunei, prin intermediul căreia se solicită respingerea recursului.
Curtea, apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre pronunțare prin prisma înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1773 pronunțată la data de 26.09.2008 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, G, ildiko, împotriva pârâților Consiliul local al comunei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiează de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator:"Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului ORDIN, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiează de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiează doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile prev. în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- este așa reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministerul administrației și internelor nu avea nici atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) - or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceeade dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Capătul de cerere privind acordarea alocației zilnice de hrană, în sumă fixă, neimpozabilă, începând cu 01.10.2005, este de asemenea nefondat pentru următoarele:
Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 republicată prevede la art. 1, că de această alocație beneficiază și personalul din Ministerul d e Interne.
Prin Ordinul MAI nr. 440/2003 se reglementează acordarea acesteia și pentru personalul civil din administrația publică (similar cu indemnizația de dispozitiv stabilită prin Ordinul MAI nr. 496/2003).
În baza art. 2 alin. 4 din nr.OG 26/1994, această alocație zilnică de hrană, "se poate acorda și pe bază de alocație valorică", conform art. 4 alin. 4.
"Cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul".
Așadar, textul de lege, se referă la funcționarii publici care au dreptul la hrană potrivit normelor prevăzute de nr.OG 26/1994.
OG nr. 26/1994, prevede la art. 1 că, această lege se referă la personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale.
De asemenea art. 2 alin. 3 arată că acestor categorii de personal pentru care se acordă și instituțiile publice în care se aplică se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul vreunei dintre cele arătate de art. 1 din OG26/1994, astfel că ordinul invocat nr. 440/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitatea în privința reclamanților.
Adresa nr. 525.864/27.09.2007 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative face referire la diverse instituții, fără însă a face referire și la personalul din administrația publică, astfel că reclamanților nu se aplică.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acțiunii.
În susținerea celor solicitate recurenții arată că prin acțiunea promovată au solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv potrivit Ordinului MAI nr.275/2002 cu modificările ulterioare, ordin ce prevedea posibilitatea acordării unor sporuri lucrătorilor din cadrul MAI cum ar fi normă de hrană, indemnizație de dispozitiv etc. Despre indemnizație arată recurenții se face vorbire în art.13 iar in art.31 se prevede că pot beneficia de prevederile art.13 și salariații civili astfel că raportat la aceste prevederi reținerile primei instanțe sunt greșite în sensul că interpretările date vizează strict personalului militar. Greșite arată recurenții sunt și reținerile instanței cu privire la faptul că nu se pot invoca dispozițiile constituției și nici cele ale Convenției deoarece se omite a se avea în vedere că se realizează o discriminare și pentru evitare este firesc ca în cadrul fiecărei instituții să existe reguli comune.
Cât privește neacordarea sumelor funcționarilor din perspectiva prevederilor legii reținută de instanță arată recurenții că este greșită datorită interpretării subiective și discriminatorii al textului actului normativ mai sus invocat. Astfel, se arată că din preambulul ordinului nr.496/2003 care reglementează indemnizația de dispozitiv rezultă că a fost dat în aplicarea prevederilor OUG nr.63/2003 precum și a legii nr.138/1999, reglementări ce se aplică funcționarilor publici și care nu fac vreo distincție între autorități. Mai mult arată recurenții ordinul invocat a prevăzut acordarea indemnizației pentru întreg personalul, iar neacordarea ar constitui o inegalitate nejustificată de tratament juridic, ar contraveni prevederilor constituției și codului muncii.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare s-a relevat că salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată prin diferite acte normative fiindu-le aplicabile prevederile OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006, OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008 iar aceste acte normative nu prevăd acordarea indemnizației de dispozitiv prevăzut de Ordinul MAI nr.496/2003 și Legea nr.138/1999.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor existente, a normelor juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că actul administrativ, respectiv ordinul emis de către a fost dat în considerarea dispozițiilor legii de salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest din urmă act normativ (Legea nr. 138/1999) reglementează salarizarea a două categorii de personal, cel militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții și anume instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Se poate așadar constata chiar din titlul legii că doar cele două categorii de personal ce sunt încadrate în instituțiile precizate, respectiv apărare, ordine publică și siguranță națională, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către acest act normativ.
Recurenții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale organizate ca atare și nu în cadrul uneia din instituțiile mai sus menționate, context în care nu pot fi primite susținerile acestora referitor la acordarea primei evocate.
Desigur, se susține de către recurenți că temeiul cererii îl constituie ordinul emis de, însă se omite a se avea în vedere că în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice se publică în Monitorul Oficial. Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial, încât așa cum corect a reținut și prima instanță, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
În plus, nu trebuie omis că prin ordinul arătat, în mod nejustificat s-a extins sfera de aplicare a legii, adăugând la aceasta și în condițiile în care potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000 ordinele și instrucțiunile trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002, anterior celui reținut de recurenți, se adresează unei categorii limitate de salariați, așa încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ, nu poate fi extinsă sfera de admisibilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind caracterul limitat sub aspectul persoanelor cărora se adresează, a legii nr. 138/1999, limitarea făcută de recurenți la aplicarea categoriilor de personal din Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi primită.
În sensul corect, trebuie înțeles că personalul civil al instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională și numai cel din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere în adoptarea Legii nr. 138/1999 beneficiază de spor de dispozitiv, nu și alte categorii din alte unități.
Evident, se susține că în condițiile neacordării se creează o discriminare. Această susținere, de asemenea nu poate fi reținută, deoarece salarizarea diferită este determinată de condiții de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea în baza art. 312.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 1773 din 26.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./16.02.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
