Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 585/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 585
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, C, toți cu domiciliul ales în F,-,. 10, jud. V și pârâta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F, nr. 52, jud. V împotriva sentinței numărul360/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenții - reclamanți avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei pârâte Casa de Asigurări de Sănătate V și
și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul recurenților reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurenților reclamanți susține oral motivele de recurs, arată că s-a declarat recurs întrucât s-a considerat ca fiind în parte netemeinică hotărârea instanței de fond, nefiind acordate drepturile și pentru viitor iar retroactiv de la data de 01.01.2004 și nu de la 24.03.2005, neputând fi reținută prescripția extinctivă, întrucât drepturile au fost suspendate succesiv.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În ce privește recursul CAS solicită a fi respins ca nefondat având în vedere că drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost introduse prin. 161/2003. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții, -, -, C, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii V, anularea actului nr./17.03.2008 prin care li s-a refuzat acordarea unor sporuri salariale și obligarea pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanți a drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că s-au adresat pârâtei cu adresa solicitând acordarea drepturilor bănești invocate, iar pârâta prin adresa nr./17.03.2008 le-a comunicat refuzul său motivat de faptul că drepturile solicitate pentru perioada 2004-2006 au fost suspendate, prin legea bugetului, OG 92/2004 și OG 2/2006.
Au arătat reclamanți să drepturile solicitate, suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute expres în Legea 188/1999 - art.29 alin.1 lit.c și d și au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii 161/2003.
Cu privire la solicitarea de acordare retroactivă a acestor drepturi, reclamanții au solicitat să se constate că potrivit art.31 alin.1 din Legea 188/1999, republicată, au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, iar suspendarea contravine prevederilor art.16 al.1 și art.53 din Constituție. Suspendarea acestor drepturi contravine și dispozițiilor art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Legea 53/2003 - Codul Muncii, iar OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost doar restrâns, ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar adresele nr./17.03.2008, extrase din actele normative invocate și practică judiciară de la alte instanțe din țară.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de suspendarea succesivă a drepturilor salariale solicitate prin art.44 din OUG 92/2004, art.48 din OG 2/2006 și de lipsa acestor sume din fondul de salarii.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate V, au calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, așa cum a au fost reglementate prin art.41 alin.1 lit.c din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Având în vedere dispozițiile art.166 alin.1 și 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și față de data introducerii acțiunii, s-a constat prescris dreptul reclamanților pentru sumele cuvenite în perioada 21.04.2003 - 24.03.3005.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta a fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective.
În consecință, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, instanța a admis în parte acțiune și a obligat pârâta să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării, suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate pentru perioada 24 martie 2005 - 27 mai 2008, data pronunțării hotărârii, sume urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile.
În motivarea recursului declarat reclamanții au arătat că sentința este nelegală sub aspectul neacordării drepturilor și pe viitor.
Față de obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat de reclamanți, cererea nu viza drepturile viitoare ci drepturile actuale prevăzute de o normă legală în vigoare în beneficiul funcționarilor publici, respectiv de art. 31 al. 1 lit. c și d din. nr. 188/1999.
Atâta timp cât temeiul juridic al obligațiilor pârâtei se află în vigoare, există obligativitatea plății periodice, lunar a drepturilor solicitate.
În motivarea recursului declarat pârâta a arătat că sentința este nelegală deoarece prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin mai multe acte normative astfel încât CAS V avea obligația de a respecta legea nici o cheltuială neputând fi înscrisă în bugetul asigurărilor de sănătate și nici angajată efectiv dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Prin soluția pronunțată instanța a făcut o greșită interpretare a legii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, și o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
În mod corect a apreciat prima instanță că din moment ce norma legală există, ea trebuie să-și producă efectele, neputând avea doar un caracter formal.
Suspendarea prevederilor referitoare la acordarea drepturilor respective nu înseamnă desființarea acestor drepturi, ele existând și în prezent, astfel încât reclamanții trebuie să beneficieze de ele.
Corect a apreciat instanța că nu pot fi acordate aceste drepturi șipe viitor, deoarece pot interveni modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Atâta timp cât temeiul legal este în vigoare, pârâta are obligația de a acorda aceste drepturi, reclamanții având posibilitatea legală de a-și valorifica pretențiile în cazul în care această obligație va fi încălcată.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul at. 312.proc. civ., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, C, toți cu domiciliul ales în F,-,. 10, jud. V și pârâta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F, nr. 52, jud. V, împotriva sentinței numărul360/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. 10.12.2008
Dact. 2 ex.
Fond
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
