Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 587/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 587
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile judecător
JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu Dr.- -
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursuui declarat de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F,- bis împotriva sentinței civile nr.141/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V prin consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata și intervenienta în nume propriu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul este motivat, după care;
Reprezentantul recurentei timbrează recursul la valoare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, pentru considerentele invocate pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele dosarului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formate de reclamante ca netemeinică și nelegală.
CURTEA
Asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V împotriva sent. civ. nr. 141/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V, numită în continuare CAS solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare în cuantum de câte 25% fiecare din salariul de bază de încadrare începând cu data de 01.04.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume în privința cărora a solicitat actualizarea cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste sporuri sunt reglementate de art.31 aliniat 1 litera și d din Legea nr.188/1999, dar ulterior prin acte normative succesive aceste sporuri au fost suspendate, ajungându-se practic la negarea dreptului la aceste sume de bani.
S-a mai arătat că s-au adresat pârâtei în vederea acordării acestor sume de bani, cu cererea nr.4135/07.11.2008, dar prin adresa nr. 4415/17.11.2008 pârâta a refuzat acordarea acestor drepturi.
Au depus la dosar dovada calității de funcționar public pentru perioada solicitată, punctul de vedere al Ministerului Muncii, precum și decizii de speță, precum și copia Sentinței civile nr.360/27.05.2008 a Tribunalului Vrancea rămasă irevocabilă.
La dosar, la data de 12.01.2009 formulat cerere de intervenție numita ( filele 21 - 24 ) care a solicitat aceleași drepturi în numele soțului decedat, pentru perioada 01.01.2004- 29.05.2007.
A depus la dosar copia certificatului de deces, copia înscrisului care atestă că acesta a fost funcționar public.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 09.01.2009 pârâta CAS Vas olicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că textele legale care reglementau aceste drepturi au fost suspendate succesiv, iar instituția a respectat aceste acte normative.
Prin sentința civilă nr. 141/18.03.2009 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea și în consecință a obligat autoritatea pârâtă să-i calculeze și să-i plătească reclamantei suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de câte 25% fiecare din salariul de bază brut de încadrare pentru perioada 1.04.2006 - ianuarie 2006.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că aceste suplimente sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr.188/1999 iar suspendarea aplicării lor a încetat din decembrie 2006. Cum o asemenea restrângere a fost apreciată de tribunal ca nefiind conformă nici cu dispozițiunile constituționale, reclamantei i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporurile solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V criticile sale vizând greșita acordare a sporurilor solicitate de reclamantă în condițiile în care plata acestor drepturi a fost suspendată, iar cheltuielile privitoare la asigurarea sumelor de bani necesare nu au fost incluse în buget.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt fondate criticile formulate, astfel încât se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o incorectă și insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune. Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o incorecta dezlegare pricinii.
Criticile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut în mod injust că reclamanta ar fi îndreptățită la plata sporurilor salariate solicitate interpretând greșit legea.
Potrivit art. 29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii au dreptul, printre altele, la suplimentul postului (lit. c) și la suplimentul gradului (lit.d).
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 cu modificările ulterioare.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 menționează în art. XII că ea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial cu exceptia prevederilor art. 29, 56, 57, 58/1 și ale art. 60/1 lit. b care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
OG nr. 6/2007 prevedea la art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii. La data pronunțării sentinței tribunalului însă, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a depus un proiect de act normativ în această privință, care să constituie temeiul acordării acestor sporuri salariale.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, atribuțiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să la înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În speță nu se poate face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, în principal datorită faptului că dacă în privința primelor de concediu legea precizează cuantumul acesteia, în cazul suplimentului postului legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 proc.civ. curtea va admite recursul declarat în cauză cu consecința modificării în tot a sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F,- bis împotriva sentinței civile nr.141/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința civilă nr.141/18.03.009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare respinge acțiunea reclamantei și cererea de intervenție în nume propriu formulată de.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 iunie 2009.
JUDECĂTOR, PT. JUDECĂTOR,
Dr.
aflat în concediu de odihnă cf. art.
261 alin. 2.proc.civ.
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.IAp./31.07.2009
Tehno ZE/ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATA
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art. XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
PREȘEDINTE,
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Ioan Apostu, Mariana Trofimescu
