Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 590/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.590
Ședința publică din data de 02.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.3067/13.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât Consiliul Local al Sectorului 6
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurenta- - reclamantă și intimatul - pârât Consiliul Local al Sectorului 6
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare pe fondul acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.3067/13.11.2008 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Sector 6 B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamanta solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 6 nr.399 din 7.12.2006, prin care s-a aprobat reorganizarea Direcției generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, în sensul desființării postului de director executiv adjunct al Direcției Centre ocupat de reclamantă. În aplicarea acestei hotărâri a fost emisă Dispoziția RU nr.2314 din 21.12.2006, a directorului executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului prin care, începând cu 29.01.2007 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei pe funcția de director executiv adjunct al Direcției Centre, prin eliberarea sa din funcția publică.
Susține reclamanta că Hotărârea CL Sect.6 nr.399/2006 este ilegală, întrucât contravine dispozițiilor Legii 272/2004 și HG 1434/2004, întrucât prin aceasta s-a desființat cea mai mare direcție cu un personal de 400 de salariați, redistribuiți în două direcții.
Totodată, această hotărâre a aprobat o organigramă în care nu mai sunt distincte două direcții, respectiv Direcția persoanelor adulte și Direcția protecția copilului.
Prin adoptarea acestei hotărâri au fost încălcate dispozițiile art.84 din Legea 188/1999, potrivit cărora reducerea unui post este justificată, dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50%, sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului, respectiv, referitoare la studii. Ori, în cauză nu a dispărut și nu s-a modificat vreo atribuție de conducere sau de coordonare a celor 8 centre cu un personal de 400 de salariați.
Au fost încălcate și dispozițiile art.86 din Legea 188/1999, în sensul că desființarea funcției nu a avut o cauză reală și serioasă, iar eliberarea din funcție s-a pregătit și s-a făcut deși exista o funcție vacantă corespunzătoare respectiv funcția de director executiv adjunct prin pensionarea unei alte persoane.
A reținut prima instanță că prin sentința civilă nr.669/10.10.2007, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar prin decizia civilă nr.853 din 27.03.2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În fond după casare, tribunalul a reținut din probele administrate, că dispozițiile art.4 pct.2 din Regulamentul cadru aprobat prin HG 1343/2004, nu impun existența unui număr fix de posturi de conducere, de directori executivi adjuncți, ci doar precizează cu caracter orientativ că în vederea asigurării funcționării instituției, directorul executiv este ajutat de doi directori executivi adjuncți, iar din organigramă reiese că există două astfel de posturi de directori executivi adjuncți.
În concluzie s-a reținut că hotărârea atacată a fost adoptată pentru o mai bună administrare a centrelor și nu s-a restrâns capacitatea de acțiune a structurilor de specialitate în domeniul protecției copilului.
S-a arătat că motivul invocat de reclamantă în ceea ce privește eliberarea din funcție, deși exista o funcție vacantă corespunzătoare, nu este o cauză de nelegalitate a hotărârii atacate, ci eventual de nulitate a dispoziției RU nr.2314 din 21.12.2006, nulitate a cărei constatare însă excede prezentei cauze, întrucât nu există cerere de investire a acestei instanțe cu asemenea solicitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă, arătând că în mod eronat a apreciat prima instanță asupra caracterului imperativ al dispozițiilor art.4 pct.2 din Regulamentul cadru aprobat prin HG 1434/2004, motivat de faptul că acest regulament a fost aprobat printr-o hotărâre de guvern.
Întrucât în redactarea dispozițiilor legale menționate legiuitorul a folosit sintagma "ajutat de cel puțin doi directori adjuncți", reiese obligativitatea aplicării și respectării dispozițiilor menționate.
În aceste condiții este evidentă nelegalitatea aprobării organigramei, deoarece prin aceasta centrele care se aflau în subordinea recurentei reclamante, au fost repartizate celorlalte direcții, fără respectarea principiului separării activităților, în domeniul persoanelor adulte, față de protecția drepturilor copilului.
Totodată, instanța a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză și nu a avut în vedere dispozițiile art.100 și 117 din legea 188/1999, precum și dispozițiile art.65 pct.2 din codul muncii, întrucât prin pretinsa reorganizare nu se modifică atribuțiile aferente postului desființat, în proporție de peste 50%, dar atribuțiile se mențin integral în sarcina celorlalți doi directori executivi.
Argumentul instanței de fond în sensul că reorganizarea a fost luată pentru o mai bună administrare a centrelor, este greșit, întrucât nu este susținut în concret, pe considerente de oportunitate și legalitate.
Totodată, prima instanță ar fi trebuit să observe că în procesul verbal al ședinței din 16.11.2006, s-a consemnat că reclamanta recurentă s-a opus presupusei reorganizări, putându-se reține așadar, sesizarea CL Sect.6, cu privire la nelegalitatea propunerii de reorganizare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 6 nr.399/7.12.2006, s-a aprobat reorganizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului în sensul aprobării organigramei și statului de funcții ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, fiind desființată Direcția Centre.
În consecință cele 8 centre din cadrul acestei direcții au fost trecute în subordinea Direcției pentru Protecția Copilului precum și a Direcției Protecție Socială.
Prin Dispoziția RU nr.2314 din 21.12.2006, emisă de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - CL Sect.6, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, director adjunct al Direcției Centre prin eliberare din funcția publică.
Potrivit art.4 pct.2 din HG 1434/2004, "Consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului B, aprobă, prin hotărâre, regulamentul de organizare și funcționare a Direcției generale, pe baza prevederilor regulamentului-cadru aprobat prin prezenta hotărâre".
Reiese astfel că atribuția exclusivă în ceea ce privește adoptarea organigramei și a Regulamentului de organizare și funcționare Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, revine pârâtului Sector 6.
Conform dispozițiilor art.4 din Regulamentul cadru aprobat prin HG 1434/2004 "Conducerea Direcției generale se asigură de directorul general, în cazul în care acesta este funcționar public, sau, după caz, de directorul executiv și de colegiul director.
Directorul general sau, după caz, directorul executiv al Direcției generale este ajutat de cel puțin 2 directori adjuncți, dintre care unul coordonează activitățile din domeniul protecției persoanelor adulte, iar unul coordonează activitatea de protecție a drepturilor copilului".
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că prin organigramă, pârâtul Sector 6, poate hotărî asupra numărului directorilor adjuncți, astfel încât motivul de recurs invocat de către recurentă, referitor la o încălcare a principiului separării activităților în domeniul protecției persoanelor adulte, față de protecția drepturilor copilului, prin trecerea celor 8 centre în coordonarea altor direcții, este nefondat.
Din nici o probă existentă la dosarul cauzei nu reiese încălcarea dispozițiilor art.100 și art.117 din Legea 188/1999, în condițiile în care dispozițiile legale anterior menționate conferă pârâtului dreptul de a hotărî asupra numărului direcțiilor și asupra numărului posturilor de conducere din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Nici motivul de recurs referitor la sesizarea pârâtului Sect.6 cu privire la nelegalitatea propunerii de reorganizare și obligația acestuia de a respinge propunerea de reorganizare a instituției, nu poate fi reținut, în condițiile în care această propunere a fost adoptată în cadrul ședinței din 07.12.2006 cu respectarea dispozițiilor art.46 alin.1 din Legea 215/2000.
Celelalte argumente referitoare la nelegalitatea sentinței recurate și la nelegalitatea dispoziției contestate, vizează în fapt aspecte ce țin de analiza dispoziției prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei, analiză ce a făcut obiectul sentinței civile nr.915 din 2.11.2007, pronunțată de Tribunalul București.
În considerarea celor reținute anterior, neexistând alte cauze care să afecteze legalitatea sentinței civile recurate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.3067/13.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât Consiliul Local al Sectorului 6 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Severin
S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
27.05.2009
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Severin
