Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 592/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 592
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în B,-, - 2,. 21, și pârâta INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI B cu sediul în B, str. -.-, nr. 172, împotriva sentinței numărul 59/13.02.12008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul n r-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant și pentru recurenta-pârâtă INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul - reclamant, deși nu i s-a pus în vedere să timbreze depune la dosar taxa de timbru aferentă cererii de recurs. Nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul recurentei - pârâte nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul - reclamant susține oral motivele de recurs, solicitând admiterea acestuia cum a fost formulat. Până în anul 2004 făcut parte din categoria funcționarilor publici, iar din acel an a făcut parte din personalul contractual.
Reprezentantul recurentei pârâte Inspectoratul Școlar al jud. B solicită admiterea recursului și a se constata că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe. Arată că din anul 2004 reclamantul nu a mai avut calitatea de funcționar public, motiv pentru care consideră că instanța care trebuia să se pronunțe asupra acțiunii reclamantului este Tribunalul Brăila - Secția civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila, inițial sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Scolar al Judetului B obligarea acestuia la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă vacanță pe anii 2000-2003 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; obligarea la plata sporului de confidențialitate și a sporului de mobilitate în procent de 15% respectiv 25% din salariul de bază, începând cu data de 29.01.2004 și până la 4 decembrie 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective precum și decontarea cheltuielilor profesionale reprezentând cotizația lunară plătită pentru anul 2005-2006 în cuantum de 156 lei sumă de asemenea actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.271/19.03.2007, Tribunalul Brăila Sectia civilă - s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamant pentru plata primelor de vacantă și ca nefondată pentru plata sporului de confidențialitate și mobilitate.
De asemenea a fost obligată pârâta să deconteze reclamantei cheltuielile profesionale aferente anilor 2005-2006 actualizate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost admis ca fondat și prin decizia civilă nr.524/R/4.06.2007 Curtea de Apel Galația casat sentinta civilă 271/19.03.2007 a Tribunalului Brăila și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
După casare cauza a fost înregistrată sub nr.- pe rolul Tribunalului Brăila Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Prin încheierea din 12.07.2007 a fost scoasă de pe rolul acestei secții și înaintat dosarul spre competentă soluționare la secția civilă a Tribunalului, unde a fost înregistrat sub nr-.
La data de 24 octombrie 2007, în temeiul dispozițiilor art.911din Legea 188/1999 s-a dispus scoaterea de pe rolul secției civile a Tribunalului Brăila și trimiterea acesteia la secția comercială și de contencios administrativ a instanței.
Rejudecând în fond după casare, cauza înregistrată sub nr-, instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public și a fost în raporturi de serviciu cu pârâta Inspectoratul Scolar Judetean B în perioada 1999-2003. Raporturile sale de serviciu erau guvernate de dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor art.33 alin.2 devenit art.34 alin.2 după republicare, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Deși în baza acestui text ar fi trebuit să beneficieze de prima de vacanță, acest drept nu i s-a acordat întrucât prin art.7 alin.3 din legile Asigurării Sociale de Stat pe anul 2004 și următorii, s-a dispus suspendarea aplicării acestor prevederi, încălcându-se astfel atât principiile cât și normele imperative de drept. Aceasta cu atât mai mult cu cât drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții.
Tribunalul analizând întregul material probator prin prisma dispozițiilor legale invocate de reclamant a constatat că în ceea ce privește acest capăt de cerere, pretențiile formulate sunt întemeiate.
Potrivit art.38 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecție socială și concediul de odihnă plătit.
Fiind vorba de un drept fundamental, acesta nu poate fi îngrădit, decât eventual restrâns, în situații limitative prevăzute de art.49 alin.1, ceea ce nu este cazul în speță.
Actele normative de suspendarea dreptului la primele de concediu au acționat succesiv, ultima suspendare încetând la data de 31.12.2006, dată de la care se putea exercita acest drept.
Prin urmare, în această perioadă nu a operat prescripția dreptului la acțiune, reclamantul fiind împiedicat de o cauză mai presus de voința sa de a-si exercita acest drept.
Cât privește suspendarea acordării drepturilor reprezentând primele de vacanță aceasta constituie o limitare a drepturilor prevăzute de lege astfel că este lovită de nulitate conform textelor invocate întrucât legile bugetului de stat prin care au fost suspendate aceste drepturi contrar atât legislației muncii interne, cât și Legii 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În aceste condiții, neplata drepturilor constituie o încălcare a dispozițiilor prevăzute în Statutul funcționarilor publici, motiv pentru care instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a primelor de concediu aferentă perioadei lucrate în anii 2001, 2002, 2003 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Cât privește acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în procent de 15% și respectiv 25% din salariul de bază începând cu data de 29.01 și până la 4 decembrie 2006, tribunalul a respins capătul de cerere referitor la acordarea sporului de confidențialitate ca nefondat.
Conform dispozițiilor art.14 din Legea 514/2003 și art.5 din Statutul consilierilor juridici din România obligația păstrării confidențialității este absolută și nelimitată în timp.
Fiind o obligație prevăzută de legi și regulamente ce ține de îndeplinirea sarcinilor de serviciu și derivă din însăși natura profesiei, tribunalul a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Referitor la acordarea sporului de mobilitate, tribunalul a constatat că stabilirea cuantumului acestuia este atributul exclusiv al angajatorului, instanța neputându-se substitui acestuia.
Drept urmare în privința acestui spor, constatând că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de acesta, s-a dispus acordarea sa într-un cuantum ce va fi negociat de părți.
Și în fine, constatând că și cel de-al treilea capăt de cerere referitor la plata cheltuielilor profesionale este fondat, dreptul la plata cheltuielilor profesionale fiind recunoscut atât de Legea 188/1991, cât și prin Statutul profesional de consilier juridic și Ordinul Ministerului Educației și Culturii nr.5710/23 noiembrie 2006 tribunalul a dispus obligarea pârâtului la decontarea cheltuielilor profesionale reprezentând cotizația lunară plătită pentru anul 2005 și 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data achitării integrale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat pârâtul Inspectoratul Școlar Bas olicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, deoarece începând cu data de 30 octombrie 2003 reclamantul nu a mai avut calitatea de funcționar public, fapt dovedit cu mențiunile din carnetul de muncă, făcând parte din personalul contractual, conform OUG nr. 24/2000.
În motivarea recursului declarat reclamantul a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acordării primei de vacanță și pentru anul 2000.
Soluția instanței este nelegală și în privința sporului de mobilitate, fiind inaplicabilă deoarece raporturile de muncă au încetat încă din decembrie 2006, nemaifiind posibilă negocierea.
În mod eronat instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind sporul de confidențialitate, acest drept fiind acordat tocmai datorită specificului muncii consilierului juridic care prin natura activității ia contact cu informații și data confidențiale pe care nu ar trebui să le dezvăluie.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu încălcarea legii.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata primelor de vacanță pentru perioada 2000 - 2003 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului la plata sporului de confidențialitate, a sporului de mobilitate începând cu 29.01.2004 până la 04.12.2006 și decontarea cheltuielilor profesionale reprezentând cotizația lunară plătită pentru anul 2005 - 2006.
Din probele dosarului rezultă că începând cu data de 30 octombrie 2003 reclamantul nu a mai avut calitatea de funcționar public, acesta făcând parte din personalul contractual conform OUG nr. 24/2000.
În consecință în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la sporurile de mobilitate și confidențialitate și decontarea cheltuielilor profesionale reprezentând cotizația lunară, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brăila, Secția civilă - complete specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, potrivit art. 2.proc.civ.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312.proc.cvi. Curtea va admite recursurile și va casa sentința atacată în parte, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța menționată în vederea soluționării capetelor de cerere având ca obiect cele două sporuri și decontare a cheltuielilor profesionale, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte apărări și motive invocate de reclamant, urmând fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE recursurile declarate de reclamantul domiciliat în B,-, - 2,. 21, și pârâta INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI B cu sediul în B, str. -.-, nr. 172, ca fondate.
Casează în parte sentința numărul 59/13.02.12008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul n r- și trimite cauza acestei instanțe - Secția civilă, complete specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, pentru a se pronunța asupra capetelor de cerere referitoare la sporul de confidențialitate și sporul de mobilitate și decontarea cheltuielilor profesionale reprezentând cotizația lunară.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. - / 03.12.2008
Dact. 2 ex./ 09.12.2008
Fond -,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
