Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 594/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.594
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C-S, CONSILIUL LOCAL O, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR din cadrul, împotriva sentinței civile nr.275/15.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, -, și și cu pârâții - intimați CONSILIUL LOCAL B, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL REȘIȚA și CONSILIUL JUDEȚEAN C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul - recurent C-S consilier juridic, pentru pârâtul -recurent C se prezintă consilier juridic, pentru pârâtul - intimat C-S se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea pârâtului - intimat Consiliul Local Reșița - Serviciul Public - Direcția Comunitară de Evidență a Persoanelor. De asemenea, tot prin registratura instanței s-au depus concluzii scrise din partea reclamantului - intimat.
Reprezentanții părților prezente depun la dosar delegații de reprezentare.
Reprezentantul pârâtului - recurent C-S depune la dosar decizia nr. LV (55) din 04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului - recurent C-S solicită admiterea celor patru recursuri formulate în cauză și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentantul pârâtului - recurent Consiliul Local C pune concluzii de admitere a celor patru recursuri.
Reprezentanta pârâtului - intimat Consiliul Județean C-S arată că își însușește recursurile formulate în cauză punând concluzii de admitere a acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.275 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, s-au respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S și Consiliul Local
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Consiliul Local C, Consiliul Local, Consiliul Local, Consiliul Local Reșița, Consiliul Local Oțelu, Consiliul Local B și Consiliul Județean C-
Au fost obligați pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor să plătească reclamanților, și sumele de bani neachitate prin nereducerea impozitului pe salariu cu 30%, 40%, respectiv 50% pe perioada iunie 2003 - martie 2005 și pârâții Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Consiliile Locale C, O, Reșița, Oțelul, B și Consiliul Județean C-S pe perioada 01 aprilie 2005 - 15 octombrie 2007, data pronunțării hotărârii, cu precizarea că pentru reclamantul aceste sume vor fi plătite până la 31 martie 2006, iar pentru reclamantul până la 31 mai 2005, date de la care cei doi s-au pensionat; sumele vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost respinsă cererea reclamanților de acordare a dobânzilor și a drepturilor pe viitor.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Analizând dosarul cauzei instanța s-a pronunțat mai întâi asupra celor două excepții invocate de pârâții C-S și Consiliul Local
Astfel, potrivit art. 109 din Legea nr.188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Acest text de lege reglementează doar norme de competență, iar nu și norme de procedură.
Cu alte cuvinte, art. 109 din Legea nr.188/1999 stabilește doar că litigiile de muncă ale funcționarului public se soluționează de către instanța de contencios administrativ, însă nu și potrivit procedurii prevăzute de legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, nu este necesară în astfel de cauze parcurgerea procedurii administrative prealabile, reglementate de Legea nr.554/2004.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că, potrivit art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Întrucât reclamanții au fost angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului C-S, iar din 1 aprilie 2005 au fost detașați la serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor din cadrul consiliilor locale și consiliul județean pârâții au calitate procesuală pasivă.
În consecință, instanța va respinge excepțiile lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S și Consiliul local
Pe fond, instanța a reținut că reclamanții au fost angajați ai pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, iar din 1 aprilie 2005 au fost detașați la serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor din cadrul consiliilor locale de pe raza județului C-S și la Consiliul Județean C-S pensionându-se.
Reclamantul s-a pensionat la1 aprilie 2006, iar reclamantul s-a pensionat la 1 iunie 2005.
Reclamanții au fost decorați cu semnul onorific "În serviciul armatei pentru maiștrii militari și subofițeri", cu semnul onorific "În serviciul armatei pentru subofițeri", cu semnul onorific "În serviciul patriei pentru maiștrii militari și subofițeri", respectiv cu ordinul onorific " Meritul Militar".
Potrivit art. 10 din Legea nr.80/1995 cadrele militare în activitate decorate cu " Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I-a beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30%, 40%, respectiv 50%, iar art. 11 al.4 pct. IX, pct.6 din Legea nr.29/2000 prevede că ofițerii, maiștrii militari, subofițerii și funcționarii publici cu statut special decorațiune cu semnul onorific "În Serviciul Armatei", beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995.
Art. 10 din Legea nr.80/1995 a fost abrogat prin nr.OG73/1999.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Dreptul invocat de reclamanți, respectiv reducerea impozitului pe venitul din salariu este un drept de creanță și, prin urmare este un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Din nr.OG73/1999 care a abrogat art. 10 din Legea nr.80/1995 nu rezultă care a fost utilitatea publică a acestei măsuri, astfel că privarea reclamanților de dreptul reglementat de art. 10 din Legea nr.80/1995 contravine art. 1 din Protocolul adițional 1 la convenția menționată.
Potrivit art. 20 al.2 din Constituția României: "Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
În această ordine de idei, instanța a reținut că în cauza de față are prioritate art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind protecția proprietății, astfel că pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
Pe de altă parte, instanța nu a putut acorda în același timp actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație și dobânzile la aceste sume, întrucât s-ar acorda o dublă despăgubire, fapt ce ar contravine principiului îmbogățirii fără just temei.
De asemenea, instanța nu a putut acorda aceste drepturi pe viitor, întrucât creanța reclamanților nu este născută, putând fi influențată de modificări legislative, sau a raporturilor de muncă dintre părți.
În consecință, în baza art. 10 din Legea nr.80/1995, cu aplicarea art. 1 la Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor să plătească reclamanților, și sumele de bani neachitate prin nereducerea impozitului pe salariu cu 30%, 40%, respectiv 50% pe perioada iunie 2003 - martie 2005 și pârâții Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Consiliile Locale C, O, Reșița, Oțelul, B și Consiliul Județean C S pe perioada 1 aprilie 2005 - 15 octombrie 2007, data pronunțării hotărârii, cu precizarea că pentru reclamantul aceste sume vor fi plătite până la 31 martie 2006, iar pentru reclamantul până la 31 mai 2005, date de la care cei doi s-au pensionat.
Sumele vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Instanța a respins cererea reclamanților de acordare a dobânzilor și a drepturilor pe viitor.
Cu privire la cererile de chemare în garanție instanța le-a respins pe motiv că finanțarea pârâților Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, ca ordonatori terțiari de credite se face de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ordonator principal de credite.
Abia acest din urmă minister este finanțat de la bugetul de stat, potrivit art. 22 al.1 din OUG30/ 2007.
Cu alte cuvinte, nu există o relație directă de finanțare între pârât și Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Consiliul Local O, Consiliul Local al Municipiului C și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și au solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea recursurilor, se susține, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art.86 din nr.OG73/1999, se prevede că pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă prevederile art.9 lit. c), referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale art.10 referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. La rândul său, nr.OG73/1999 a fost abrogată de nr.OG7/2001 privind impozitul pe venit. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.98/2005 prin decizia nr.3076/17 mai 2005, într-o speță similară, prin care a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și prin decizia nr.55/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a admis recursul în interesul legii și a stabilit că: art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, privind reducerea impozitului pe venit a fost abrogat cu caracter definitiv, prin nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit.
Recursurile sunt fondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală, prin aplicarea greșită a legii, caz de modificare a sentinței, conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în mod greșit prima instanță, nu a avut în vedere, că potrivit art.86 din nr.OG73/1999, se prevede că pe data intrării în vigoare acestei ordonanțe se abrogă prevederile art.9 lit. c) referitoare la reducere sau scutiri de impozit pe venit și ale art.10, referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. În susținerea acestor dispoziții legale, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr.55/2007 a admis recursul în interesul legii și a stabilit că art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, potrivit căruia cadrele militare în activitate decorate cu "Ordinul Militar" clasele a -III-a, a -II- a și I-a, beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30 %, 40 % și respectiv 50 %, a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit.
Pentru aceste considerente instanța constată că recursurile sunt fondate și urmează, ca în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.312 pct.3 din Codul d e procedură civilă să le admită, modifică sentința și respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, Consiliul Local O, Consiliul Local al Municipiului C și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din, împotriva sentinței civile nr.275 din 15 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică sentința și respinge acțiunea reclamanților, și ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
RED:/30.06.08
TEHNORED:/30.06.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
