Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 595/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 595/R-
Ședința publică din 13 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de recurenta - pârâta DIRECTIA DE MUNCĂ SI PROTECȚIA SOCIALĂ, cu sediul în Rm. V,-, împotriva sentinței nr. 569 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați - reclamanți fiind, G, G, toți cu domiciliul ales în Rm. V,-, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic - pentru intimați - reclamanți, recurenta fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți, având cuvântul, depune concluzi scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.569 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, a fost isjuns capătul de cerere privind pe reclamanții, G, G, și, dispunând formarea unui alt dosar pentru soluționarea căruia a fixat termen de fond la data de 22 aprilie 2004.
Totodată a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -escu, -, G, -, și, și a fost obligată pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială V să plătească reclamanților sporul pentru condiții vătămătoare de 10 % din salariul de bază începând cu 01.03.2006 și până la pronunțarea prezentei hotărâri și, să acorde reclamanților pe viitor acest spor lunar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit buletinului de măsurători al radioelectric nr. 302/3457 din 28.02.2006, întocmit de Societatea Națională de - Sucursala B, la -V densitatea de putere echivalentă pentru unda plană, mediat la 6 minute, are valoarea de 10,130 W pentru de frecvență 10-400, astfel că nivelul maxim admis de 10 W/ este depășit (filele 6 - 8 dosar ).
În drept,tribunalula constatat că, potrivit art.16 alin.1 și 3 din nr.OG2/2006 și art.16 alin.1 și 3 din nr.OG6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici pe anii 2006 și respectiv 2007, sporul pentru condiții vătămătoare de până la 10 % din salariul de bază se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj; locurile de muncă pentru care se acordă acest spor fiind stabilit pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În concluzie,tribunalula decis că acțiunea reclamanților este întemeiată și că urmează să oblige pe pârâtă să acorde reclamanților, începând cu data de 01.03.2006 sporul pentru condiții vătămătoare de 10 % din salariul de bază.
De asemenea, tribunalul a cerut pârâtei să comunice care dintre reclamanți îndeplinesc funcție publică și care sunt personal contractual. În baza răspunsului dat în ședința publică din 8.04.2008, în temeiul art.165 Cod procedură civilă, a fost dispusă disjungerea capătului de cerere care privește pe reclamanții, G, G, și, urmând a se forma un nou dosar.
La 30.04.2008, Direcția de Muncă și Protecție Socială Vad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că, potrivit art.4 din Legea nr.500/2002 privind Finanțele Publice angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat în acest scop pentru fiecare instituție se face numai în limita creditelor bugetare aprobate pentru anul bugetar respectiv și că, în consecință, în lipsa fondurilor alocate pentru plata sporului în litigiu, recurenta nu poate fi obligată la această plată.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondat recursul încadrat corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că,în drept,potrivit art.16 alin.1 din OG nr.6/2007, funcționarii publici sunt îndreptățiți să primească un spor de până la 10% din salariul de bază dacă aceștia funcționează în instituții unde existăinstalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.Totodată, potrivit alin.2 din același text,categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.De asemenea, potrivit alin.3 din același text,locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În fapt, prin buletinul de măsurători al radioelectric emis de Societatea Națională de, Sucursala B, și înregistrat sub nr.302/3457/28.02.2006 a fost constatat că în incinta Direcției de Muncă și Protecție Socială V densitatea de putere echivalentă pentru unda plană mediat la 6 minute are valoarea de 10,130 W/mp, pentru de frecvență 10 - 400, depășindu-se astfel nivelul maxim admis pentru densitatea de putere a electromagnetic pentru timp de expunere în valoare de 10 W/ conform anexei nr. 76 din Normele Generale de Protecție a, cât și Tabelul nr. 2 din HG.nr.1136/2006.
În concluzie, se constată că, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.16 din OG nr.6/2007 și că, în consecință, instanța de fond a stabilit o situație de fapt reală și a aplicat corect legea prin obligarea pârâtei la plata sporului de până la 10% pentru condiții vătămătoare.
Nu poate fi reținută critica recurentei potrivit căreia aceasta nu ar putea fi obligată la plată întrucât nu ar avea disponibilități bănești alocate de ordonatorul principal de credite.
Această teză nu poate fi reținută deoarece dacă ar fi admisă ar însemna că textul art.16 din OG nr.6/2006 ar constitui o regulă aflată la bunul plac al ordonatorului principal și că prin aceasta dreptul la sporul pentru condiții vătămătoare ar putea fi încălcat oricând de administrația publică prin posibilitatea acesteia de a invoca lipsa fondurilor.
În realitate, un drept subiectiv recunoscut de lege nu poate fi redus sau ignorat de administrația publică sub motiv de lipsă de fonduri.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ, cu sediul în Rm. V,-, împotriva sentinței nr. 569 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați - reclamanți fiind, G, G, toți cu domiciliul ales în Rm. V,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier plecat în CO,
semnează Grefier șef secție,
Red.
//2 ex./ 24.06.2008.
Jud.fond:
.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Dumitru
