Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.595 /R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 652/CA/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 652/CA/1.10.2008, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei Și Finanțelor și a respins acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
- prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliție Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâților să plătească reclamantului sporul lunar de 30 % din salariul de bază, prevăzut prin OUG120/01.09.2005, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ și în viitor până la încetarea raporturilor de serviciu, obligarea pârâților la actualizarea sumelor prevăzute la petitul 1 cu indicele de inflație la data plății efective,precum și cu dobânda legală la data plății efective, obligarea pârâților la modificarea salariului reclamantului ( implicit a statelor de plată ) cu procentele de mai sus de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încetarea raporturilor de serviciu, constatarea existenței unei situații discriminatorii privitoare la acordarea acestui spor de 30 % între de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție și ofițerii și agenții de poliție care își desfășoară activitatea în cadrul MIRA, în principal, constatarea existenței unei situații discriminatorii privitoare la acordarea acestui spor de 30 % între de polițiștii, ofițerii și agenții de poliție-organe de cercetare ale poliției judiciare care își desfășoară activitatea în cadrul MIRA- Direcția Generală Anticorupție și polițiștii ofițerii și agenții de poliție-organe de cercetare ale poliției judiciare din cadrul MIRA delegați la.T;
- din motivarea acțiunii s-a reținut că reclamantul este ofițer de poliție în cadrul MIRA de la data de 28.07.2000 și că, până la data de 01.09.2005, acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul B; în perioada 28.07.2000 - 01.09.2005 a lucrat în cadrul B - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar începând cu 01.09.2005 și până la momentul formulării acțiunii și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate - B, conform adeverințelor anexate;
- de asemenea, din motivele acțiunii s-au mai reținut argumente precum cele vizând modul de înființare a Direcției Generale Anticorupție prin OUG nr 63/2003 modificată prin Legea nr 161/2005, respectiv faptul că această structură a fost creată din polițiști activi din cadrul IGPR care nu dețineau o pregătire sau o specializare suplimentară și care nu au în competență exclusivă cercetarea infracțiunilor prevăzute de Legea nr 78/2000, că prin înființarea acestei structuri și modificarea art 21 din OG nr 38/2003 de către art 3 din OUG nr 120/2005, s-a creat o gravă discriminare față de ceilalți polițiști operativi, fiind pusă sub semnul exclamării credibilitatea explicației că prin sporul de 30% acordat polițiștilor din cadrul se asigură incoruptibilitatea acestora și se are în vedere activitatea cu grad sporit de dificultate prestată de această categorie de polițiști; Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 219/01.08.2007, s-a pronunțat în sensul că această situație discriminatorie există între polițiști delegați la DIICOT în raport de polițiști de la DNA;
- au fost analizate înscrisurile depuse în probațiune;
- s-a avut în vedere poziția pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului B care a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii întrucât Direcția Generală Anticorupție este o structură specială din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu un specific aparte al activității, distinct de celelalte structuri ale ministerului, iar responsabilitatea profesională diferită a polițiștilor detașați la, respectiv combaterea actelor de corupție în rândul personalului care face parte din structura ministerului a determinat acordarea pentru aceștia a sporului de 30 %;
- din întâmpinarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române s-a reținut poziția acestuia de respingere a acțiunii, motivată de rațiuni precum pentru a beneficia de dreptul prevăzut de G nr 120/2005, reclamantul trebuia să își desfășoare activitatea în cadrul, iar identitatea de calitate și de activități desfășurate nu sunt de natură să fundamenteze acordarea către reclamant a sporului de 30% din salariul lunar de bază;
- pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că între salarizarea reclamantului și a ofițerilor din cadrul nu există discriminare;pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că nu are atribuții în angajarea, salarizarea și acordarea dreptului reclamantului și a solicitat respingerea acțiunii întrucât nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a apreciat că aceasta este întemeiată raportat la prevederile art 5 din HG nr 208/2005 potrivit cu care o astfel de calitate procesuală este justificată de calitatea de gestionar al bugetului de stat, însă în cauză reclamantul nu a solicitat obligarea ministerului la virarea fondurile necesare plății drepturilor.
Pe fondul cauzei, prima instanță a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:
- s-a stabilit că reclamantul este polițist în cadrul IPJ B - Serviciul Judiciar, desfășurându-și activitatea în perioada 28.07.2000-01.09.2005 la Serviciul Investigare Fraude, iar de la data de 01.09.2005 în cadrul Direcției Generale de Combaterea a Organizate - B;
- invocarea discriminării între acordarea sporului de 30% prevăzut de art 3 din OUG nr 120/2003 și salarizarea reclamantului nu are suport legal întrucât, dacă prin Hotărârea CNCD nr. 219/01.08.2007 s-a reținut existența unei discriminări privind acordarea sporului de 30 % din salariul de bază prevăzut de art. 38 al. 3,4,5 din OUG nr. 43/2002, în aprilie 2006 intervenit abrogarea acestuia prin OUG27/29.03.2006, fiind astfel eliminată discriminarea privind acordarea acestui spor pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; art 3 din nr.OUG 120/2005 prevede că "polițiștii care desfășoară activitatea privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerul Internelor și Reformei Administrative beneficiază de un spor lunar de 30 % din salariul de bază", iar reclamantul desfășoară alt gen de activități specifice direcției în care funcționează;
- argumentele reclamantului privind identitatea de calitate, organ de cercetare penală poliției judiciare și identitatea activităților desfășurate, de urmărire penală prin delegare nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea sporului de 30% prevăzut de art. 3 din OUG nr. 120/2005, întrucât cele două categorii de ofițeri de poliției, respectiv cei care desfășoară activitatea privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerul Internelor Și Reformei Administrative din structurile poliției judiciare și cei din cadrul, sunt diferite, cu specific distinct, neaflându-se în situații analoge.
Pentru aceste considerente instanța va respinge acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul care a solicitat în principal casarea în tot a sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
O primă critică a privit modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, argumentele aduse în recurs cu privire la respingerea acesteia fiind următoarele:
- conform art 19 din Legea nr 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anula de execuție, aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget, asigură monitorizarea execuției bugetare, blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc;
- ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru instituțiile bugetare ierarhic inferioare conform art 21 din același act normativ;
- proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor și, chiar dacă aceste proiecte au la bază și propuneri de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite, puterea de decizie o are, conform legii, Ministerul Economiei și Finanțelor, care poate să cuprindă sau nu în proiectele legii bugetului cheltuielile propuse, doar acesta având posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești;
- Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost chemat în judecată pentru a plăti drepturile salariale unor persoane angajate la instituțiile subordonate altui ordonator de credite, ci pentru a fi obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice;
- Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului sau alocarea unor fonduri suplimentare;
- s-a precizat faptul că în cuprinsul acțiunii este specificat în mod expres motivul pentru care reclamantul a înțeles să cheme în judecată acest minister și anume pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă în condițiile art 1 din OUG nr 22/2002.
Cea de a doua critică adusă în recurs privește fondul cauzei, respectiv respingerea acțiunii formulate. Recurentul a reluat motivele cererii introductive, iar cu privire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile atacate adus următoarele argumente:
- instanța de fond a reținut în mod greșit că cele două categorii de ofițeri de poliție din cadrul Direcției generale Anticorupție și, respectiv, cei delegați la DIICOT, desfășoară activități diferite cu specific distinct, neaflându-se în situații analoage/comparabile;
- prima instanță nu a analizat fondul cauzei și nu a ținut cont de probatoriul administrat și de considerentele invocate, apreciate de recurent drept suficiente pentru a demonstra în mod indubitabil existența unei stări discriminatorii între cele două categorii de polițiști; acest aspect a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr 277/R/15.04.2008 a Curții de Apel Brașov -Secția contencios administrativ și fiscal în care reclamantul figurează cu aceeași calitate, hotărâre prin care s-a statuat că situațiile celor două categorii de polițiști sunt analoage, fiind aplicabile dispozițiile art 14 din CEDO;
- s-a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art 14 din Convenție, respectiv la decizii de speță menționate și în hotărârea Curții de Apel mai sus expusă;
- s-a concluzionat că în cauză este dovedită discriminarea dintre cele două categorii de polițiști aflați în situații analoage și remunerați diferit.
În recurs a formulat întâmpinare intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției Române care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât, raportat la dispozițiile art 2 al 1 din OG nr 137/2000, pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avute în vedere elementele de bază ale acesteia, respectiv criteriul de discriminare și încălcarea unui drept recunoscut de lege. S-a făcut referire la dispozițiile art 2 al 2 din OG nr 137/2000 care prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când se bazează pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale acestui scop sunt adecvate și necesare. În acest context, s-a apreciat că maniera de adoptare de către legiuitor a acestui criteriu de selecție este justificată de un scop legitim.
De asemenea, s-a mai arătat că diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul DNA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Singurul control la care pot fi supuse legile, acte normative prin care a fost stabilit acest spor în discuție, este cel de constituționalitate, instanței de judecată revenindu-i rolul de a constata existența acestor dispoziții legale fără a se putea pronunța asupra oportunității, legalității sau constituționalității lor.
În recurs a fost invocată de către recurentul reclamant excepția de neconstituționalitate a prevederilor art 3 din OUG nr 120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care modifică art 21 al OG nr 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prin introducerea unui nou alineat art 1/1, respectiv " polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MIRA beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază".
Prin Decizia nr 760/12.05.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art 3 din OUG nr 120/2005.
Raportându-se la conținutul textului de lege a cărei neconstituționalitate s-a invocat, ce acordă, pentru o categorie socio-profesională limitată, respectiv polițiștii care desfășoară activități pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MIRA, un spor lunar de 30% din salariul de bază, precum și la critica adusă de autorul excepției care consideră că temeiurile acordării acestui spor nu justifică limitarea sa doar la categoria de persoane menționată, Curtea Constituțională a apreciat că art 23 din OUG nr 38/2003 răspunde la întrebarea dacă anumite activități desfășurate de polițiștii care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat nu prezintă totuși caracteristici compatibile care ar justifica acordarea sporului menționat.
Prin urmare, față de conținutul textului de lege mai sus menționat, potrivit cu care "dispozițiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite de muncă, pentru condiții grele de muncă, pentru activitatea desfășurată în schimb de noapte, precum și alte reglementări se aplică și polițiștilor care se află în situații similare, cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministerului d e interne", Curtea Constituțională a apreciat că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și ale motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică invocată în calea de atac, referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, se constată că, deși aspectele invocate de recurent cu privire la rolul bugetar al acestui minister sunt prevăzute de lege, și, într-adevăr reclamantul a indicat în cererea introductivă motivele pentru care a înțeles să cheme în judecată acest pârât, atât prin art 1 din OG nr 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cât și prin Legea nr 500/2002 privind finanțele publice, obligația de achitare a sumelor stabilite prin titluri executorii, incluzând și dispunerea tuturor măsurilor ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare, revin ordonatorilor principali de credite, atât ordonanța nr 22/2002 cât și art 4 al Legii nr 500/2002 prevăzând în mod concret procedura de executare a unor asemenea obligații de plată. În această procedură se menționează posibilitatea solicitării de către creditor a efectuării executării silite în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligațiile de plată.
Ca urmare, rolul ordonatorilor principali de credite este bine stabilit, acestora fiindu-se adresate, ca ultimă situație, cererea de executare silită.
Pentru aceste considerente, Curtea va înlătura ca nefondată critica adusă în recurs hotărârii atacate privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, de asemenea, hotărârea atacată este la adăpost de orice critică întrucât, pe de o parte, astfel cum a arătat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr 760/12.05.2009, art 3 din OUG nr 120/2005 este în concordanță cu dispozițiile constituționale, iar pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor prevăzute de art 23 din OG nr 38/2003.
De asemenea, se impune a fi avută în vedere și Decizia nr 821/3.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a constata că prevederile art 1, art 2 al 3 și art 27 al 1 din OG nr 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că dispozițiile art 27 al 1 din OG nr 137/2000 care instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, printre altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, nu pot conduce la interpretarea potrivit cu care instanța are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată. În accepțiunea Curții constituționale, un asemenea înțeles al dispozițiilor anterior menționate ar conduce la încălcarea principiului separației puterilor în stat consacrat în art 1 din Constituție.
Pentru toate aceste considerente, în prezenta cauză, în lipsă unor dispoziții legale, inclusiv a unui ordin al MIRA, de acordare a sporului în discuție și categoriei de polițiști din care face parte reclamantul, acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, urmând ca, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă și art 20 din Legea nr 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat.
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr 652/CA/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- - - - - -
Grefier,
Red. - 6.11.2009
Dact T- 6.11.2009/ 2 ex.
Jud fond- A
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
