Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 599/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.599
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.198/19.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului TIMIȘ, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, și cu pârâții - intimați TRIBUNALUL TIMIȘ, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și cu intervenienta - intimată, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - intimată personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamanta - intimată, depune la dosar adresa nr.1212//2008 a Consiliului Superior al Magistraturii și extras din Legea nr.97/2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta - intimată pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.198 din 19 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de către reclamanții, și, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,acesta din urma citat pentru opozabilitate și în consecință:
A obligat pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la plata către reclamanți și intervenientă a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico - financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 1 noiembrie 2007 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
A obligat pârâții menționați la acordarea, în continuare, către reclamanți, a acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute în lege pentru funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție B până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare.
A obligat pârâții și Ministerul Justiției să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamanților.
A obligat pârâta Curtea de Apel să emită noi decizii de încadrare în funcții și pârâtul TRIBUNALUL TIMIȘ (Biroul Personal) să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților și intervenientei.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2007 sub nr- reclamanții, și, funcționari publici în cadrul Tribunalului TIMIȘ au chemat în judecată pe pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat pentru opozabilitate, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico - financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 1 noiembrie 2007 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora; obligarea acordării, în continuare, către reclamanți, a acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute în lege pentru funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție B până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare; obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamanților; obligarea Curților de Apel să emită noi decizii de încadrare în funcții; obligarea pârâtului TRIBUNALUL TIMIȘ (Biroul Personal) să efectueze mențiunile corespunzătoare în Cărțile de muncă ale reclamanților; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arata că reclamanții, sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ, respectiv al Biroului de informare și relații publice al Tribunalului TIMIȘ.
Potrivit art.125 al.(1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, " Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel, tribunalele au în structură câte un departament economico-financiar și administrativ, condus de un manager economic".
Reclamanții au menționat că recrutarea și atribuțiile managerului economic, indiferent dacă funcționează la Înalta Curte de Casație și Justiție B ori la celelalte instanțe, sunt reglementate unitar în articolele 126-128 ale Legii nr.304/2004. De asemenea și ceilalți funcționari publici din cadrul departamentelor economico - financiare și administrative sunt recrutați și au aceleași atribuții, indiferent dacă funcționează la Înalta Curte de Casație și Justiție ori curți de apel sau tribunale (art.126 al.4,130 al.2).
Se precizează în cererea de chemare în judecată că, consilierii din cadrul Birourilor de informare și relații publice, indiferent dacă sunt încadrați la tribunale, curți de apel ori Înalta Curte de Casație și Justiție, îndeplinesc aceleași atribuții, respectiv cele prevăzute de art. 78 și 79 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Reclamanții învederează că deși desfășoară activitatea în cadrul unor departamente cu atribuții similare (indiferent de gradul de jurisdicție al instanței, activitatea departamentului are același conținut)beneficiază de o salarizare diferită, discriminatorie, față de cea prevăzută pentru aceeași categorie de personal, dar care funcționează la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, începând cu data de 1 noiembrie 2004, salarizarea funcționarilor publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost stabilită în Anexa 1 nr.OUG82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, în timp ce funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe au fost salarizați conform Anexei 3.
Ulterior, aceeași situație discriminatorie, prin înscrierea unei categorii în Anexa 1 și a celeilalte în Anexa 3, s-a perpetuat, conform G. nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, nr.OG6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2007.
Reclamanții au arătat că activitatea pe care o desfășoară nu cunoaște diferențieri, toate departamentele economico - financiare și administrative îndeplinind aceleași atribuții prevăzute unitar în art.127,130 al.2 din Legea 304/2004 (oricând un funcționar public de la oricare instanță judecătorească s-ar putea transfera într-un post similar la Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a i se solicita mai multe condiții de îndeplinit decât cele pe care deja le îndeplinea). Reclamanții au învederat că discriminarea a fost constatată și prin Hotărârea nr.262 din 21 iunie 2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, astfel ca se impune înlăturarea ei. De altfel, odată constatată discriminarea, repararea prejudiciului creat este obligatorie potrivit art.2 al.11 din nr.OG137/2000, precum și a celorlalte norme arătate mai sus.
În drept au fost invocate prevederile Codului Muncii, prevederile
cțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15, lit. a), din Legea nr.146/1997, coroborate cu prevederile art. 285 din Codul muncii aprobat prin Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar o serie de înscrisuri și anume: Hotărârea nr.262/21 iunie 2007 Consiliului Național de Combatere a Discriminării, deciziile de încadrare în funcția publică deținută pentru fiecare dintre reclamanți și practică judiciară.
Legal citat, prin Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate. În considerentele întâmpinării pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a întrucât acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite el răspunzând doar de elaborarea bugetului de stata pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, astfel cum rezulta din prevederile art. 18 alin 2 lit. b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500/2002.
Legal citat, Ministerul Justiției a formulat în acord cu prevederile art. 118 Cod procedură civilă întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În cuprinsul întâmpinării se arată că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul reglementat prin nr.OG137/2000.
Pârâtul menționează că prin nr.OG2/2006 au fost adoptate reglementări care precizează că funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt salarizați în mod diferit față de funcționarii publici din cadrul altor instanțe judecătorești, neexistând situație comparabilă între aceasta categorie de funcționari și funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești.
Pârâtul precizează că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul legalității. Se arată că hotărârea nr.262/21.06.2007 nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii față de el, motivând în esență că nu are calitate procesuala pasivă, față de prevederile art. 27 din nr.OG137/2000, având calitatea de expert în domeniul discriminării pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la discriminarea sesizată.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, art. 16-20, art. 27 din nr.OG137/2000.
În ședința din data de 19.02.2008 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de către și a unit excepțiile invocate de către pârâți cu fondul cauzei, în baza art. 137 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a, instanța nu a contestat faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamanți și ca atare dispoziția de plata instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâții, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul Ministerului Justiției a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă și Ca atare, este cel care coordonează acțiunile ce sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea legilor de rectificare a bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite. Prin urmare instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Față de prevederile art. 27 din nr.OG137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului. Reclamanții au menționat în cererea de chemare în judecată împrejurarea că solicită citarea în calitate de pârât, însă doar pentru opozabilitate. Prin raportare la acest aspect stabilit de reclamanți, în sensul că nu formulează nici o pretenție în contradictoriu cu, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, acesta fiind citat pentru opozabilitate.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ a Tribunalului TIMIȘ. Salarizarea funcționarilor menționați se face conform nr.OUG82/2004. Deși potrivit art. 125/128 din Legea nr.304/2004 organizarea și funcționarea departamentelor economico/financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniforma pentru tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație si Justiție, salarizarea funcționarilor din departamentele economico/financiare al tribunalelor este diferită. Funcționarii publici din cadrul sunt salarizați conform anexei 1 nr.OUG82/2004 în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ a Tribunalului TIMIȘ sunt salarizați la un nivel inferior, potrivit anexei nr.3 la actul normative menționat. Aceasta situație s-a perpetuat prin nr.OUG92/2004 pentru anul 2005, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007.
Instanța a constatat că diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele economico-financiar și administrativ a Tribunalului TIMIȘ este inechitabilă și discriminatorie.
Potrivit art.6 al.2 din Codul muncii (raportat la art.1 al.2), pentru toți salariații se garantează retribuție egală pentru muncă și pregătire profesională egală.
Prin aplicarea acestui criteriu discriminatoriu de salarizare se încalcă flagrant art.20 din Constituția României, art.6 al.2 din Codul muncii, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și o serie întreagă de norme comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale (Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale; Carta social europeană revizuită).
Relevantă în speța de față și obligatorie pentru instanța de judecată națională (art.46 din ) este practica în materie.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art.14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit ca persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă" (, 18 februarie 1991, Fredin c/, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/, parag.31, 28 septembrie 1995 Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 autres c/, parag.75).
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art. 7 alin 1 lit. b) din Decretul nr. 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Toate actele normative menționate ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale, pentru munca de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art. 20 din Constituția României trebuie avute în vedere cu precădere aceste dispoziții internaționale.
În același sens, Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, stabilit că "un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice". De asemenea, prin decizia nr.135 din 5 noiembrie 1996 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituțională a reținut că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite".
În sensul considerentelor mai sus menționate s-a pronunțat și prin hotărârea nr.262/21.06.2007 (fila 8 dosar).
Reținând cele menționate văzând și prevederile legale incidente în cauză instanța a admis acțiunea reclamanților, precum și intervenția în interes propriu formulată de către.
În consecință, instanța a obligat pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la plata către reclamanți și intervenientă a drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico - financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 1 noiembrie 2007 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora; a obligat pârâții menționați la acordarea, în continuare, către reclamanți, a acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute în lege pentru funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție B până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare; a obligat pârâții și Ministerul Justiției să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamanților.
Instanța a obligat pârâta Curtea de Apel să emită noi decizii de încadrare în funcții și pârâtul TRIBUNALUL TIMIȘ (Biroul Personal) să efectueze mențiunile corespunzătoare în Cărțile de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și au solicitat, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat în principal să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, iar raporturile juridice de muncă ale reclamanților sunt cu Ministerul Justiției și nu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul Ministerul Justiției critică sentința primei instanțe pentru că a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și cu aplicarea greșită a legii, motive de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că din moment ce dispozițiile legale în discuție pe baza cărora se determină salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor de judecată nu au fost declarate neconstituționale, nu și-au încetat aplicabilitatea ori nu au fost modificate, instanța de judecată nu poate să le ignore ori să le cenzureze.
Recurentul mai arată că, prima instanță ar fi trebuit să respingă cererea reclamanților, cu privire la admiterea capătului de cerere referitor la acordarea în continuare a diferențelor salariale solicitate, întrucât cererea se referă la un drept pe viitor, care nu s-a născut, nefiind un drept actual. Pe de altă parte, recurentul arată că art.4 din nr.OG6/2007, stabilește criteriile pentru salarizarea funcționarilor publici.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea hotărârii, instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamanților.
Prima instanță, în mod legal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că, deși nu are calitatea de ordonator principal de credite în raportul de muncă avut cu reclamanții, ținând seama de calitatea sa, are obligația alocării către bugetul Ministerului Justiției a sumelor legal pretinse de reclamanți, cu ocazia rectificărilor bugetare.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, se constată de asemenea că este neîntemeiat, în condițiile în care, diferențierea salarială a funcționarilor publici din departamentele economico-financiar și administrativ de la TRIBUNALUL TIMIȘ, este inechitabilă și discriminatorie, în raport cu salarizarea personalului din aceeași categorie de la Înalta Curte de Casație și Justiție În acest sens, s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.262 din 21 iunie 2007, aflata la fila nr.8 din dosarul tribunalului, și Curtea Constituțională prin deciziile nr.1/1994 și nr.135/1996 și este practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materia interzicerii discriminării privind salarizarea.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs, invocate de pârâți sunt neîntemeiate, astfel că instanța de judecată în mod corect a soluționat litigiul dedus judecății și în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală. În același sens, s-a mai pronunțat într-o speță similară și Curtea de Apel Brașov - Secția Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr.355 din 18 decembrie 2007 prin care a menținut sentința civilă nr.3553 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov și a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții T, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.198 din 19 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
RED:/24.06.08
TEHNORED:/25.06.08
2.ex./SM/
Primă instanță: TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
