Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 599/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 599
Ședința publică din data de 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 449 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, Pitești,-, județul A,G, Pitești, Intrarea, nr. 2, județul A și intimat intervenientSINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, B, sector 6, nr. 202, ap1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29 aprilie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2006, reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului A, pentru a se dispune anularea dispoziției nr.33 din 14 februarie 2006 șefului A, suspendarea executării sancțiunilor aplicate, reintegrarea în funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale la zi și obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale, precum și la cheltuieli de judecată.
In motivare reclamantul a arătat că a fost angajat in cadrul IPJ A Biroul de Politie Rutiera Pitești ca funcționar public si ca sancțiunea a fost aplicată înainte de soluționarea definitivă a cauzei penale, deși, potrivit Ordinului nr.400/2005, măsurile administrative se suspendă până la terminarea cercetărilor penale.
Sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea dispozițiilor art.59 din Legea nr.360/2002,cercetarea prealabila a fost efectuata cu încălcarea dispoz art 14,19,27,28,29,si 32 din Ordinul MAI 400/2004 in sensul ca la începerea verificărilor nu i s- adus la cunoștință întregului materialului de sesizare, i-a încălcat dreptul de a formula cereri și a propune dovezi în apărare.
Prin atitudinea avuta de ofițerul care a efectuat cercetarea,i-a fost încălcat dreptul la apărare si prezumția de nevinovăție.
La 17 aprilie 2006, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual Civil din a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului, motivat de faptul că este membru al acestei organizații.
La 25 aprilie 2006, a formulat întâmpinare, susținând în principal că nu are calitate procesuală pasivă și în subsidiar, că în cauză au fost respectate dispozițiile legale. Același pârât a mai susținut prin cererea de la fila 24 și că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual Civil din nu justifică un interes propriu în formularea cererii de intervenție.
Prin sentința civilă nr.203/CA/2006, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr.34/2006 a șefului A, a dispus reintegrarea și a respins cererile privind daunele materiale și morale precum și cheltuielile de judecată. A fost admisă cererea de intervenție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, după începerea urmăririi penale împotriva reclamantului, A nu mai era îndreptățit să emită dispoziția contestată în condițiile în care rezultă fără nici un dubiu raportul de cauzalitate între îndeplinirea defectuoasă a raporturilor de serviciu și infracțiunea de luare de mită pentru care s-a început urmărirea penală.
In aceste condiții măsura de sancționare se poate lua după rămânerea definitivă a cauzei penale.
Cererea de acordare a daunelor morale, materiale și cheltuielilor de
judecată a fost respinsă, reținându-se că reclamantul prin comportamentul
avut se face vinovat de încălcarea atribuțiilor de serviciu și luarea măsurilor
disciplinare împotriva sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, IPJ A si B care prin decizia nr. 679/R/C/2006 a Curții de Apel Piteștis -au admis a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în speță Tribunalul Argeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr-.
Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2006, reclamantul Gac hemat în judecată Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului A, pentru a se dispune anularea dispoziției nr.33 din 14 februarie 2006 șefului A, suspendarea executării sancțiunilor aplicate, reintegrarea în funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale la zi și obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale, precum și la cheltuieli de judecată.
In motivare reclamantul a arătat că a fost angajat in cadrul IPJ A Biroul de Politie Rutiera Pitești ca funcționar public si ca sancțiunea a fost aplicată înainte de soluționarea definitivă a cauzei penale, deși, potrivit Ordinului nr.400/2005, măsurile administrative se suspendă până la terminarea cercetărilor penale.
Sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea dispozițiilor art.59 din Legea nr.360/2002,cercetarea prealabila a fost efectuata cu încălcarea dispozițiilor art 14,19,27,28,29,si 32 din Ordinul MAI 400/2004 in sensul ca la începerea verificărilor nu i s- adus la cunoștință întregului materialului de sesizare, i-a încălcat dreptul de a formula cereri și a propune dovezi în apărare.
Prin atitudinea avuta de ofițerul care a efectuat cercetarea,i-a fost încălcat dreptul la apărare si prezumția de nevinovăție.
La 17 aprilie 2006 (fila 21), Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual Civil din formula cerere de intervenție accesorie îh interesul reclamantului, motivat de faptul că G este membru al acestei organizații.
La 17 aprilie 2006, a formulat întâmpinare (17), susținând în principal că nu are calitate procesuală pasivă și în subsidiar,ca acțiunea este nefondata deoarece în cauză au fost respectate dispozițiile legale. Același pârât a mai susținut și că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual Civil din nu justifică un interes propriu în formularea cererii de intervenție.
Prin sentința civilă nr.202/CA/2006, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr.33/2006 a șefului PJ. A, a dispus reintegrarea și a respins cererile privind daunele materiale și morale precum și cheltuielile de judecată. A fost admisă cererea de intervenție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, după începerea urmăririi penale împotriva reclamantului, PJ. A nu mai era îndreptățit să emită dispoziția contestată în condițiile în care rezultă fără nici un dubiu raportul de cauzalitate între îndeplinirea defectuoasă a raporturilor de serviciu și infracțiunea de luare de mită pentru care s-a început urmărirea penală.
In aceste condiții măsura de sancționare se poate lua după rămânerea definitivă a cauzei penale.
Cererea de acordare a daunelor morale, materiale și cheltuielilor de
judecată a fost respinsă, reținându-se că reclamantul prin comportamentul
avut se face vinovat de încălcarea atribuțiilor de serviciu și luarea măsurilor
disciplinare împotriva sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție A, prin decizia nr. 687 din 13 octombrie 2006 Curtea de Apel Pitești a admis recursurile formulate, a casat sentința( în recursul IPJ A) și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în speță Tribunalul Argeș.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-.
La termenul de judecată din 08.06.2007, prin încheierea pronunțată în dosarul - al Tribunalului Argeș s-a dispus conexarea dosarului nr-( reclamant G ) la dosarul nr.-( reclamant ).
Prin încheierea din data de 2.04.2007 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si înaintarea acesteia spre competenta soluționare Tribunalului Prahova, având in vedere certificatul nr. l- emis la data de 23.03.2007 de din care rezulta că prin încheierea nr. 1499 pronunțata la data de 9.03.2007 s-a dispus strămutarea judecării cauzei la ribunalul Prahova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
La termenul de judecata din data de 11.06.2007, instanța a pus in discuția pârtilor cererile de suspendare formulate de către reclamanți, dispunând respingerea acestora ca nefondate.
Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat recurs care prin decizia nr. 807/24.07.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ a fost respins ca nefondat.
Tribunalul Prahova prin sentința 449 din 11.12.2007 a admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamanți, a anulat dispoziția nr. 33/14.02.2006 emisă de IPJ A în ceea ce privește pe reclamantul G și dispoziția nr. 34/14.02.2006 emisă de IPJ în ceea ce privește pe reclamantul și a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate reclamanților cu sancțiunea " diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni pentru fiecare reclamant și reintegrarea acestora în funcțiile deținute anterior emiterii dispozițiilor sus- menționate.
De asemenea a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale către reclamanți,diminuate potrivit prezentei hotărârii, începând cu data aplicării sancțiunilor contestate.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a constatat că aplicarea sancțiunilor a avut in vedere disp. art. 57 lit. a si b din Lg.360/2002 privind statutul polițistului, faptele menționate întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare de " comportare necorespunzătoare in serviciu, familie sau in societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției" si " neglijenta manifestata in îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
În consecință, reține, așa cum de altfel și Curtea de Apel Argeșa reținut în deciziile sale că starea de fapt care a motivat aplicarea sancțiunilor a fost reprezentata de neîntocmirea procesului verbal de contravenție la locul unde acesta s-a constatat, menționarea unei singure contravenții, deși se impunea să se retina existenta mai multora, neînmânarea procesului verbal contravenientului si lipsirea acestuia de posibilitatea de a lua cunoștința de fapta constatată, de încadrarea juridica si sancțiunea aplicată.
Aceste fapte au existat independent de infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală si pentru care ulterior reclamanții au fost trimiși in judecată.
Pe linia deciziilor de casare ale Curții de Apel Argeș, instanța de fond a analizat apărările reclamanților cu privire la existenta sau nu a abaterilor disciplinare, localizarea acestora, modul de desfășurare a cercetării prealabile si proporționalitatea sancțiunii cu faptele comise.
Astfel, reclamanții au susținut că sancțiunea aplicată s-a efectuat cu încălcarea art. 59 al. 4 din Lg. 360/2002 privind statutul polițistului.
Potrivit acestui text de lege, cercetările referitoare la abateri din care rezulta date si indicii că au fost săvârșite fapte prevăzute de legea penala se vor efectua si cu participarea unui reprezentant al Corpului, urmând ca in raport de constatări să fie sesizate organele judiciare.
Sub acest aspect Tribunalul a constatat că reclamanților le-a fost respectat dreptul la apărare, fiind asistați de un polițist - membru in Consiliul Teritorial al Corpului Național al Polițiștilor - așa cum se menționează si in dispozițiile contestate.
Mai mult, așa cum rezulta si din cele doua dispoziții ale Inspectorului General al Politiei Romane, care a analizat contestațiile celor doi reclamanți, atât membrii cat si secretarul Comisiei de disciplina provin din unitatea din care fac parte aceștia.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate, tribunalul a constatat ca sancțiunea destituirii din politie, reprezintă cea mai sancțiune disciplinara prevăzuta de disp. art.58 din Lg.360/2002, precum si a art.17 din Ordinul MAI nr.400/29.10.2004, care poate fi aplicata polițistului.
Potrivit art. 59 pct. 8 din Lg.360/2002, la stabilirea sancțiunii se tine seama de activitatea desfășurata anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinara a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea si consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului precum si de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
Deci instanța, potrivit prevederilor de mai sus, a constatat că aceste dispoziții legale nu au fost respectate in condițiile in care cei doi reclamanți se aflau la prima abatere, nu au mai fost sancționați anterior, au primit calificative "bun" si " foarte bun", iar faptele reținute in sarcina acestora, deși confirma erori in aplicarea legislației rutiere nu sunt de natura a conduce la concluzia aplicării celei mai aspre sancțiuni.
Tribunalul a apreciat, constatând gravitatea sancțiunilor aplicate că în realitate sancțiunile stabilite au avut in vedere si aspectele penale ale evenimentelor, nefiind aplicat principiul prezumției de nevinovăție.
In acest context, pentru a nu minimaliza vinovăția celor doi reclamanți care au dat dovada de carențe in modul de desfășurare a activității specifice - acela de control al traficului rutier, constatarea si aplicarea sancțiunilor contravenționale, tribunalul apreciat în temeiul disp. art. 61 rap. la art.58 lit. b, din Legea 360/2002, necesitatea înlocuirii sancțiunii destituirii din politie cu sancțiunea diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinita cu 20% pe o perioada de 3 luni pentru fiecare reclamant si reintegrarea acestora in funcțiile deținute anterior emiterii dispozițiilor.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Prahovaa formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, ca un prim aspect că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În susținerea acestui motiv de recurs arată că aplicarea sancțiunii intră în competența exclusivă a șefilor persoanelor care au săvârșit abaterile și că nici un act normativ, incident regimului disciplinar al personalului MIRA nu consacră o competență materială în sarcina instanței de a aplica sancțiuni, ci doar de a cerceta dacă sancțiunea a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor legale.
O altă critică adusă de recurent sentinței instanței de fond este aceea că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, astfel învederează instanței că reclamanții, nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin precizările ulterioare, nu au solicitat în subsidiar înlocuirea sancțiunii " destituirii din politie" cu o alta, arătând în mod continuu ca sunt nevinovați de săvârșirea faptelor disciplinare, mai mult nici pârâtul IPJ nu a formulat apărări în acest sens, respectiv înlocuirea sancțiunilor dispuse de Seful Inspectoratului.
Pe aspectele de nelegalitate recurentul mai susține că reclamanții din prezenta cauză au fost condamnați penal de Tribunalul Satu Mare pentru infracțiunea de luare de mită, interzicându-li-se prin hotărârea pronunțată drepturile prev. de art 64 lit.c Cod penal și chiar dacă hotărârea pronunțată nu este încă definitivă, în atari condiții soluția pronunțată de Tribunalul Prahova este imposibil de pus în aplicare, deoarece nu pot reîncadra persoane cărora li s-a luat dreptul de exercita profesia de polițist.
Pe aspectele de netemeinicie, recurentul susține că, Tribunalul Prahova a fost investit cu soluționarea cererilor de chemare în judecată de către reclamanți, după casare și strămutare, reieșind din motivarea dată de instanța de fond că reclamanții au săvârșit cu vinovăție fapte care constituie abateri disciplinare, că procedura cercetării disciplinare și aplicarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 360/2002 și. MAI 400/2004.
Critică, de asemenea, soluția instanței de fond deoarece, cu toate că, a reținut toate elementele care conduc la individualizarea sancțiunii, a înlăturat în mod nejustificat șase cauze agravante, reținând una singură, care în opinia sa constituie o cauză atenuantă.
Astfel susține, recurentul la soluționarea cauzei instanța de fond nu a avut in vedere caracterul si gravitatea faptelor comise,printre abaterile disciplinare s-a reținut si aceea de a nu sancționa doua fapte ilicite ce deriva din aplicarea OUG 195/2002 pentru aplicarea căreia numai lucrătorii politiei rutiere sunt abilitați sa constate si sa sancționeze încălcarea normelor rutiere.Prin fapta lor de a nu aplica legea s-a încălcat, susține recurentul,si rolul educativ al acesteia.
Nu s-a avut in vedere la înlocuirea sancțiunii, mai susține recurentul,împrejurările in care abaterea disciplinara a fost săvârșită, consecințele faptelor, gradul de vinovăție, intenția directa cu care intimații au acționat conștienți fiind de încălcarea legii si a atribuțiilor de serviciu.
La înlocuirea sancțiunilor, instanța de fond, greșit a analizat faptul ca intimații nu au mai fost sancționați anterior si ca au primit calificative de /bine si foarte bine /insa nu a avut in vedere ca aceștia nici nu au fost remarcați in activitate pentru merite deosebite.
Pentru motivele învederate solicită admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței atacate și pe fond solicită respingerea cererilor reclamanților și menținerea dispozițiilor șefului IPJ
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor recurentului,având în vedere actele si lucrările dosarului si dispozițiile legale în materie,constată ca recursul este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Din actele depuse la dosarul cauzei se retine ca prin Dispoziția nr. 33/14.02.2006 intimatul G agent principal la Serviciul politiei rutiere din cadrul Inspectoratului de Politie al Județului A, birou siguranța circulației pentru mediul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din politie in temeiul art 57 lit a si b din Legea nr 360/2002 privind statutul polițistului.
Aceiași sancțiune s-a aplicat si intimatului prin Dispoziția nr 34 /14.02.2006, agent șef in cadrul aceleași instituții.
S-a reținut in sarcina celor doi ca abatere disciplinara ca in ziua de 09.02.2006 in jurul orelor 16, fiind in exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza municipiului Pitești, au identificat in trafic pe numitul care staționa in loc nepermis, solicitându-i acestuia documentele pentru control. Intimații i-au adus la cunoștința conducătorului auto ca fapta sa constituie contravenție si se sancționează cu amenda in valoare de 1.500.000 lei. Polițiștii nu au întocmit procesul verbal de contravenție la locul constatării faptei ci in alta zonă, respectiv Complexul unde a fost invitat si contravenientul.
Aici, intimatul i-a întocmit contravenientului procesul verbal de constatare, luând măsura sancționării acestuia cu avertisment numai pentru ca nu purta centura de siguranța, i-au dat acestuia să semneze procesul verbal fără a-i da posibilitatea sa-l citească si fără să i-a măsura comunicării.
Față de împrejurările săvârșirii faptelor ca abateri disciplinare si dispozițiile legale aplicabile cauzei,Curtea constată ca recursul formulat de pârât este nefondat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legala si temeinica.
Astfel, prima critica adusă sentinței recurate si anume aceea prin care se susține ca instanța de judecata și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești este neîntemeiată.
Datorita faptului ca instanța de judecata a analizat sancțiunea aplicată sub toate aspectele, respectiv a vinovăției, gravitatea faptei disciplinare, împrejurările săvârșirii acesteia si proporționalitatea sancțiunii aplicate, nu rezulta ca s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Aceasta întrucât instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin 5.Pr.Civ care prevăd ca judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar daca părțile se împotrivesc.
Este adevărat că aplicarea sancțiunilor disciplinare este în competenta exclusiva a șefilor persoanelor care au săvârșit abaterea, dar instanța de judecata investita cu contestație împotriva deciziei de sancționare are obligația de a verifica în concret daca s-au produs abateri disciplinare de natura a justifica aplicarea măsurii extreme in speță destituirea din poliție.
In măsura în care instanța de judecata ar fi limitata numai la verificarea formala a actului de sancționare atunci contestația ar fi lipsita de conținut si de eficienta juridica.
Nu in ultimul rând, instanța de judecata trebuie sa creeze premizele unui proces echitabil potrivit prev. art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, să soluționeze cauza în respectul legii si respectării drepturilor procesuale pentru ambele părți.
Ca atare înlocuirea sancțiunilor disciplinare dispuse prin dispozițiile de sancționare contestate cu unele mai ușoare, nu duce la concluzia ca instanța si-a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Dealtfel practica judecătoreasca in materie este constantă in ceea ce privește posibilitatea înlocuirii sancțiunilor disciplinare de către instanțele investite cu contestații împotriva sancțiunilor disciplinare.
Nici a doua critica nu este întemeiata in cauza nu sunt incidente dispozițiilor art 304 pct 6.Pr.Civ.
Așa cum s-a arătat si mai înainte instanța s-a pronunțat si a analizat legalitatea sub toate aspectele a dispozițiilor de sancționare așa cum a fost investită.
Investirea instanței cu contestațiile intimaților a obligat-o pe aceasta de a analiza legalitatea si temeinicia sancțiunilor aplicate.
In situația in care, din probele administrate, a rezultat că sancțiunea disciplinara aplicată cu destituirea din politie este disproporționata, față de situația de fapt si dispozițiile legale aplicabile, sancționarea faptelor, cu o sancțiune corespunzătoare, nu duce la concluzia ca instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Critica privind nelegalitatea sentinței recurate prin prisma încălcării dispozițiilor art 64 lit c din P este nefondată.
Art. 64 din P prevede pedepsele complementare si pedepsele accesorii aplicabile persoanelor fizice, respectiv interzicerea unor drepturi, pct. c constând in interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Dar dispozițiile art. 64 lit c din P invocate de recurent, trebuie analizate si prin raportarea la dispozițiile art 65 din Legea 360/2002 privind Statutul Polițistului care prevede ca în cazul în care împotriva polițistului s-a început urmărirea penală sau a fost trimis în judecată, menținerea sa în activitate se hotărăște după soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția situației în care a comis și alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obișnuită.
Cum în cauza hotărârea penala prin care s-a făcut aplicabilitatea art. 64 lit c CP nu este definitiva, critica recurentei privind nelegalitatea sentinței recurate din acest punct de vedere este nefondata.
Nici critica privind netemeinicia sentinței nu este întemeiata.
Instanța de fond a reținut întrutotul vinovăția intimaților in ceea ce privește împrejurările săvârșirii faptelor si vinovăția acestora, dar sub aspectul sancțiunii aplicate a făcut aplicarea art 59 pct 8 din Legea 360/2002 care prevede ca la stabilirea sancțiunii se tine seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinara a fost săvârșita,de cauzele gravitatea si consecințele acesteia de gradul de vinovăție a polițistului precum si de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
Din dispozițiile de sancționare rezultă că in sarcina intimaților s-a reținut ca abatere disciplinara cea prevăzuta la art 57 lit a si b din Legea 360/2002 constând in comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției si neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
Coroborând dispozițiile art. 59 pct 8 cu abaterile disciplinare reținute în sarcina intimaților și sancțiunea aplicată, instanța de fond corect a reținut că nu se justifică aplicarea celei mai grave sancțiuni, constând din destituirea din poliție. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că intimații anterior au mai avut și alte sancțiuni, iar calificativele obținute au fost de bine si foarte bine.
De menționat este faptul ca recurenta in susținerea recursului face trimitere la aspectele de natura penala pentru care sunt cercetați intimații, dar care nu constituie obiectul cauzei.In cauza de fata instanța a fost investita numai cu analiza aspectelor privitoare la abaterile disciplinare si respectiv sancțiunile disciplinare aplicate in raport de acestea.
Efectul faptelor penale săvârșite de intimați urmează a fi puse in aplicare de recurent după rămânerea definitiva a sentinței penale pronunțată in cauza.
Fata de considerentele expuse în prezenta, Curtea în raport cu art 312 alin 1.Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtulINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 449 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți,Pitești,-, județul A,G, Pitești, Intrarea, nr. 2, județul A și intimat intervenientSINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, B, sector 6, nr. 202, ap1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./ 21.05. 2008
f- al Tribunalului Prahova
Jud fond
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina Urlețeanu
Judecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
