Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 6/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 6
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- - JUDECĂTOR 3: Costinel
- Judecător
Grefier:
***********
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de SINDICATUL "FINANȚE G" ÎN NUMELE ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT împotriva deciziei nr. 3852 din 07.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru contestatorul SINDICATUL "FINANȚE G" ÎN NUMELE ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT, lipsind intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorul SINDICATUL "FINANȚE G" ÎN NUMELE ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, citarea părților în vederea rejudecării ambelor recursuri formulate.
Arată că prezenta contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Codul d e procedură civilă întrucât instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv de casare - nu a fost analizat recursul Sindicatului FINANȚE G" ÎN NUMELE ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT.
Susține că există discriminare între soluția ce a fost pronunțată în această cauză și cauzele în care reclamant a fost Sindicatul "Sed "
Consideră că motivațiile din decizia instanței de recurs sunt confuze și contradictorii.
Nu solicită acordarea unor cheltuieli de judecată.
Deliberând,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr. 3852 din 07.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- s-a respins recursul formulat de reclamantul SINDICATUL "FINANȚE G" în numele și pentru membrii de sindicat împotriva sentinței nr. 1168 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
S-a admis recursul declarat de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva aceleiași sentințe și modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, s-a pus problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, s-a apreciat că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamant în petitul cererii fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte au condus la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclamantul a fost în imposibilitate de a realiza, pentru membrii săi, prin intermediul instanței, o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr. 820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu a putut fi reținută susținerea reclamantului privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclamant nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, s-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Împotriva acestei decizii, la data de 26.10.2009, a formulat contestație în anulare Sindicatul "Finanțe G" în numele și pentru membrii de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă.
La data de 24.11.2009 Sindicatul "Finanțe G" în numele și pentru membrii de sindicat a depus la dosar precizări ale contestației în anulare prin care s-a precizat cadrul procesual sub aspectul intimaților, respectiv DGFP G și Ministerul Finanțelor Publice, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația.
Astfel, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II a din Codul d e procedură civilă ("când instanța a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare") cu motivarea că decizia civilă nr. 3852/07.10.2009 nu există nici un fel de referire la analiza recursului formulat de către Sindicatul "Finanțe G" în numele și pentru membrii de sindicat, nefiind menționată nicio motivație în fapt și în drept, fiind astfel îngrădit accesul la o instanță.
S-a mai arătat că în considerentele deciziei se recunoaște că s-a trecut la schimbarea intempestivă a practicii, chiar a Curții de APEL CRAIOVA, recunoscându-se astfel existența unei discriminări negative față de membrii altor sindicate cărora li s-au acordat drepturile salariale.
De asemenea, s-a susținut că explicațiile oferite de instanță sunt confuze și contradictorii, susținându-se, pe de o parte, că prin lege nu s-a stabilit cuantumul creanței, ci doar o vocație generală la acordarea unor drepturi, care n-ar da naștere la un drept de creanță, ci doar la eventualitatea dobândirii unei creanțe, iar în final i-a incriminat pe reclamanți că nu au făcut dovada că drepturile reprezintă o creanță certă împotriva pârâtei, deși reclamanții nu au solicitat o anumită sumă de bani, ci doar recunoașterea anumitor drepturi pentru o perioadă de timp.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Art.318 Cod proc.civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent (motive arătate de art.304 Cod proc. civilă), iar nu argumentele de fapt și de drept indicate de parte, care oricând de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Sunt aplicabile dispozițiile art. 318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă atunci când instanța de recurs nu examinează motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu și atunci când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat împreună, dispersându-se de examinarea punctuală a fiecăruia dintre acestea.
În speță, analizând decizia atacată prin prisma motivelor contestației formulate, se constată că instanța de recurs a arătat considerentele pentru care a găsit neîntemeiate motivele de casare formulate de Sindicatul "Finanțe G" în numele și pentru membrii de sindicat, și cele pentru care a reținut temeinicia recursului Direcția Generală a Finanțelor Publice G, printr-o motivare comună, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurenților.
Astfel, instanța de recurs a reținut analizând motivele de recurs formulate de recurenții Sindicatul "Finanțe G" în numele și pentru membrii de sindicat și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prev. de dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, și că, în consecință, aceste drepturi nu se cuvin reclamanților nici pentru trecut nici pentru viitor.
Față de aceste aspecte, se constată că instanța de fond a supus analizei prin decizia nr.3852/07.10.2009 singurul motiv de recurs formulat de Sindicatul "Finanțe G" în numele și pentru membrii de sindicat prin cererea de recurs din data de 01.06.2009 privind neacordarea actualizării în funcție de inflație de la data nașterii și până la data plății efective a drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, motivul contestației în anulare vizând neanalizarea recursului reclamanților fiind neîntemeiat.
Analizând celelalte motive ale contestației în anulare formulată de Sindicatul "Finanțe G" în numele și pentru membrii de sindicat se constată că acestea conțin apărările de fapt și de drept vizează chestiuni de fond respectiv de interpretarea a probatoriului și de aplicare a legii, pe calea contestației în anulare urmărindu-se exercitarea unui recurs la recurs, inadmisibil, în caz contrar aducându-se atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de SINDICATUL "FINANȚE G" ÎN NUMELE ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT împotriva deciziei nr. 3852 din 07.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. M:/2ex/26.01.2010
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Alina Răescu, Costinel
