Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 60/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 60
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal au lipsit contestatorul și intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse înscrisurile solicitate și concluzii scrise de către reclamant.
Curtea constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă, a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 14.11.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor anularea deciziei nr.748 din 09.11.2007, prin care a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă, în conformitate cu art.61 lit.b și art.62 lit.a din Legea 293/2004, privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii a arătat că decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât au fost încălcate prev.art.33 alin.1 și 2 din Ordinul nr.2856/29.10.2004, privind aprobarea Regulamentului de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor, întrucât nu se motivează de ce apărările sale au fost înlăturate, nu este arătat termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată și nici instanța la care actul poate fi contestat.
A mai arătat că decizia este lovită de nulitate absolută și pentru faptul că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.33 pct.6 din același ordin, precum și art.63 alin.4 din Legea 293/2004, care prevăd că sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la data săvârșirii abaterilor.
A apreciat reclamantul că nu se face vinovat de abaterea reținută și că prin aplicarea acestei sancțiuni îi este afectată cariera, având efecte la o eventuală promovare în grad și funcție.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția netimbrării cererii, iar pe fond netemeinicia acesteia, în condițiile în care reclamantul nu și-a responsabilizat în mod corespunzător locțiitorul, cu ocazia desfășurării apelului deținuților, în sensul că nu i-a solicitat să participe la desfășurarea acestei activități și la etajul superior al pavilionului de deținere.
Totodată acesta nu s-a implicat suficient în activitatea de instruire a subordonaților, neexercitând un control eficient și permanent, ceea ce a avut drept consecință efectuarea în mod formal a apelului deținuților, facilitând producerea evenimentului din data de 20.01.2007 (încercarea de evadare a 4 deținuți repartizați să execute pedeapsa privativă de libertate în regim închis).
A mai susținut că reclamantul a luat cunoștință de probele administrate de comisie și de rezultatul cercetării, cu ocazia comunicării referatului întocmit de comisia de disciplină, conform art.28 din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/C/2004.
Referitor la tardivitatea aplicării sancțiunii, s-a arătat că termenul de 60 de zile, dat nu mai puțin de 1 an de la data comiterii faptei, prevăzut de lege, a fost respectat având în vedere că momentul sesizării existenței abaterii este data întocmirii referatului cu propunerea de sancțiune disciplinară de către comisie, respectiv 23.10.2007, iar sancțiunea i-a fost aplicată la data de 09.11.2007.
La dosar s-au depus: decizia nr.748 din 09.11.2007, Referat privind rezultatele activității de cercetare referitoare la reclamant, sesizarea comisiei de disciplină din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, adresa nr.-, emisă de Comisia de Disciplină din cadrul Autorității Naționale a Penitenciarelor pentru comunicarea către reclamant a referatului cu rezultatele activității de cercetare, alte acte.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că acțiunea este întemeiată.
Prin decizia nr.748 din 09.11.2007, emisă de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, s-a dispus sancționarea disciplinară, cu mustrare scrisă, a reclamantului - subinspector șef de penitenciare, în conformitate cu dispozițiile art.61 lit.b și art.62 lit.a din Legea 293/2004, privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut în sarcina acestuia că la data de 20 ianuarie 2007, când au încercat să evadeze 4 deținuți de la Penitenciarul Drobeta Tr.S, nu și-a responsabilizat în mod corespunzător locțiitorul cu ocazia desfășurării apelului deținuților, în sensul că nu i-a solicitat să participe la această activitate și la etajul superior la pavilionul de detenție și de asemenea nu s-a implicat suficient în activitatea de instruire a subordonaților și de coordonare a activității desfășurate de aceștia, fără a exercita un control direct și permanent, fapte concretizate prin efectuarea formală și ineficientă a apelului deținuților.
Potrivit art.33 din Ordinul nr.2856/C/29.10.2004, pentru aprobarea regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, actul administrativ de sancționare a funcționarului public emis de persoana competentă, pe baza propunerii cuprinse în referatul comisiei de disciplină, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu - sub sancțiunea nulității absolute - a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, b) precizarea prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină, c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării prealabile, d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată, f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.
Din lecturarea deciziei contestate, rezultă că aceasta nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.33 alin.2 lit.c, e și f, respectiv nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată, precum și instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.
Dispozițiile art.2 din decizia de sancționare care prevăd că în conformitate cu art.66 alin.2 din Legea 293/2004, cu modificările și completările ulterioare, această dispoziție poate fi contestată la instanța de judecată, potrivit legii, reprezintă o formulare generală care nu acoperă cerințele prevăzute de art.33 alin.2 lit.e și f din actul normativ mai sus arătat, în condițiile în care nu se arată expres termenul în care decizia poate fi contestată și instanța de judecată la care poate fi atacat.
De asemenea, faptul că referatul comisiei de disciplină a fost adus la cunoștința reclamantului și că a luat cunoștință de probele administrate și de rezultatul cercetării, nu acoperă nici omisiunea cerinței prevăzută de art.33 alin.2 lit.c din același act normativ,deoarece potrivit acestor prevederi actul normativ de sancționare, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să cuprindă expres motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Referitor la excepția nerespectării termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare invocată de reclamant, se apreciază că nu este întemeiată, întrucât, potrivit art.63 alin.4 din Legea 293/2004, termenul de aplicare a sancțiunii este de 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mat târziu de 1 an de la data săvârșirii faptei.
În speță, fapta a fost săvârșită la data de 20.01.2007, sesizarea comisiei de disciplină în vederea stabilirii împrejurărilor în care s-a produs a fost făcută de către Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, prin adresa nr.- din 12.02.2007 (filele 16-18 dosar), iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată la 09.11.2007, adică cu respectarea termenului de 1 an prevăzut de dispozițiile mai sus arătate.
În ceea ce privește excepția netimbrării invocată de pârâtă prin întâmpinare, se constată că nu poate fi primită, întrucât acțiunea reclamantului vizează o decizie de sancționare disciplinară și fiind astfel un litigiu de muncă, în conformitate cu Legea 146/1997 nu este supus taxelor judiciare de timbru.
Având în vedere omisiunea îndeplinirii de către decizia de sancționare a cerințelor prevăzute de art.33 alin.2 lit.c, e și f din Ordinul 2856/29.10.2004, se constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care urmează să fie admisă și să se dispună anulara acestei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamantului, domiciliat în Dr.Tr.S,-, -.5,.2,.4, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
Anulează decizia nr.748/9.11.2007 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 4 ex/24.03.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
