Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 60/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 60/F-
Ședința publică din 18 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales -la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, ȘEFUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 11.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra acțiunii s-a amânat la data de 18.03.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
La data de 18.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A, Șeful A - Pitești și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru a se dispune revocarea Ordinului nr.1/o637/2005, pentru a se emite un nou ordin, prin care să fie reintegrat în funcția avută anterior, să i se plătească diferențele bănești solicitate, de la data emiterii ordinului și până la reîncadrare și pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul susține, că a fost înlăturat din funcția "șef birou cazarmare intendenta", prin Ordinul nr.I/0637 și i s-a atribuit funcția de "ofițer specialist I", cu toate că ocupase funcția pe baza concursului organizat în anul 1999 și nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, de la data numirii sale.
A mai arătat, că pârâtul A, a solicitat în prezent reînființarea postului, recunoscând astfel, desființarea greșită a funcției.
A continuat, cu susținerea, că ordinul supus anulării, nu i-a fost niciodată comunicat, iar la solicitarea sa, a primit răspuns, că retrogradarea, s-a făcut, în urma noului stat de organizare, în care nu se mai regăsește funcția de șef birou cazarmare, iar pentru o nou revenire în această funcție, în cazul în care nu s-ar reînființa, va trebui, să susțină concurs.
Apreciază măsura ca fiind nelegală, întrucât art.120 din Ordinul nr.300/2004, stabilește, ca, în situația reorganizării unității, polițiștii să fie numiți într-o funcție similară sau să fie "puși la dispoziția unității, până la identificarea unei funcții corespunzătoare, în vederea numirii".
Cu privire la vătămarea produsă de actul administrativ, a precizat că retrocedarea din funcție, i-a diminuat drepturile bănești, prin micșorarea salariului de bază, retragerea indemnizației de comandă, solda de merit și primelor trimestriale, urmând ca și după îndeplinirea condițiilor de pensionare, să încaseze o pensie redusă.
Prin Întâmpinarea formulată la data de 14.01.2009, de către pârâtul A, au fost invocate excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și tardivitatea declarării acțiunii.
Prima excepție, este motivată, prin aceea, că Ordinul MAI nr.I/0637, este act administrativ emis de, iar cea de-a doua, se referă la încălcarea dispozițiilor art.11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, concretizându-se prin formularea acțiunii de către reclamant, cu depășirea termenului de un an, care curge de la data de 01.01.2006, când a intrat în vigoare noul stat.
Pârâtul, a formulat de asemenea întâmpinare, la data de 05.02.2009, invocând în principal excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reglementată de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, cu motivarea, că reclamantul, nu a efectuat procedura prealabilă, prevăzută de lege.
În ceea ce privește fondul acțiunii, a susținut, că Ordinul nr-, a fost emis cu respectarea dispozițiilor art.12 alin.4 din OUG nr.30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.15/2008 și art.3 din HG nr.416/2007, care prevăd, posibilitatea Ministrului Administrației și Internelor de a "înființa, disloca și desființa unități, institute, ateliere de reparație sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate".
A mai susținut, că prin Dispoziția Șefului A nr.S/5/15.01.2006, prin care au fost repuși în stat polițiștii și personalul contractual din cadrul A, reclamantul a fost numit în funcția de ofițer specialist I, în cadrul Compartimentului cazarmare - intendentă" din funcția de șef birou, ocupată anterior, beneficiind un interval de 6 luni, de salariul inițial. Întrucât numirea reclamantului într-o funcție inferioară celei deținute, nu s-a produs, ca urmare a sancționării acestuia, ci datorită reorganizării statului A, pârâtul apreciază că nu s-a produs vătămarea vreunui drept sau interes legitim.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține, că reclamantul este salariat la IPJ A Pitești și a ocupat funcția de șefi birou cazarmare intendentă, în cadrul serviciului, pe bază de concurs, din anul 1999, până în anul 2006, când funcția a fost desființată, fiind numit ofițer specialist
Potrivit art.137 Cod pr.civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Astfel, excepția de inadmisibilitate, nu este întemeiată, deoarece la dosarul cauzei există dovezi care atestă efectuarea procedurii prealabile (30), precum și răspunsul dat de către pârâți la data de 09.01.2009, 17.11.2008, 23.12.2008.( 4,28 și 29).
Este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive, a pârâtului A, deoarece acesta a emis Dispoziția nr.4/01.01.2006 (Șeful IPJ A), precum și răspunsurile adresate reclamantului. De asemenea, anularea actului principal, generează și anularea actelor subsecvente.
Menținerea acestui pârât, se impune și pentru a se asigura opozabilitatea sentinței.
În ceea ce privește excepția de tardivitate, se va preciza, că actul administrativ supus anulării, nu a fost niciodată comunicat reclamantului și nici adus la cunoștință prin, altă modalitate.
Prin art.11(2) din Legea nr.554/2004, modificată și completată prin Legea nr.262/2007, legiuitorul, a condiționat termenul de decădere, de un an, de data comunicării actului sau de data luării la cunoștință.
Din probe, nu a rezultat comunicarea actului sau aducerea la cunoștință a acestuia. Este adevărat că este vorba despre un document clasificat, însă există posibilitatea întocmirii și comunicării unui înscris individual.
Prin "Raportul" adresat pârâtului A, la data de 31.03.2008 (30), reclamantul subliniază, că s-a adresat în mod repetat verbal fostei conduceri, pentru a fi înștiințat, cu privire la desființarea funcției pe care a deținut-o, "fiind amenințat cu " retrogradarea din funcție, fără alte lămuriri"; în final, a solicitat să se dispună, ca,să-i comunice motivele retrogradării sale din funcție și cine a făcut propunerea desființării", precizând, că în celelalte județe, această funcție a fost menținută.
Prin urmare, la acea dată, reclamantul nu cunoștea, dacă schimbarea funcției sale reprezintă o sancțiune, dacă prin comportamentul său a " deranjat" vreunul dintre șefii săi sau dacă s-a făcut o nouă reorganizare a instituției. Acesta, avea convingerea, că va ocupa din nou funcția, în cazul în care s-ar reînființa.
În mod cert, a aflat, prin diminuarea salariului despre pierderea, funcției, dar pentru a promova o acțiune judecătorească, era necesar să cunoască elementele definitorii impuse de lege (art.112 Cod pr.civilă) și în special, dacă la emiterea actului administrativ, a fost respectată legea în ceea ce-l privește.
Reclamantul a formulat procedura prealabilă la data de 07.11.2008 (3) și a primit răspuns, la data de 17.11.2008 (4), fără a se face referiri legate de tardivitate. În raport de aceste date, acțiunea este formulată în termen. Pârâtul IPJ A, trebuia să înainteze plângerea pârâtului A, cu atât mai mult, cu cât își susține lipsa calității sale procesuale pasive.
Prin textul de lege menționat, legiuitorul a urmărit să sancționeze neglijența părților, însă în speță, nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului.
Cu privire la fond, instanța apreciază ca fiind fondată acțiunea formulată de către reclamant, întrucât măsura dispusă, s-a făcut cu încălcarea legii, vătămându-l în drepturile și interesele sale legitime.
Preluând din întâmpinarea pârâților textele de lege care i-au legitimat să adopte măsura, respectiv dispozițiile art.12 alin.4 din OUG nr.30/2007, Legea nr.15/2008 și art.3 din HG nr.416/2007, instanța va preciza, că pârâții sunt îndreptățiți să-și organizeze activitatea proprie, prin "înființare, dislocare și desființarea unităților, etc. în unitățile subordonate, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate", însă nu în detrimentul salariaților, ci prin numirea acestora într-o funcție similară, când există această posibilitate sau prin punerea acestora la dispoziția unității, până la identificarea unei funcții corespunzătoare, în vederea numirii (art.120 din Ordinul I nr.300/2004). Ordinele și celelalte acte normative adoptate, nu pot deroga de la lege.
În speța de față, nu au fost respectate aceste dispoziții legale. Pârâtul a considerat chiar, că reclamantul nu mai poate ocupa funcția, nici în situația în care s-ar reînființa, cu toate că nu apreciază că măsura are caracter sancționator sau că legea a dispus modificări, legate de o altă pregătire profesională. O eventuală lipsă de profesionalism, ar fi trebuit să se concretizeze în calificativele acordate sau în sancțiunile aplicate.
Pârâții, nu au dovedit motivele care au condus la aplicarea acestei măsuri, considerentele pentru care, reclamantul, nu a putut fi numit într-o funcție similară, atât în prezent, cât și în viitor.
În răspunsul înaintat la procedura prealabilă, pârâtul IPJ A, folosește expresia de "retrogradare din funcție", aceasta identificându-se cu sancțiunea administrativă, mai ales, că se asociază cu textul de lege, din Ordinul nr.300/2004, care subliniază, ocuparea viitoare a acestei funcții, printr-un nou concurs, fără a se proba existența mai multor candidați, în situație identică.
Pârâții anulează practic examenul susținut de către reclamant în anul 1999, precum și munca prestată în acești ani, în mod unilateral, prevalându-se de o nouă reorganizare, care înseamnă de fapt, mutarea acestei funcții la un alt compartiment și ocuparea sa, de către un alt salariat.
Această practică, nu are reglementare legală și nu s-a obținut acordul scris al reclamantului.
Cum legile speciale aplicabile polițiștilor, nu cuprind toate reglementările legate de speța de față, vor fi făcute completări cu dispozițiile Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Potrivit art.104 (3) din această lege, "Redistribuirea se face și într-o funcție publică inferioară vacantă, cu acordul scris al funcționarului public".
Art.99, prevede obligația persoanei care are competența de numire în funcția publică, de a comunica în termen de 5 zile de la emitere, actul administrativ de eliberare din funcție.
În cazul reducerii postului, ocupat de funcționarul public, reglementat de art.99 lit.b, instituția publică este obligată, potrivit alin.3 și 5, să acorde funcționarului un preaviz de 30 de zile, iar în această perioadă, să-i pună la dispoziție funcțiile vacante din cadrul instituției; în cazul existenței unei funcții vacante corespunzătoare, funcționarul va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.
Pârâții, nu au respectat aceste dispoziții legale, așa încât măsura luată, apare ca fiind o sancțiune administrativă, fără a fi respectată procedura instituită de lege, fără a exista vinovăție și fără a i se lăsa posibilitatea reclamantului de a se apăra.
De aceea, acțiunea se va admite, în parte, în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, și pe cale de consecință se va anula actul administrativ, cu privire la reclamant, se va emite un nou ordin pentru reintegrarea acestuia în funcția avută anterior și i se vor achita drepturile salariale cuvenite ( cu excluderea celor 6 luni) de la data aplicării ordinului, până la efectiva sa reîncadrare.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂ RĂ ȘTE
Respinge excepțiile invocate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Admite în parte acțiunea (numai cu privire la reclamant), formulat de reclamantul, cu domiciliul ales - la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții de mai sus și cu pârâtul ȘEFUL INSPECTORATULUI DE POLIȚIE.
Dispune anularea parțială a Ordinului nr.I - și obligă pe pârâți să emită un nou ordin, prin care reclamantul să fie reintegrat în funcția avută anterior.
Obligă pe pârâți, să-i plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite, de la data punerii în aplicare a ordinului amintit și până la efectiva sa reîncadrare.
Obligă pe pârâți să-i plătească reclamantului, cheltuieli de judecată în sumă de 1004 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
20.03.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
