Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 60/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.60/
Ședința publică de la 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr.349 din 20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul recurenților reclamanți avocat, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat, după care;
Apărătorul recurenților depune la dosar chitanța nr.-/2008,în sumă de2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15lei cu care face dovada achitării taxei de timbru, împreună cu biletul de ieșire din spital cu care face dovada nereprezentării recurenților la termenul de judecată precedent, și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind late cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților arată că a fost declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea, apreciind că este nelegală și netemeinică. În susținerea recursului arată că instanța de fond a respins cererea deoarece creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și obligația de plată ar putea fi influiențată de modificări legislative sau raporturilor de muncă. Niciunul din argumentele arătate nu poate fi reținut.
În primul rând caracterul cert lichid și exigibil al creanței nu se impunea a fi analizat de către instanță. Reclamanții au solicitat recunoașterea acestui drept și nu obligarea pârâtelor la plata anticipată a acestora.
În al doilea rând eventuala modificare a raporturilor de muncă ar produce efecte și asupra acestora. Astfel, respingerea capătului de cerere îi obligă pe recurenți să introducă lunar o cerere de chemare în judecată pentru a obliga pârâtele la plata unui spor ce li se cuvine potrivit legii.
Prin urmare solicită admiterea recursului modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtelor la acordarea pe viitor a acestei indemnizații. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamanții(din hotărâre) au solicitat obligarea Primăriei Com. jud.V la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate la data plății și totodată să se facă și cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 349/20 mai 2008 admis în parte acțiunea dispunând acordarea drepturilor bănești, numai pentru perioada 20 martie 2005 până la 20 mai 2008 (data pronunțării sentinței) și înscrierea în carnetele de muncă.
A constatat că dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 ianuarie 2004-20 martie 2005 este prescris și a respins cererea privind acordarea pentru viitor a acestor drepturi.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat drepturi bănești începând cu 1.01.2004.
Având în vedere dispozițiile art.166 al.1 și 283 al.1 lit.c din Codul muncii,a fost admisă excepția prescripției invocată din oficiu, pentru droturile bănești din perioada 1.01.2004-20.03.2005.
Pe fondul cauzei, potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art.1 din Legea 138/1999 dispozițiile se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art.9 al.4 din OUG 63/2003 a emis Ordinul 496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Art.47 din Legea 138/1999 definește personalul civil ca fiind format din personalul civil din cadrul MAI, astfel că beneficiază de dreptul la indemnizația prevăzută de art.13 din Legea 138/1999.
Pe cale de consecință s-a dispus înscrierea dreptului în carnetul de muncă.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor, instanța s-a respins întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influiențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții,criticând-o pentru motive de nelegalitate, prin greșita interpretare a legii.
Se susține că instanța a respins cererea de acordarea a drepturilor decurgând din indemnizația de dispozitiv, pentru viitor, cu o motivare străină de cele invocate și anume faptul că drepturile cerute nu sunt certe,lichide și exigibile.
Instanța trebuia să observe că aceste caracteristici ale indemnizației nici nu trebuiau a fi analizate, întrucât ceea ce s-a cerut s-a rezumat la recunoașterea dreptului pentru viitor, iar nu plata anticipată a cestuia.
Recursul s-a declarat în termen legal și fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse în dosar rezultă că reclamanții au fost numiți în funcție prin Dispoziția Primarului, astfel că, întrunesc calitatea de funcționari publici din cadrul Primăriei, jud.
Cu toate acestea, la soluționarea cauzei urma a fi avut în vedere și Ordinul MAI nr.496/28.07.2003 dat în aplicare Legii nr.138/1999 și în care se prevede expres că indemnizația de dispozitiv de acordă și personalului civil din domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se funcționarii public și personalul contractual din cadrul MAI.
Reclamanții nu fac parte din personalul MAI, astfel încât nu aveau dreptul de a beneficia de indemnizația de dispozitiv, nici pe perioade limitate.
Curtea constată însă că în conformitate cu art.315 pct.4 Cod procedură civilă raportat la art.296 teza II-a, pr. civ. reclamanților nu li se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Față de împrejurarea că, de plano, reclamanților nu li se cuveneau drepturile acordate, în raport și de textele legale citate, va înlătura critica privitoare la menținerea pentru viitor a obligației de aplicată a indemnizației de dispozitiv, astfel cum a hotărât și instanța de fond.
Așa fiind, Curtea, văzând și art. 312. pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr.349 din 20.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREIFER
- -
Red./10.03.2009
Tehnored./2ex./11.03.2009
Fond-
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
