Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 600/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funcționarii publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.600
Ședința publică din17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat depârâtul Ministerul Justițieiîmpotriva sentinței nr.3248 din 6 decembrie 2007pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cureclamanții-intimați, și, pârâți-intimați fiind Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 17 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2007, reclamanții, și, în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Curtea de APEL SUCEAVA, au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând spor de fidelitate cuvenite începând cu data de 1 ianuarie 2005, actualizate cu indicele de inflație calculat până la data efectivă a plății.
Prin sentința nr.3248 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile invocate de Ministerul Justiției și a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând, în consecință, pe pârâți la plata drepturilor bănești așa cum au fost solicitate de reclamanți.
Prima instanță a motivat soluția de respingere ca nefondate a excepțiilor invocate de pârât, reținând că, Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite astfel încât are atribuții exprese privind gestionarea și administrarea sistemului de justiție, de repartizare în teritoriu a resurselor financiare, astfel încât, justifică calitatea procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii promovate pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.31 din nr.OG6/2007, s-a reținut că nu se impune aplicarea dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004 privind procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că în speță există un tratament discriminatoriu între reclamanți - care au calitatea de funcționari publici în cadrul Curții de APEL SUCEAVA și personalul auxiliar al instanței - cu privire la beneficiul sporului de fidelitate, sens în care au fost evocate prevederile art.40 din nr.OUG92/2004, art.40 din nr.OUG2/2006, art.41 din nr.OUG6/2007, art.25 din Declarația Universală a drepturilor Omului, Directiva nr- și nr-, Protocolul nr.12 la Convenție și art.19 pct.13 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile, norme care acordă reclamanților - în considerarea calității lor - dreptul de a beneficia și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Ministerul Justiției și a arătat, în principal, că în speță este dată excepția autorității de lucru judecat (art.1201 din Codul civil), drepturile salariale solicitate de reclamanți făcând obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă nr.460/2006 a Tribunalului Suceava.
Pe fondul litigiului, sentința fost criticată prin invocarea:
-Art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă- instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că acțiunea reclamanților tinde la modificarea actelor normative care reglementează salarizarea acestei categorii de funcționari;
-Art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă- în sensul că recurentul, chiar dacă are calitatea de ordonator principal de credite nu are competență în a încadra și a stabili drepturile salariale, ceea ce face a fi incidentă în cauză excepția lipsei calității sale procesuale pasive; s-a evocat faptul că în condițiile în care reclamanții solicită plata unor drepturi salariale ce sunt stabilite printr-un act administrativ emis de Președintele Curții de APEL SUCEAVA se impune respectarea procedurii prealabile prevăzute de art.31 din nr.OG6/2007, condiție neîndeplinită în prezenta cauză; nr.OG6/2007 coroborată cu nr.OUG27/2002 cu modificările ulterioare, cu Legea nr.304/2004 și nr.OG8/2007 - se impun a fi interpretate în sensul că reclamanții pot beneficia de drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar cu referire la funcționarii publici din aceste instituții și nu la alte categorii de personal, altminteri s-ar ajunge la situația echivalării sistemelor de salarizare pe care legea le-a reglementat distinct; instanța nu a precizat data până la care urmează să fie achitate drepturile salariale acordate, lăsând să se înțeleagă din dispozitiv că ele urmează să fie aplicate și pentru viitor, dispoziție nelegală, întrucât dreptul acestora nu încă născut și actual; nelegală este și obligarea la plata actualizată a drepturilor stabilite în condițiile în care punerea în întârziere a recurentului s-a făcut la data de 10 septembrie 2007( data promovării acțiunii), iar în raport de prevederile art.1088 din Codul Civil la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Criticile sunt nefondate.
Cu privire la excepțiile invocate, curtea reține următoarele:
excepția autorității de lucru judecat impune existența triplei identități de: părți, obiect și cauză (art.1201 din Codul civil)
În speță, curtea constată că nu este incidentă excepția invocată, întrucât în cauza dedusă prezentei judecăți, reclamanții au solicitat despăgubiri rezultate din raporturi de serviciu încheiate cu Curtea de APEL SUCEAVA pe faptul discriminării în timp ce în prima acțiune soluționată prin sentința civilă nr.460/2006 a Tribunalului Suceava, în cadrul unui litigiu de muncă, reclamanții au solicitat explicit drepturi salariale, litigiul soluționându-se ca litigiu de muncă, de completul specializat în această materie.
În consecință, cum cele trei elemente impuse de art 1021 din Codul civil nu sunt întrunite cumulativ nu este dată excepția invocată.
În conformitate cu dispozițiile nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului d e Justiție, acesta este ordonatorul principal de credite pentru autoritatea judecătorească, fiind forul financiar tutelar care aprobă și asigură fondurile necesare pentru toți ordonatorii principal și terțiari din subordinea sa.
Astfel, Ministerul d e Justiție are atribuția de a fundamenta și elabora proiectul de buget de stat pentru activitatea proprie și a unităților aflate sub autoritatea sa și unităților subordonate, repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora, având în mod evident atribuția principală de a aloca fondurile necesare pentru personalul angajat din structura autorității judecătorești și a Ministerului d e Justiție care sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite sub coordonarea Ministerului d e Justiție însuși ca ordonator principal de credite.
În considerarea acestor argumente se justifică participarea procesuală a recurentului, așa încât soluția primei instanțe de respingere ca nefondată a excepției invocate este legală și temeinică.
Doctrina și jurisprudența sunt unanime în a statua că în cazul refuzului nejustificat de a răspunde cererii nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile.
Obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile este impusă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, întrucât în astfel de situații recursul prealabil se vădește a fi inutil, iar persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz din partea administrației.
Cu privire la fondul litigiului dedus judecății:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Curții de APEL SUCEAVA și au drepturile salariale stabilite din Legea nr.188/1999 modificată și republicată privind Statutul functionarilor publici, precum i prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale functionarilor publici, act normativ cu putere de lege care a început sa își facă aplicarea de la data de 01 ianuarie 2005, neacordarea acestora reprezentând o discriminare față de alte categorii de functionari publici din sistemul Autorității Judecătorești cărora aceleași drepturi le-au fost recunoscute pe cale jurisprudențială. In aceste sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s- pronunțat prin Hotararea dată in cazul Bejan contra României (din 06 decembrie 2007) in sensul că, pe baza art. 14 din Conventia uropeană a Drepturilor Omului o distincție este discriminatorie daca nu are o justificare obiectivă si rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul vizat, iar discriminarea poate fi rezultatul practicii judiciare neunitare în aceeași materie la nivel de ultimă instanță de judecată potrivit legii interne. Mai mult, dacă drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi patrimoniale prevăzute in legislația natională, ele au regimul juridic de drepturi patrimoniale i in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și, în măsura în care au fost recunoscute pe cale judecatorească altor persoane aflate in situație juridică similară, reclamanții care le solicită pentru ei înșiși, ulterior pronunțării unor hotărâri de admitere/recunoaștere, au legitimă de a obține la rândul lor recunoașterea creanței cerute. Astfel, in acest sens, in jurisprudența curților de apel există decizii prin care in mod irevocabil au fost recunoscute drepturile solicitate de funcționarii publici din sistemul Autorității Judecătorești prin aplicarea art.40-4l din OUG nr.92/2004 și art.41 din OG 6/2007.
Prin art.40 din OUG nr.92/2004, precum și prin art.41 din OG nr.6/2007 se stabilește in mod expres faptul ca funcționarii publici beneficiază de sporurile si celelalte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, deci in cazul reclamanților sunt aplicabile dispozițiile legale privitoare la regimul juridic al drepturilor salariale - sporuri si alte drepturi ce exced salariului de bază - cuvenite prin legislația specială pentru personalul auxiliar din Autoritatea Judecătorească anume Legea nr.50/1996, modificată prin OG nr.83/2000 și respectiv Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ak parchetelor de pe lângă acestea.
Instanța de recurs constată că, așa cum s-a dovedit in cauza de la judecata în fond, reclamanții își desfășoară activitatea ca funcționari publici - în cadrul Curtii de APEL SUCEAVA - astfel încât dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004 le sunt pe deplin aplicabile. Exprimarea utilizată de legiuitor in cuprinsul art.41 din OUG nr.92/2004 in sensul ca aceasta ordonanta se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statulut funcționarilor publici, precum si cu celelalte acte normative care reglementează salarizarea și celelalte drepturi pentru personalul bugetar, nu poate sa anuleze efectele juridice ale textului art.40 amintit mai sus, deoarece din examinarea regulilor de tehnica legislativă rezultă că înăuntrul aceluiași act normativ textele se interpretează in mod sistematizat, in succesiunea logica data de legiuitor și fără a goli de continut dispozitii legale in vigoare. Pe de alta parte, neaplicarea art.40 ar echivala cu constatarea abrogării implicite a acestui text, abrogare care, insa, nu are niciun suport constitutional sau legal, nu a fost stabilită de vreuna dintre autoritatile publice îndrituite de Constituție in acest sens. Astfel, in absenta unei abrogări a dispozițiilor art.40 din OUG nr.92/2004, textul art.4l din aceeași ordonanță de urgenta se interpreteaza în sensul ca regimul juridic general al drepturilor salariale și al celorlalte drepturi ale funcționarilor publici este reglementat de toate acele acte normative care cuprind dispozitii in această aterie, potrivit regulilor clasice de interpretare a legii (de felul: norma specială derogă de la cea generala, fiind de stricta interpretare, norma specială incompletă se completează cu norma generală etc.), aflându-se in corelare cu art.40 din OUG nr.92/2004, care constituie o normă de trimitere la legislația specială privind drepturile de ordin salarial cuvenite sistemului bugetar in care in mod concret isi desfașoară activitatea functionarul public privit individual. De altfel, textul art.4l din OG.nr.6/2007 face la rândul său trimitere la legislația specifică anumitor domenii și instituții publice, realizând o îmbinare a drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici care își desfașoară activitatea in calitatea de functionari publici (cu diferitele sale forme) cu drepturile salariale suplimentare pentru personalul din sistemul institutional care este angajator.
Regimul legal al salarizării functionarilor publici cuprinde regulile generale aplicabile tuturor functionarilor publici, anume Legea nr.188/1909 republicata, OUG nr.92/2004, dar si regulile speciale stabilite pentru diferite categorii de functionari publici pe criteriul specializarii acestora la alte instituții publice și al apartenenței lor la aceste din urmă autorități publice, cum este cazul reclamanților intimați, care își desfășoară activitatea in cadrul Autorității Judecătorești, ca personal auxiliar, carora li se aplica dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004 și, corelativ, normele juridice speciale din sectorul Autorității Judecatorești. Sub acest aspect, neplata drepturilor de tipul celor solicitate, cu titlul de despăgubiri de către reclamanți ar reprezenta o discriminare sub un dublu aspect; față de celelalte categorii de personal auxiliar din Autoritatea judecătorească, dar si față de alti functionari publici din cadrul Autorității Judecătorești care deja au obtinut pe cale judecatoreasca recunoasterea acestor drepturi, implicit a despăgubirilor cuvenite pentru neplata lor ncepand cu momentul anterior in care ele s-au născut.
Din perspectiva argumentelor expuse mai sus, nu poate fi reținută critica recurentului potrivit cu care hotărârea primei instanțe ar aduce încălcări flagrante art.124 (3) din Constituție, depășindu-se astfel atribuțiile puterii judecătorești.
Cât privește obligația privind plata actualizată și pe viitor a acestor drepturi bănești, curtea reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.1088 din Codul civil, întrucât nu se poate reține că ar fi vorba de o despăgubire de natură patrimonială sub forma daunelor interese, ci această actualizare este necesară și justificată pentru a asigura conservarea creanței cu titlu de drept salarial și nu ca o sancțiune civilă în accepțiunea art.1088 din Codul civil.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justițieiîmpotriva sentinței nr.3248 din 6 decembrie 2007pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cureclamanții-intimați, și, pârâți-intimați fiind Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./jud.fond
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan Marius
