Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 601/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 601/

Ședința publică de la 11 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu

JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu

JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile

Grefier - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 61//29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații, și, lipsă, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 39/2009, pe care o depune la dosar,lipsă fiind recurentul MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul intimaților, avocat, depune la dosar practică judiciară și consideră că recursul de față nu este motivat, înșiruirea de motive nu au nici un temei legal, prin urmare solicită respingerea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 61/ /2009 a Tribunalului Brăilas -a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamanții, și, funcționari publici din cadrul aparatului de specialitate al Primăriei B contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin Primar, având ca obiect indemnizația de dispozitiv.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au fost funcționari publici în cadrul unității pârâte în anii 2006 - 2008 diferite perioade de timp, fapt recunoscut de pârât și dovedit de reclamanți cu adeverințele de la filele 5-9 de la dosar.

În anul 2003 s-a înființat prin reorganizarea Ministerului d e Interne cu Ministerul Administrației. Potrivit art.10 din OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea acesta are în structură, în subordine sau după caz, în coordonare aparatul central, unități subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice descentralizate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare.

Așa fiind, instanța reține că administrația publică, atât locală cât și cea centrală aparține ceea ce nu afectează în nici un fel principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.

Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, respectiv din salariul de bază.

În temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 potrivit cu care în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni care pot avea caracter normativ, a fost emis Ordinul nr.496/2003 care modifică și completează Ordinul nr.275/2002 al Ministerului d e Interne de aprobare a Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa 1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.

Prin Ordinul nr.496/2003 s-au modificat Normele mai sus menționate în sensul că "După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut: "9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Acest ordin fiind de completare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.138/1999 cu privire la salarizarea personalului militar precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din instituțiile prevăzute la anexa 1, este evident că vizează personalul civil din domeniul administrației de stat, altele decât cel din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, așa cum au fost prevăzute la anexa 1, pentru care exista deja reglementare prin Ordinul nr.275/2002.

Așa fiind, instanța constată că prin art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 s-a statuat că drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază prevăzut de art.13 din Legea 138/1999 de care beneficia personalul militar și civil din cadrul fostului Minister de Interne se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, din cadrul și nu în domeniul ordinei și siguranței publice pentru care exista deja reglementare legală.

Ori, personalul civil prevăzut la art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 este compus din funcționari publici și personal contractual (salariați cu contract individual de muncă) din cadrul administrației publice centrale și locale deci și din cadrul unității pârâte.

De altfel, din Întâmpinarea formulată în cauză, rezultă în mod evident că pârâtul este de acord că "funcționarii publici aparținând administrației publice locale din cadrul structurilor beneficiază în prezent de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază", urmare a reorganizării Ministerului d e Interne și Ministerului Administrației Publice conform OUG nr.63/2003.

Dar, pârâtul a apreciat că personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului nr.496/2003 numai în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare.

O asemenea condiționare a plății drepturilor bănești excede prevederilor legale și ca urmare este nefondată, urmând a fi înlăturată ca atare.

Drepturile bănești nu se plătesc în funcție de fondurile financiare de care dispune pârâtul ci dimpotrivă, fondul financiar trebuie solicitat la nivelul la care să acopere drepturile salariale prevăzute de lege.

Pe de altă parte se reține de către instanță că o parte din funcționarii publici din cadrul unității pârâte beneficiază de sporul de indemnizație.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare recurentul a arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, reținând o situație de fapt neconformă realității.

Astfel, au fost interpretate greșit dispozițiile Legii nr. 138/1999, Legii nr.188/1999, OUG nr.63/2003, Ordinul MAI nr. 496/2003.

Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, fiind evident că Ordinul nr.496/2003 nu adaugă la lege ci explică și lămurește înțelesul noțiunii de personal civil în art.31.1.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 pr. civ. Curtea constată că recursul nueste fondat.

Astfel, Curtea constată că instanța a făcut o corectă interpretare și o aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.

Legea nr.138/1999 este cadrul legal de acordare a indemnizației de dispozitiv și totodată prin aceste prevederi sunt stabilite și categoriile de salariați ca beneficiari direcți ai dreptului de a primi indemnizația.

Prin OUG nr.63/2003fostul Minister de Interne și Fostul Minister al Administrației Publice s-au reorganizat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, minister al cărui personal se compune,potrivit art.16 din ordonanță, din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.

Art.17 al.3 din ordonanță stabilea că personalul MAI beneficia de drepturile dobândite anterior,conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Deci, această ordonanță cuprindea și reglementări referitoare la salarizare în asigurarea respectării dispozițiilor art.5 din Codul muncii, potrivit cărora, în cadrul raporturilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, precum și față de principiul prevăzut de art.38 din Codul muncii, art.41 din Constituție (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit) și art.53 din Constituție(legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege), ministrul MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 care modifică Ordinul nr.275/2002 referitor la salarizarea personalului militar și civil din fostul Minister de Interne și care prevede în mod expres că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.

Deci, prin ordinul menționat uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub comasarea aceluiași minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice.

Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.

În drept, potrivit art.157 al.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.

Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 pentru cadrele militare și salariații civili din MAI.

Dispozițiile legale de mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, ce trebuie interpretată în sensul că este obligatorie, fiind emisă în scopul eliminării discriminărilor economice și salariale dintre categoriile de salariați aparținând aceleiași autorități.

Pct.31.1. din ordinul nr.496/2003 definește personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, deci se referă la toți funcționarii publici care își desfășoară activitatea în minister, fără a se folosi în redactarea textului sintagma, din aparatul propriu al Ministerului Administrației și Internelor,

Tot la pct.31.1. se prevede în mod expres că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, precum și de cele prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.

Deci este limpede că se prevede în mod expres dreptul acestei categorii la plata indemnizației de dispozitiv, care nu se aplică doar cadrelor militare și civile din structura fostului minister de interne.

Prin acordarea acestei indemnizații nu se încalcă nici o prevedere legală iar reglementarea ca tare este în concordanță cu prevederile codului muncii, ale Constituției(art.16 al.1 art.17) care prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.

Prin această reglementare se respectă totodată și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care consacră principiul nediscriminării și interzicerii abuzului de drept.

Mai mult, Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații, indiferent de instituția din care face parte funcționarul.

În art.1 al.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice.

În transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șansă.

În acest context trebuie analizat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice.

Din prevederile art.14 din OUG nr.492/2002(act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici.

Acesta, atât în acel moment cât și în prezent, cuprinde salariile de bază premiile, stimulentele și alte drepturi, indemnizația de dispozitiv făcând parte din categoria, alte drepturi,

În situația în care s-ar aprecia că personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la această indemnizație de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității între cetățeni.

Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci din contră, se asigură egalitatea de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.

Ulterior, prin OUG nr. 24/11.04.2007 s-a înființat Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care și-a încetat activitatea.

Potrivit art.11 din acest act normativ personalul instituțiilor publice înființate potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență se preia de la instituțiile care se reorganizează sau care își încetează activitatea și își menține nivelul salarizării prevăzut prin actele normative.

Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

CU MAJORITATE DE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 61//29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 11iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red./29.06.2009

Tehnored./2ex./30.06.2009

Fond -

CU OPINIE SEPARATĂ

În examinarea criticilor aduse sentinței instanței de fond în neacordarea sporului de dispozitiv se constată că, potrivit Legii nr.138/1999 s-a reglementat salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții.

Prin Ordinul 496/2003, indemnizația de dispoziție la care se referă Legea nr.138/1999, a fost acordată și personalului civil din cadrul administrației publice.

Curtea, nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr.138/1999 care se referă doar la personalul civil care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul MAI 496/2003, nu poate adăuga la lege, prin acordarea de drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară.

Pe de altă parte, invocându-se faptul că acest drept a fost recunoscut la nivel național, în beneficiul altor colegi, se induce ideea că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților, aceluiași minister".

Or, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, ar trebui să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.

În același sens Curtea Europeană a apreciat prejudiciul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar.

În sfera dreptului comunitar, principiul egalității, exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care. tratamentul este justificat obiectiv.

Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele pentru situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.

Se constată însă că, salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, fiind un regim de salarizare diferit de al altor categorii de personal.

Conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din cadrul (MIRA) precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.

Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se aflu personalul civil din cadrul instituțiilor enumerare de Legea nr.138/1999.

Față de cele expuse, din punctul nostru de vedere recursul urma a fi admis în conformitate cu art.312 Cod proc.civilă.

JUDECĂTOR,

- -

Președinte:Mariana Trofimescu
Judecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 601/2009. Curtea de Apel Galati