Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 602/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 602/
Ședința publică din 26 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta -DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M, cu sediul în Tg.M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.520/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 iunie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 26 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 520/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a dmis ac iunea precizat ulterior, introdus de reclamantul Sindicatul Liber din DGMPS - M, n numele membrilor de sindicat preciza i n completarea la ac iune de la fila 24 dosar, func ionari publici, n contradictoriu cu ta Direc ia de Munc Protec ie Social i în consecin ță: a fost obligat ta la plata n favoarea fiec rui membru de sindicat mai sus men ionat, func ionar public, a drepturilor ne ti reprezent nd prim de vacan ță pe anii 2001, 2002 i 2006 cuantificate potrivit anexei depuse la fila 32 dosar care face, parte integrant din sentință, precum și la plata n favoarea fiec rui membru de sindicat, func ionar public, av nd calitatea de reclamant a drepturilor ne ti reprezent nd spor de confiden ialitate n cuantum de 15% din salariul de baz al fiec ruia i spor de stabilitate i fidelitate n raport cu vechimea fiec ruia n func ia public, ncep nd cu data de 01.04.2007, data nregistr rii cererii la instan ță, cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Privind drepturile bănești reprezentând primă de vacanță pentru anii 2001, 2002 și 2006 se reține că funcționarii publici au avut dreptul la o primă de vacanță în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, impozitată separat, dar această prevedere legală a fost suspendată în mod succesiv. Cenzurarea legalit ăț ii acestor suspend ri succesive revine potrivit art. 219 din Legea nr. 47/1992, instan ei de judecat i nu Cur ii Constitu ionale deoarece, normele legale de suspendare nu mai erau n vigoare la data sesiz rii instan ei.
Cu privire la petitul referitor la sporul de confiden ialitate, instan a re ine ă potrivit dispozi iilor art. 191 din Legea nr. 19/2000, coroborat cu art. 45 din Legea ir. 188/1999 i art. 7(3) din Legea nr. 7/2004, domeniul specific de activitate al reclaman ilor implic ndeplinirea unei obliga ii de confiden ialitate speciale, av nd ca obiect protejarea bazei de date din sistemul public de asigur ri sociale. Aceast obliga ie este men inut i o perioad de 2 ani, dup ncetarea raporturilor de munc ale reclaman ilor.
Or, din moment ce legiuitorul a instituit o astfel de obliga ie special de confiden ialitate, aceasta reprezint cauza juridic expres i indiscutabil a obliga iei sinalagmatice a unit ății te de plat a drepturilor salariale corelative, cuvenite cu titlu de spor de confiden ialitate potrivit art. 1 (1) din Codul Muncii i 3rt. 93 din Legea nr. 188/1999; dac nu ar exista o astfel de contrapresta ie neasc a unit ății te pentru ndeplinirea obliga iei speciale de confiden ialitate, aceasta din urm ar fi nul absolut, ca fiind lipsit de cauz juridic.
Pentru aceste considerente, instan a a admis i acest petit din cererea de chemare n judecat i a obligat ta la plata sporului de confiden ialitate solicitat, încep nd cu data nregistr rii cererii de chemare n judecat, la instan ță, respectiv,:u data de 01.04.2007;
Cu privire la sporul de stabilitate i fidelitate, se re ine potrivit art. 3 lit. f și art. 42-43 din Legea nr. 188/1999, ntre principiile care stau la baza func iei publice este enumerat i "Stabilitatea n exercitarea func iei publice", care impune reclaman ilor o obliga ie de stabilitate i fidelitate fa ță de institu ia n care îș i desf ăș oar activitatea.
Or, exist nd o obliga ie n acest sens pentru reclaman i, se impune n baza principiului simetriei actelor juridice i o contrapresta ie echivalent n sarcina unit ății te de a desp gubi pe reclaman i, dup criteriul vechimii n func ia public.
n acest fel se nl tur i discriminarea acestora n raport cu alte categorii de func ionari publici, care primesc acest spor.
n consecin ță, instan a a admis i acest petit din cererea de chemare în judecat i a obligat ta la stabilirea i plata sporului de stabilitate i fidelitate, diferen iat n func ie de vechime de la 20% din salariul de baz, ncep nd cu data introducerii ac iunii, respectiv, 01.04.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală susținând că prima instanță a obligat instituția la plata primei de vacanță fără să se țină seama de faptul că acordarea acestui drept a fost suspendată pe perioada 2001 - 2002 și 2006. În ceea ce privește celelalte sporuri solicitate și acordate de către prima instanță, respectiv sporul de confidențialitate, de stabilitate și de fidelitate se arată că acestea nu puteau fi acordate în condițiile în care drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt expres prevăzute prin OG nr.6/2006, această categorie de personal neputând beneficia de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative care reglementează salarizarea lor.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că cererea de recurs apare ca fiind parțial fondată în ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate, de stabilite și fidelitate.
Instanța de control reține că reclamanții sunt funcționari publici, nu-și desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se într-un raport de serviciu rezultat din actul administrativ de numire în funcție și ceea ce este specific acestei categorii de personal este faptul că salarizarea se suportă din fondurile de la bugetul statului iar art.29 din Legea nr.188/1999 stabilește că salarizarea acestora se poate face numai în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici iar până la adoptarea acesteia prin ordonanțe anuale de salarizare.
În prezent salarizarea acestora este stabilită prin OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, în secțiunea a 2-a fiind prevăzute sporurile de care beneficiază funcționarii publici, printre aceste sporuri neregăsindu-se sporul de stabilitate și fidelitate. În ceea ce privește sporul de confidențialitate prin art.15 sunt prevăzute în mod expres categoriile de funcționari publici care beneficiază de acest spor, limitele acestuia urmând a fi stabilite de ordonatorii principali de credite în limita bugetului aprobat, printre aceste categorii neregăsindu-se funcționarii care-și desfășoară activitatea în cadrul - Direcția de Muncă și Protecție Socială
În condițiile în care salarizarea funcționarilor publici se face numai în conformitate cu prevederile legii și în limitele prevăzute de ordonanțele anuale de salarizare până la stabilirea sistemului unitar de salarizare și având în vedere că sporurile solicitate prin acțiunea dedusă judecății nu sunt prevăzute în actele normative care reglementează salarizarea funcționarilor publici, instanța de control constată că aceste drepturi au fost acordate cu depășirea cadrului legal, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 din același cod, instanța va admite recursul și va modifica hotărârea în sensul respingerii cererii de acordare a sporului de stabilitate, confidențialitate și fidelitate.
În ceea ce privește criticile aduse hotărârii primei instanțe în legătură cu acordarea primei de vacanță aferente anilor 2001 - 2002 și 2006 instanța de control le apreciază ca fiind nefondate.
Actele normative la care face referire recurenta și prin care s-a suspendat sau amânat plata acestei prime de vacanță nu dispun desființarea acestui drept iar suspendarea sau amânarea plății acestuia nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
În condițiile în care acest drept prevăzut în mod expres de art.34 din Legea 188/1999 este în ființă, pentru ca el să nu fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, se impune plata efectivă a sumelor prevăzute cu acest titlu.
Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectivă a legii adoptate în spiritul și litera ei și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendată în mod succesiv prin mai multe acte normative cu încălcarea prevederilor cuprinse în art.41 și 53 din Constituție, întrucât nu exista nici un motiv de suspendare prevăzut de legea fundamentală.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată în dosarul nr.31/2005, decizie prin care a fost soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că la data la care s-a soluționat cererea, dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu nu mai erau în vigoare, acestea având doar caracter temporar. În condițiile în care suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâta poate să achite sumele solicitate de către membrii sindicatului reclamant în cauză, cu titlu de primă de concediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M, cu sediul în Tg.M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.520/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge cererea reclamantului de acordare a sporului de confidențialitate, a sporului de stabilitate și fidelitate.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, fiind plecat, semnează Vicepreședinte | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
11.07.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
