Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 607/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 607/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚULUI G cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 163 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, prin consilier juridic, fără delegație la dosar, lipsă fiind recurentul CONSILIUL JUDEȚULUI G și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat, după care;
Reprezentanta intimatei depune la dosar documentație cu care face dovada achitării sumelor primelor de concediu pe perioada 2002-2003. Cu privire la recursul declarat, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Prin sentința civilă nr.163/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.8182/2007 s-a admis cțiunea având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" formulata de reclamantul, cu domiciliul în G, str. -, - 2,. 37, Jud. G, în contradictoriu cu pârâții G, cu sediul în G, str. -. -, nr. 72, Jud. G și CONSILIUL JUDEȚULUI G, cu sediul în G,-, Jud.
A obligat pârâtele la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2002 și 2003 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele G și Consiliul Județului G solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2002 - 2003, actualizate cu indicele de inflație la data nașterii dreptului, la data plății efective.
Reclamantul este funcționar public in cadrul paratei
Potrivit disp. art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu. Aceasta prevedere legala a fost suspendata succesiv pana la data de 31.12.2005 prin următoarele texte legale: art. 3 al. 1 din OUG33/2001, art. 12 al. 4 din Legea 743/2001, art. 10 al. 3 din Legea 631/2002, art. 9 pct. 7 din Legea 507/2003, art. 8 al. 7 din Legea 511/2004.
Deoarece normele legale de suspendare mai sus invocate nu mai sunt in vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea egalității acestor suspendări succesive potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, revine instanței de fond, si nu Curții Constituționale.
Astfel, instanța a apreciat ca aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituție. Dreptul la prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la munca. Ca atare, potrivit art. 53 din Constituție, acest drept nu poate fi restrâns in mod discriminatoriu si contrar echitații impuse de o societate democratica.
Totodată normele legale de suspendare contravin si art. 16 al. 1 din Constituție (reclamanta fiind discriminata de celelalte categorii de persoane încadrate in munca) precum si art. 15 al. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2002 - 2004, aceasta suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia in intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu au caracter temporar, rezultă ca suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru ca aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
de aceste considerente, instanța a apreciat ca lipsita de efecte suspendarea nelegala a acordării primei de vacanta pentru anii 2002 - 2004 și a obligat paratele la plata primei de concediu pe anii 2002 - 2004, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune pana la data plătii efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Consiliul Județean G cu următoarea motivare:
Exercițiul dreptului funcționarilor publici la prima de vacanță a fost suspendat încă din data de 02.03.2001 prin OUG nr.33/2001, aprobată prin legea nr. 386/2001.
Termenul de suspendare prevăzut de art.3 alin.2 din OUG nr.33/2001 a fost prelungit succesiv prin:
- dispozițiile art.10 alin.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.631/2002, publicată în.nr.863 din 29.11.2002, până ka 31.12.2003 după cum a urmat
-art. 9 alin.7 din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr.507/2003, publicată în MO, Partea I, nr.853/2.12.2003, până la 31.12.2004, continuat de,
- disp.art.8 alin.7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr.511/2004, publicată în MO; Partea I, nr.1121 din 29.11.2004, conform căruia: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, precum și a celor ale art.32 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31.12.2005".
- art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 privind aprobarea bugetului de stat al României pentru anul 2006, care a prelungit la rândul său suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă.
Aceste texte de lege au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare.
Motivat de faptul că legislația bugetară (2001-2006) nu a permis acordarea drepturilor bănești, respectiv primele de vacanță, stabilite inițial prin Legea nr.188/1999, Consiliul Județului Gaa cționat conform legislației aplicabile, respectiv nu a acordat aceste drepturi funcționarilor din aparatul de specialitate subordonat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu autoritatea pârâtă obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță cuvenită pentru perioada 2002-2003, actualizată la nivelul indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a susținut că potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici reclamantul era îndreptățit să primească anual o primă de vacanță calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă.
Efectele acestei prevederi legale au fost suspendate în mod succesiv printr-o serie de malte dispoziții legale. Întrucât normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, s-a solicitat instanței să se constate lipsa de efecte a suspendării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2002-2003.
Pretențiile privitoare la prima de vacanță sunt întemeiate.
Până la data de 31 dec.2003 a fost suspendat în fiecare an dreptul privitor la prima de vacanță așa cum s-a precizat mai sus.
Legea nr.507/2003 privind bugetul pe anul 2004 a suspendat prin art.9 alin.7 de asemenea aplicarea art.33(2) din Legea nr.188/1999 cu începere de la 1.01.2004 și până la 31.12.2004 pentru ca Legea nr.511/2004 să repete aceeași operațiune până la 31.12.2005. Prin aceste două acte normative a fost suspendată anual dispozițiunea din art.32(2) din Legea nr.188/1999. Or, aceste acte normative, respectiv legile bugetare, fiind anuale, potrivit art.11 din Legea nr.500/2002 și art.138(2) din Constituția României, efectele suspendării dispuse de fiecare dintre ele au încetat odată cu încetarea efectelor lor, respectiv la 31.12.2003 la 31.12.2004 și la 31 dec.2005.
Dreptul la prima de vacanță este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acordării unui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât Legea nr.487/2006, privind bugetul pe anul 2007 nu a dispus o nouă suspendare și nici nu a desființat dreptul.
Împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice nu a prevăzut aceste cheltuieli în bugetele anilor 2002-2003 nu înseamnă că plata acestor drepturi ar fi nelegală, întrucât aceasta ar fi o chestiune de executare atâta vreme cât dreptul este recunoscut ca atare prin lege.
În concluzie, având în vedere cele mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚULUI G cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 163 din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
PT.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
cf.art.261
VICEPREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.VS/09.07.2009
Tehno ZE/15.07.2009
ex.2
Fond.
Judecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
