Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 61/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M, împotriva sentinței nr. 4809 din data de 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
S-a arătat că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8592/2007 la Tribunalul Mehedinți reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M acordarea primei de concediu de odihnă pe anii 2002 și 2006, actualizate cu indicii de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivare a arătat că este membru al Sindicatului Liber al Personalului Sanitar Veterinar din jud. M și are calitatea de funcționar public în cadrul M iar prin Legea 188/1999 la art. 34, s-a reglementat faptul că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Mai arată reclamantul că din anul 2001 acest drept a fost suspendat succesiv prin OUG nr. 33/2001, Legea 743/2001, Legea 631/2002, Legea 507/2003, Legea 511/2004, Legea 379/2005 și apreciază că dreptul de cere prima de concediu se naște după data de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă și care deschide dreptul la acordarea primei conform art. 64 alin. 2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
la cerere adresele nr. 5789/14.06.2007 și nr. 9206/17.09.2007 emise de AMd in care rezultă că reclamantul are calitatea de funcționar public și în anii 2002 și 2006 efectuat concediile legale de odihnă conform planificării și nu a beneficiat de prima de concediu.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 4809/CAF din 1 noiembrie 2007 Tribunalul Mehedinția admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru plata primei de concediu de odihnă aferentă anului 2002.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului prima de concediu de odihnă aferentă anului 2006 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății afective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că suspendarea exercițiului unui drept recunoscut și garantat nu echivalează cu înlăturarea acestuia, atâta timp cât prin nici o altă dispoziție legală dreptul nu fost înlăturat expres.
Prima instanță a apreciat că textul de lege prin care s-a acordat dreptul la primă de concediu, fiind suspendat succesiv, reclamantul poate beneficia de plata primei de concediu de odihnă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor
În motivele de recurs pârâta a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în materie.
Că, neacordarea primei de concediu de odihnă a avut la bază o succesiune de acte normative a căror aplicare s-a făcut în mod diferit de instituțiile publice, datorită unor dificultăți de interpretare.
S-a arătat că pentru anul 2006, dreptul de a primi primă de concediu este încă suspendat, așa încât greșit instanța a admis acțiunea.
Recursul este nefondat.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.
Având în vedere prevederile textului enunțat, funcționarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.
Însă, prin Legea bugetului de stat nr. 379/2005 s-a suspendat acordarea acestui drept.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamantului, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
În consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M, împotriva sentinței nr. 4809 din data de 1 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex.
17.01.2008.
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
