Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 61/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.61/CA.
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de către recurenții - domiciliat în C,-, -,.D,.48, jud.C, domiciliată în C,-, -1,.A,.6, jud.C și recurenta intimată - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.936/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - S - FILIALA C- în numele și pentru membrii de Sindicat ai Sindicatului Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Constanța - cu sediul în C,-,.parter, jud.C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31 ianuarie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 12.02.2007 reclamantul - Filiala C în numele și pentru membrii de sindicat ai Sindicatului Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Constanța, R, și în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Constanțaa solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să comunice salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 actualizat cu rata inflației, corespunzător fiecăruia dintre membrii de sindicat și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă Solidaritate Socială și Familie Constanța iar potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată au dreptul la o primă de vacanță egală cu un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept a suferit suspendări succesive, anuale, intervenite prin dispoziții exprese din OUG nr. 33/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 632/ 2003, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 519/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 512/2004 și Legea nr. 379/2005.
Se mai arată că dreptul de a cere prima de concediu se naște, ținând cont de suspendările prevăzute în legile bugetului din fiecare an, după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă și care deschide dreptul la acordarea primei. Suspendarea aplicării prevederilor legale care recunosc dreptul la prima de concediu a funcționarilor publici nu echivalează cu stingerea acestui drept, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 alin.4, art. 15 alin. 2, art. 41, art. 53 din Constituție, art. 34 alin.2, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
La data de 10.09.2007 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către, și, cerere respinsă prin încheierea din data de 10.09.2007, cu motivarea că în litigiile de muncă nu este admisibilă intervenția voluntară principală față de caracterul personal al raportului de drept, este o altă persoană.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă Solidaritate Socială și Familie Constanța.
Prin sentința civilă nr.936/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Filiala C, în numele și pentru membrii de sindicat ai Sindicatului Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală Direcția de Muncă,Solidaritate Socială și Familie Constanța, R, și în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Constanța, obligând pârâta la plata către reclamanți a primelor de vacanță aferente perioadei 2001-2006, respingând ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată "uncționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, art. 32 din Legea nr. 744/2001 și art. 12 din Legea nr. 743/2001 până la data de 31.12.2002.
De asemenea, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la 31.12.2003, iar prin art. 9 pct. 7 din Legea nr. 507/2003 au fost suspendate din nou prevederile privind plata primei de concediu până la data de 31.12.2004.
Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 a suspendat aplicarea prevederilor privind prima de concediu până la data de 31.12.2005, iar Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 a prelungit suspendarea până la 31.12.2006.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2005 nu s-a mai prevăzut această suspendare și ca urmare, conform art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Instanța a constatat că nici unul dintre aceste acte normative nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea lui, dispoziția prevăzută de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Dreptul la prima de vacanță s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
Având în vedere că pârâta a calculat drepturile salariale restante pentru fiecare reclamant în parte, instanța apreciază că, prin tabelul anexat aceasta a comunicat și salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru fiecare reclamant, astfel, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu a rămas fără obiect și va fi respins.
Instanța, apreciind că reclamanții au suferit un prejudiciu prin neplata primei de vacanță, urmează ca, în baza art. 269 din codul muncii să admită acțiunea și să oblige pârâții la plata către reclamanți a primelor de vacanță aferente perioadei 2001-2006 conform tabelului cu sumele cuvenite fiecăruia, calculate de pârâtă și însușite de reclamanți.
Față de dispozițiile art. 274 pr.civ. și văzând că pârâta nu a recunoscut drepturile reclamanților la primul termen de judecată, ci după prima zi de înfățișare, instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 10.09.2007, au declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială și intervenienții și, acestea fiind nelegale și netemeinice.
În motivarea recursului său, C invocă din nou excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001-2003, având în vedere că se solicită prin acțiune plata drepturilor reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001-2006, iar în considerarea art.1 și 3 din 167/1958, dreptul reclamanților la acțiune având ca obiect pretențiile solicitate pe perioada 2001-2003 este prescris, în acest sens fiind și dispozițiile art.283 alin.1 lit."c" din codul muncii.
Pe fondul cauzei se arată că, având în vedere dispozițiile legale care prevedeau dreptul funcționarilor publici de a beneficia, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu (art.34 din 188/1999), a căror aplicare a fost suspendată prin acte de vremelnicie, succesive, rezultă că în perioada 2001-2006 funcționarii publici nu au beneficiat de prime ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă.
Se mai susține că este ordonator secundar de credite, direct subordonată Ministerului Muncii Familiei și Egalității de șanse, care este ordonator principal de credite.
Se mai arată și că este greșită obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la primul termen de judecată nu a recunoscut drepturile reclamanților,( la termen nici nu a fost reprezentată), ci după prima zi de înfățișare. Motivarea instanței în acest sens este irelevantă.
În motivarea recursului său împotriva încheierii din 10.09.2007, intervenienta în interes propriu, criticând hotărârea prin prisma art. 3041Cod pr.civilă arată în esență că greșit prima instanță a respins cererea sa formulată, deoarece este angajată la. C, având calitatea de funcționar public, motiv pentru care au considerat că poate avea calitatea de contestatoare în contradictoriu cu C, alături de ceilalți funcționari publici, reprezentați de către, cu motivarea că drepturile salariale au caracter personal. Or, tocmai pentru că aceste drepturi au un caracter personal a formulat cererea de intervenție principală, având în vedere că nu face parte din sindicat și prin urmare nu putea fi reprezentată de acesta, în considerarea art.49 Cod pr.civilă, care reglementează cererea de intervenție în interes propriu.
În continuare se reproduc textele de lege care au prevăzut drepturile solicitate, suspendările succesive și considerații în referire la Decizia nr.XXIII/ 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care se concluzionează că respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii, pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea, consecința fiind aceea că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă în fapt, o suspendare a unui drept constituțional fundamental consacrat de art.41 alin.2 din Constituție.
Se solicită desființarea încheierii din 10.09.2007 și admiterea în principiu a cererii de intervenție principală și în subsidiar, pe fond, modificarea sentinței recurate în sensul obligării intimatei la plata primei de concediu 2001-2006 în cuantum actualizat cu rata inflației.
În motivarea recursului său, reiterează motive de recurs identice cu cele ale recurentei, cu aceleași solicitări.
Recursurile sunt nefondate.
În ce privește recursul C se constată că legal prima instanță, având în vedere calitatea de funcționari publici a reclamanților intimați a reținut că în raport de dispozițiile art.34 al.2 din 188/1999, aceștia au dreptul la o primă de concediu care se impozitează separat, în considerarea și a Legii bugetului de stat pe 2007 nr.486/2005 în care s-a mai prevăzut suspendarea aplicării acordării drepturilor în cauză și a art.62 al.2 din 24/2004 care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare sunt în vigoare.
În raport de acestea, legal s-a constatat că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui, dispoziția prevăzută de art.34 alin.2 din Legea 188/1999 fiind în vigoare, nefiind abrogată.
Prin urmare și referirile la prescripția dreptului sunt nefondate.
Cheltuielile de judecată legal au fost acordate de instanță reclamanților, fiind aplicabile dispozițiile art.274 Cod pr.civilă pe deplin.
În ce privește recursurile intervenienților în interes propriu și, acestea sunt nefondate și vor fi analizate împreună, întrucât privesc aceleași critici, pentru următoarele considerente: prin intervenția în interes propriu, intervenientul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său și are caracterul unei a doua acțiuni care se grefează pe acțiunea reclamantului.
În cauză însă, având în vedere că drepturile solicitate sunt în legătură cu un raport de muncă, raport care are un caracter strict personal, în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, nu este admisibilă cererea de intervenție în interes propriu, întrucât o altă persoană nu poate cere să i se stabilească drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care acea persoană își valorifică dreptul.
De altfel, recurenții intervenineți în interes propriu pot formula oricând o nouă acțiune, pe cale separată, pentru a-și solicita drepturile.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în temeiul art.312 al.1 cod pr.civilă, recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursuril promovate în contencios administrativ și fiscal declarate de către recurenții - domiciliat în C,-, -,.D,.48, jud.C, domiciliată în C,-, -1,.A,.6, jud. C și recurenta intimată - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.936/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul S - FILIALA C- în numele și pentru membrii de Sindicat ai Sindicatului Funcționarilor Publici - Grupa Sindicală Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Constanța - cu sediul în C,-,.parter, jud.C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
01 Februarie 2008
Jud.fond-.;
Jud.red./11.03.2008
Tehnored.CV/11.03.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
