Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 61/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 61/F-
Ședința publică din 18 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, acțiunea formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în comuna, sat. nr.415, județul V, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, str. - - nr. 1-3, sector 3.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 11 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar pronunțarea s-a amânat la data de 18 martie 2009, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 24 noiembrie 2008 la Curtea de Apel Pitești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea Ordinului de trecere în rezervă nr.II/-/28.02.1999 (în subsidiar, solicită anularea acestuia);
- să se dispună reîncadrarea sa în cadrele armatei, cu gradul de colonel;
- să i se plătească salariul aferent gradului de ofițer, începând cu data de 1.03.1999, până la data reîncadrării, sau până la data la care ar fi trebuit să fie trecut legal în rezervă, potrivit legii;
- să i se plătească daune morale în sumă de 100.000 lei;
- să i se recunoască vechimea în muncă pe toată perioada, de la data pensionării și până în prezent;
- solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a lucrat ca ofițer activ (căpitan) în cadrul - 0358 V - Grupul de Pompieri și în anul 1998 a făcut un raport scris către ministerul d e interne, în care arăta infracțiunile și abuzurile de care se făcea vinovat comandantul unității din acea perioadă, iar după acest raport și după cercetările efectuate, s-au luat măsuri disciplinare și administrative împotriva celor găsiți vinovați.
Susține că, ulterior, a fost supus presiunilor, în sensul că prin orice mijloc se urmărea plecarea sa din unitate, situație în care, din ordin al comandantului, a fost trimis la Spitalul Militar Pitești, pentru a i se face obligatoriu control medical, dorindu-se pensionarea sa medicală forțată. În urma spitalizării și a controalelor efectuate, prin ordinul atacat, a fost trecut în rezervă, pe baza certificatului - decizie medicală nr.A 154/19 din 18.02.1999 emis de Spitalul Militar Pitești, act prin care a fost clasat inapt cu încadrare în gradul II de invaliditate. În total au fost emise 4 certificate de decizii medicale, eliberate de colonel dr. din cadrul Spitalului Militar Pitești, avizate de Comisiile centrale de expertiză B, prin care i s-a stabilit un diagnostic fictiv de "tulburare asteno-depresivă persistentă, hematopatie cronică".
Reclamantul susține că a contestat permanent decizia de trecere în rezervă, solicitând reîncadrarea sa, a făcut numeroase demersuri la minister pentru a fi reactivat și față de refuzul acestuia, a început seria proceselor din anul 2002. După mai mulți ani de judecată, s-au anulat o parte din deciziile medicale emise de Spitalul Militar Pitești, pentru celelalte cereri ale sale invocându-se lipsa procedurii prealabile cu ministerul.
Mai susține că, ulterior, la sesizarea sa și a altor persoane interesate, împotriva medicului militar și a altor complici ai acestuia, s-a început urmărirea penală și au fost trimiși în judecată, iar prin sentința penală nr.157/12 martie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, medicul a fost condamnat și s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, reținându-se în cuprinsul hotărârii că la stabilirea eronată a gradului de invaliditate, care a dus la pensionarea sa, au contribuit decis actele medico-militare eliberate de col.dr.. În cuprinsul acestei hotărâri, precum și în sentința nr.34/2003 a Curții de Apel Pitești, s-a reținut că la data eliberării certificatelor medicale el nu suferea de boala trecută ca diagnostic, în cuprinsul lor și că eliberarea actelor medicale s-a făcut ca urmare a activității infracționale a medicului, care a pretins și primit mită atât de la el, cât și de la alți 27 cetățeni, în scopul de a stabili diagnostice false.
În atare situație, este evident că pensionarea sa medicală pe baza actelor întocmite de medicul militar nu are suport legal, dat fiind că toate aceste acte pe care s-a bazat pensionarea sa, au fost considerate false și desființate.
Reclamantul precizează că a efectuat procedura prealabilă cu pârâtul, în baza art.7 din Legea nr.554/2004.
De asemenea, menționează că actuala sa acțiune în nulitate are la bază temeiuri noi, care nu au fost avute în vedere de instanțele care au judecat anterior.
Prin întâmpinarea primită la dosar la data de 8 ianuarie 2009, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția tardivității acțiunii introdusă de reclamant, având în vedere dispozițiile art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art.7 alin.7, precum și dispozițiile art.11 pct.1 lit.a și b și pct.2 din aceeași lege. Pârâtul arată că reclamantul nu se poate prevala de necomunicarea actului administrativ prin care a fost trecut în rezervă, atâta timp cât acesta, personal, imediat după emiterea ordinului, respectiv la data de 12.03.1999 și-a finalizat fișa de pensie, document în care este consemnat și ordinul prin care militarul a ieșit din cadrele permanente. Ca atare, dacă reclamantul ar fi contestat certificatul de decizie medicală nr.154/19/18.02.1999, nu i s-ar mai fi putut întocmi dosar de pensionare și nu ar fi semnat nici fișa de pensie.
Pârâtul a făcut precizarea că reclamantul a mai solicitat anularea Ordinului nr.II/-/28.02.1999, precum și a certificatelor de decizie medicală nr.154/19/18.02.1999, respectiv nr.156/8/1.03.2000, iar prin sentința nr.49/F-C/8.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.1844/29.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins acțiunea, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, neintrându-se în cercetarea fondului cauzei.
De asemenea, arată că la data de 3.10.2000, reclamantul a solicitat instanței obligarea și V, de a-l reîncadra în funcția de ofițer activ deținută la unitatea de la care a fost pensionat medical, dar prin sentința nr.34/F-C/18.03.2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost anulat certificatul de decizie medicală nr.198/15.02.2001 emis de Comisia de Expertiză Medico-Militară a Spitalului Militar București, precum și hotărârea din data de 21.02.2001 a Comisiei Centrale de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin acea sentință dispunându-se disjungerea capătului de cerere privind reîncadrarea reclamantului în funcția de ofițer activ în gradul următor, în aceeași funcție și la aceeași unitate. Potrivit sentinței nr.223/F-C/9.10.2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.4428/2003, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.42/11.01.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr.5565/2003, s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, constatându-se că ordinul atacat prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, nu a fost atacat de reclamant, potrivit Legii nr.29/1990 a contenciosului administrativ, astfel că măsura trecerii în rezervă a reclamantului este definitivă. Conform art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990, în vigoare la acea dată, în toate cazurile, introducerea acțiunii în justiție nu se putea face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ, a cărui anulare se solicită.
Față de cele prezentate anterior, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca tardiv introdusă.
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, excepția invocată de pârât, privind tardivitatea introducerii acțiunii de către reclamant, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Prin sentința nr.49/F-C/8 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ (filele 66-69), irevocabilă prin respingerea recursului declarat de, potrivit deciziei nr.1844/29 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că reclamantul cunoștea existența ordinului atacat cel puțin de la data 12.03.1999, când a semnat fișa de pensie, în care este menționat ordinul respectiv; de asemenea, s-a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.29/1990, astfel că instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art.109 pct.2 Cod procedură civilă, nu mai poate fi sesizată, dar nu a introdus plângerea prealabilă nici în termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art.7 (7) din Legea nr.554/2004, de la intrarea în vigoare a legii, sub imperiul căreia s-a judecat cererea din dosarul nr-.
Față de aceste considerente, prezenta acțiune introdusă de reclamant la data de 24 noiembrie 2008, este tardiv formulată împotriva Ordinului nr.II/-/28.02.1999, chiar dacă prin sentința penală nr.157/12 martie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, medicul a fost condamnat și s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, care au dus la pensionarea reclamantului.
Hotărârea judecătorească mai susmenționată nu îl repune pe reclamant în dreptul de a ataca din nou, pe calea contenciosului administrativ, ordinul prin care a fost trecut în rezervă.
Ca urmare, Curtea va admite excepția tardivității acțiunii, invocată de pârât și va respinge acțiunea reclamantului, ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,--3, sector 3.
Respinge, ca tardiv introdusă, acțiunea reclamantului, domiciliat în comuna, sat. nr.415, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./6.04.2009
GM/4 ex.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță
