Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 61/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 61/
Ședința publică de la 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul în B, nr.19, jud. B, împotriva sentinței nr. 273 din 01.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele și care răspund și pentru ceilalți intimați reclamanți lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, declarat în termen,după care;
Reprezentanții intimaților depun la dosar întâmpinare, adresa nr.3163/20.01.2009, eliberată de către recurenta CJP B din care rezultă că a fost pusă în executare sent.nr.273/01.10.2008 a Tribunalului Brăila prin virarea la data de 14.11.2008 a sumelor de bani în conturile funcționarilor publici.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantele intimaților reclamanți, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și pe fond menținerea sentinței Tribunalului Brăila ca fiind legală și temeinică, în temeiul disp.art.31 alin.1 lit. c și d și a art. 109 din Lg.188/1999 și a art.38 și 39 din Lg.53/2003.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-,la Tribunalul Brăila, reclamanții G, -, -, -, -, -scu, -, -, OG, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, au solicitat anularea adresei nr. 18969/29.07.2008 prin care li s- refuzat acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea 188/199 și obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 al.1 lit.c și d din Legea 188/1999 republicată, drepturi calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, în funcție de data numirii în funcție pentru fiecare funcționar public.
Au mai solicitat reclamanții și suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază retroactiv din data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că s-au adresat pârâtei cu adresa nr. 18745/25.07.2008 solicitând acordarea drepturilor bănești invocate, iar pârâta prin adresa nr. 18969/29.07.2007 le-a comunicat refuzul său motivat de faptul că drepturile solicitate pentru perioada 2004-2006 au fost suspendate, iar pentru anul 2007 nu au fost prevăzute în buget sume cu o astfel de destinație.
Au arătat reclamanții că drepturile solicitate, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute expres în Legea 188/1999 - art. 31 al.1 lit. c și d, fost art. 29 al.1 lit.c și
Cu privire la solicitarea de acordare retroactivă a acestor drepturi,
reclamanții au solicitat să se constate că potrivit art. 31 al.1 din Legea 188/1999 republicată, au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, iar suspendarea contravine prevederilor art. 16 al.1 și art. 53 din Constituție.
Suspendarea acestor drepturi contravine și dispozițiilor art. 38 și art. 39 al.1 din Legea 53/2003 - Codul Muncii iar OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost doar restrâns ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
In dovedirea acțiunii au depus la dosar adresele nr. 18745/25.07.2008 și nr. 18969/29.07.2007, extrase din actele normative invocate și practică judiciară de la alte instanțe din țară.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de suspendarea succesivă a drepturilor salariale solicitate prin art. 44 din OUG 92/2004, art. 48 din OG 2/2006 și de lipsa acestor sume din fondul de salarii.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați în cadrul Casei Județene de Pensii B, au calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 41 al.1 lit.c din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare. Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, pârâta este obligată la plata acestuia.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța respins- întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art. 1082 Cod civil, pârâta a fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective.
În consecință, în baza art. 31 al.1 lit.c și d din Legea 188/1999, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate pentru perioada 01.01.2004-01.10.2008, data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței nr.273/2008 a Tribunalului Brăila în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că prevederile art.31 alin.1lit.c șid,fost art.29 al.1 lit.c și d, din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost suspendate în mod succesiv, pe perioada 2004-2006, potrivit art.44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Deși începând cu 1 ianuarie 2007, potrivit art.XII din Legea nr.251/2006, aceste drepturi salariale au reintrat în vigoare din lipsa prevederilor bugetare acestea nu au fost plătite.
De asemenea, nici prevederile bugetare ale anului 2008 nu au inclus sume la fondul de salarii care să permită plata acestor drepturi pentru anul în curs și anul 2007.
Față de cele invocate se poate constata că neplata drepturilor solicitate de către reclamanți a avut în vedere aplicarea legislației în vigoare dar și inexistența prevederilor bugetare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate,dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Deși OUG 92/2004 a suspendat aplicarea art.29 din Legea
nr. 188/1999 în integralitatea lui, salariile și sporurile de vechime au fost
acordate.
Norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art.41 si art. 53 din Constitutia Romaniei care prevede ca " exercitiul unor drepturi sau unor libertati poate fi restrans numai daca se impune, dupa caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a morale publice, a dreptunlor si libertatile cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionate cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce a tinge re existentei dreptului sau a libertatii."
Astfel, dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din continutul complex al dreptului fundamental la munca. Ca atare acest drept nu poate fi restrans in mod abuziv si contrar echitatii impuse de o societate democratica potrivit art 53 din Constitutie.
De asemenea, norma legala de suspendare contravine si art. 16 alin 1 din Constitutie, întrucât reclamanților li s-a acordat acest drept prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului insusi.
Norma de suspendare contravine si art. 15 alin 2 din Constituție, deoarece dispozițiile art.44 din OUG nr.92/2004 sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Văzând și dispozitiile art.38 si art. 39 alin.1 lit.d din Lg.53/2003- Codul Muncii, care prevad in mod imperativ ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate, salariatilor fiindu-le garantat dreptul la egalitate de sanse si tratament, rezultă că suspendarea dreptului la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004-01.01.2007 nu s-a realizat fiind lovita de nulitate, ci s-a infaptuit numai suspendarea obligatiei corelative ca o masura la indemana debitorului.
Examinand textul art.44 din OUG nr.92/2004 prin care a fost suspendata plata dreptunlor banesti, reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor constitutionale ce reglementeaza drepturile persoanelor incadrate in munca, deoarece dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare nu a fost restrans, ci ingradit, atingand insasi existenta dreptului.
Din interpretarea textului rezulta ca plata suplimentului postului si suplimentului treptei de salarizare li se cuvine reclamanților, întrucât nici executivul nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga /acest drept, din perspectiva textelor constitutionale mentionate. Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constitutionale rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă o dată castigat nu mai poate fi anulat.
Or, contrar acestor dispoziții, atât Executivul ( prin OUG nr.92/2004),
cat si Legislativul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG nr.92/2004)
au anulat acest drept in mod ilegal.
In consecinta, se constată ca fiind lipsita de efecte, suspendarea nelegala si neconstitutionala a acordarii suplimentului postului in procent de 25 % si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25 % din salariul de baza pe anii 2004-2006 salariatilor Casei Judetene de Pensii
Referitor la al doilea si al treilea motiv de recurs si anume ca nu au existat prevederi bugetare care sa permita plata acestor drepturi, recurenta parata a pus in executare sentinta atacata si anume a facut plata acestor drepturi catre intimatii reclamanti.
Având în vedere ca recurenta a făcut plata acestor drepturi către funcționarii publici, in felul acesta recunoscând in favoarea reclamanților beneficiul dreptului la acordarea acestor sporuri pe perioada 01.01.2004- 01.10.2008, rezultă că recurenta a achiesat implicit la cele dispuse de instanta de fond efectuand prestatia pozitiva la care a fost obligată.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate de natură a fi luate în discuție și din oficiu în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul în B, nr.19, jud. B, împotriva sentinței nr. 273 din 01.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./09.02.2009
Tehnored.2ex//11.02.2009
Fond -
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Red./09.02.2009
Tehnored./2ex./11.02.2009
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
