Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 61/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, împotriva sentinței civile nr. 1465/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 13.01.2010 s-a depus la dosar, de către intimatul o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, iar la data prezentului termen s-a comunicat la dosar prin fax, de către recurenta Agenția pentru Protecția Mediului S, concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, având în vedere data îndeplinirii procedurii de citare cu intimatul, apreciază că acesta a avut suficient timp pentru asigurarea apărării, motiv pentru care urmează a respinge cererea de amânare pentru motivele invocate, sens în care, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1465/12.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții: AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, care au fost obligate să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 aferente perioadei 14.03.2006-18.05.2007, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data scadenței până în ziua plății efective.
S-a respins ca prematură cererea privind cuantificarea acestor sporuri.
S-a respins ca nefondată cererea privind obligarea la plata sporului de confidențialitate.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Mediului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile are în această cauză calitate procesuală pasivă, deoarece prin art.5 alin.8 din nr.HG368/2007 acestuia i se consacră funcția de ordonator principal de credite.
Cum litigiul de față poartă asupra unor drepturi bănești, ministerul în subordinea căruia funcționează celelalte pârâte are legitimitate procesuală.
Asupra cauzei pe fond:
Reclamantul a avut calitate de salariat Agenției pentru Protecția Mediului S, având calitatea de funcționar public (copie carnet de muncă, 11 - 13).
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prin art.31 alin.1 lit.c) și d) (în vechea numerotare art.29 alin.1 lit.c și d ) stabilește expres că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază
b) sporul pentru vechime în muncă
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare
Pentru perioada 2004 - 2006, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost succesiv suspendată, prin nr.OG92/2004 și nr.OG2/2006.
Art.38 din Legea nr.53/2003 prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporurile în discuție nu puteau fi anulate prin actele normative sus menționate.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantei la aceste sporuri.
Astfel cum arată și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia nr.XXIII/2005).
Suspendarea instituită prin nr.OG92/2004 și apoi nr.OG2/2006 și-a încetat efectele la data de 1 ianuarie 2007, prin art.XIII din Legea nr.251/2006.
Din cele de mai sus, a rezultat că nu există vreun impediment legal pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, refuzul pârâților de a onora aceste drepturi fiind nelegal.
fiind, cu argumentele mai sus prezentate, îndreptățirea reclamantului la plata sporurilor menționate expres în lege, tribunalul a observat însă că reglementările în materie nu cuprind o dispoziție prin care "suplimentul postului" și "suplimentul corespunzător treptei de salarizare" să aibă o determinare concretă, în sensul cuantumului efectiv cuvenit funcționarilor publici, în speță reclamantului.
Așa fiind cererea privind obligarea pârâților la plata unor sporuri în cuantum de 25% și, în mod accesoriu, respectiv înscrierea unor asemenea sporuri în carnetul de muncă a fost respinsă ca prematură.
Cererea privind acordarea sporului de confidențialitate a fost respinsă ca nefondată pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin nr.OG6/2007 s-a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici, și anume "funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".
Această prevedere legală enumeră limitativ anumite categorii de funcționari publici, care își desfășoară activitatea în anumite instituții ale statului, ca fiind îndreptățite la acordarea sporului de confidențialitate.
Opțiunea legiuitorului de a diferenția sporurile acordate nu poate fi cenzurată de instanță, iar acordarea sporului de confidențialitate nu poate fi generalizată pentru toți funcționarii publici din România.
Pentru cele ce preced, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții: Agenția Pentru Protecția Mediului S, Agenția Națională Pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, pe care le-a obligat să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 aferente perioadei 14.03.2006-18.05.2007, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data scadenței până în ziua plății efective.
A respins ca prematură cererea privind cuantificarea acestor sporuri.
A respins ca nefondată cererea privind obligarea la plata sporului de confidențialitate.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către Ministerul Mediului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI S, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta arată că, instanța în mod greșit a apreciat că "nu există vreun impediment legal pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, refuzul pârâtului de a onora aceste drepturi fiind nelegal".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări din Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 417/2006.
În perioada 2007-2008 drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici au fost stabilite prin OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificată prin OG nr.9/2008 pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, suspendă în mod tacit acordarea acestor suplimente deoarece la Secțiunea a 2-a intitulată "" sunt enumerate expres și limitativ sporurile de care pot beneficia funcționarii publici: spor de vechime; spor pentru munca prestată în timpul nopții; spor pentru orele prestate pentru durata normală a timpului de lucru; spor pentru funcționarii publici care posedă titlul științific de "doctor"; spor de confidențialitate; spor de condiții vătămătoare; spor acordat funcționarilor publici care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucrul în străinătate.
S-a menționat faptul că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-au acordat niciodată de la intrarea în vigoare a Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici deoarece nu există niciun act normativ care să prevadă expres criteriul de acordare ale acestora precum și cuantumul lor.
Actul normativ în vigoare la acest moment, care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 cu modificări ulterioare, nu prevede cuantumul acestor sporuri, precum nici obligativitatea pentru autoritățile publice de a acorda aceste sporuri.
Pe de altă parte, potrivit art.137 alin.1 din Constituție, se statuează că formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege. Prin urmare, formarea, administrarea, întrebuințarea fondurilor publice fac obiectul legilor anuale ale bugetului, conform cărora angajarea cheltuielilor bugetare se poate face doar în limita creditelor bugetare aprobate conform legii.
În cazul în care acest drept ar fi acordat, drept care a fost suspendat prin voința legiuitorului, ar însemna că puterea judecătorească să se substituie puterii legislative, încălcându-se prin aceasta, principiul separației puterilor în stat, prevăzut în art.1 alin. (4) din Constituția republicată.
Într-o speță similară (dosarul nr-), funcționarii publici din cadrul S s-au adresat Tribunalului Sălaj solicitând aceleași drepturi salariale (suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare și sporul de confidențialitate).
Pârâta-recurentă mai arată că, instanța a respins acțiunea ca fiind prematură, motivând faptul că "legiuitorul a omis să precizeze cuantumul acestui drept. În atare împrejurare, nefiind reglementată modalitatea de calculare a dreptului, acordarea acestuia ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat. Pe de altă parte, o eventuală cuantificare a dreptului făcută de către instanța de judecată prin comparare cu alte drepturi acordate funcționarilor publici, ar conduce la încălcarea deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că: " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Rezultă, așadar că, instanțele nu se pot substitui legiuitorului ori executivului în vederea acordării unui drept al cărui cuantum, cei îndreptățiți prin lege, nu l-au stabilit.
Pârâta mai arată că funcționarii publici au declarat recurs împotriva acestei sentințe, însă Curtea de Apel Cluja respins recursul menținând sentința Tribunalului Sălaj în întregime.
Având în vedere motivele invocate mai sus, pârâta-recurentă solicită respingerea ca nelegală a sentinței pronunțată de către instanța de fond și pe cale de consecință, admiterea recursului și totodată respingerea acțiunii formulată de către reclamant.
Împotriva aceleiași hotărâri a mai declarat recurs și pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE care reiterează aceleiași motive de recurs cu cele ale primei pârâte.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 14 ianuarie 2010, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului S, solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Asupra recursurilor declarate, Curtea va reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public în perioada specificată în acțiune, iar drepturile salariale acordate nu au cuprins și suplimentele solicitate prin obiectul cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.(3) din Legea 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare nu a fost încă adoptată, funcționarii publici fiind salarizați în baza actelor normative emise anula care stabileau salariile acestora.
Analizând dispozițiile legale invocate de reclamant, Curtea constată că acestea au prevăzut generic sporurile solicitate, fără însă a le cuantifica în vreun fel. Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
De altfel, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 20/12.09.2009, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază ca întemeiate recursurile pârâților, fiind incident motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, îl va admite, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, restul dispozițiilor sentinței atacate urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE împotriva sentinței civile nr. 1465/12.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, - | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red./Dact.
7 ex/19.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Monica
