Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 610/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.610
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C-S, împotriva sentinței civile nr.153/08.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, și, și cu chemații în garanție - intimați INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul - recurent consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 21.05.2008, concluzii scrise din partea reclamantului - intimat.
Reprezentantul pârâtului - intimat depune la dosar delegație și copia deciziei civile nr.269 din 04.03.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.153 din 08.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada anului 2003, excepție invocată de pârât, respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei procedurii prealabile.
Admite în parte acțiunea reclamanților, și împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C -
Obligă pârâtul, față de reclamanți, la plata sporului lunar de dificultate în cuantum de 20% din salariul de încadrare (solda lunară) pe o perioadă de 6 luni, pentru anul 2004, actualizat cu coeficientul de inflație la data plății efective.
Respinge cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și Inspectoratul General al Poliției Române.
Se redau de către instanța de fond, în motivarea în fapt și în drept a soluției date, următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, solicitând instanței obligarea acestuia la plata drepturilor salariale reprezentând sporul lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 6 luni, cuvenite și neachitate în anii 2003 și 2004, actualizate cu coeficientul de inflație aplicat sumelor cuvenite, la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că litigiul se constituie ca și acțiune în contencios administrativ, însă, în speță, fiind revendicate drepturi bănești, izvorâte din lege, dar neplătite de pârât pentru anii 2003 și 2004, ci numai ulterior (2005 - 2007), subiectul de sezină nu este identificat cu o persoană vătămată printr-un act administrativ, ci este o persoană care invocă un drept prevăzut de lege pentru toți membrii comisiilor de retrocedare care se află în situații similare.
Pe fonul cauzei, învederează faptul că în anii 2003 și 2004 au făcut parte din comisia de retrocedare, numită anual de șeful de inspectorat, au desfășurat activități în constituirea mai multor dosare în susținerea intereselor legale ale pârâtului, în mod direct sau prin Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu persoane fizice și juridice care au depus cereri în baza Legii nr. 10/2001 sau nr.OUG 194/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile despre care au pretins că le-au fost preluate în mod abuziv, context în care reclamanții apreciază că au avut calitatea de salariați ai unei instituții publice și au fost implicați în mod direct în aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Începând cu anul 2005, în urma unei dispoziții scrise a șefului Inspectoratului General al Poliției Române, emisă pentru aplicarea prevederilor nr.OUG184/2002, comunicată către toate inspectoratele județene de poliție, toți membrii comisiei de retrocedare au primit un spor de 20% din salariul de încadrare, cuantumul procentual al sporului fiind fixat de șeful C-S în anul 2006 de 20%, iar în anul 2007 de 25% din salariul de încadrare.
În susținerea motivelor din cererea de chemare în judecată, referitoare la activitățile desfășurate efectiv pe linia Legii nr. 10/2001, reclamanții precizează că au fost efectuate lucrări specifice de constituire a dosarelor de retrocedare și, după caz, activități prin formularea unor acțiuni în justiție, în contradictoriu cu persoane fizice și juridice, din care amintesc:, Ortodox T - Ortodoxă M Veche", care a revendicat imobilul în care funcționează Poliția Orașului M - Nouă;, care a revendicat imobilul în care funcționează Postul de Poliție; și, care au solicitat restituirea imobilului în care funcționează Postul de Poliție; acțiunea comună cu Primăria în legătură cu revendicarea imobilului în care funcționează Postul de Poliție etc. unele solicitări de retrocedare fiind respinse întemeiat, iar altele aflându-se încă pe rol.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a solicitat respingerea ca tardivă a acțiunii, în ceea ce privește drepturile salariale aferente anului 2003 și pentru primele 11 luni ale anului 2004, precum și respingerea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit prevederilor art. 5 al. 2 din nr.OUG 184/2002, invocat în cererea de chemare în judecată, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Întrucât în anii 2003 și 2004, unității nu i-au fost repartizate fonduri pentru plata sporurilor menționate în nr.OUG 184/2002, nici un membru al comisiei constituită în cadrul C-S în vederea aplicării Legii nr. 10/2001 privind retrocedările, din care au făcut parte reclamanții, nu a beneficiat de dreptul respectiv.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție, prin care solicită admiterea acțiunii reclamanților, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a, pentru ca primul să fie obligat să aloce sumele corespunzătoare plății drepturilor pretinse de reclamanți, pe care să le repartizeze la, iar al doilea în calitate de ordonator secundar de credite să le vireze Inspectoratului de Poliție al Județului C-S, în vederea efectuării plății.
Procedând la soluționarea cu prioritate a excepțiilor invocate de pârât, prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada anilor 2003 și primele 11 luni din anul 2004, tribunalul admite excepția invocată doar pentru drepturile salariale aferente anului 2003, în raport de data introducerii acțiunii, respectiv, 10.12.2007 pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 5 al. 2 din nr.OUG 184/2002, începând cu anul 2003 salariații instituției publice implicați direct în aplicarea Legii nr. 10/2001 beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare pe o perioadă de 6 luni.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,drepturile neachitate polițiștilor și nereclamate în termen de trei ani de la data când trebuiau plătite se prescriu".
Reclamanții, în baza dispoziției șefului C-S, cu nr. S/1/05.01.2004 (fila 9 dosar) au fost numiți membri în Comisia pentru aprobarea prevederilor Legii nr. 10/2001, calitate în care aveau dreptul la sporul prevăzut de nr.OUG 184/2002, începând cu anul 2003.
Reclamanții nu au făcut dovada că au reclamat neacordarea acestui drept în termenul legal de prescripție prevăzut de nr.OG 38/2002, cât și de art. 3 din Decretul 167/1958.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât:
Reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând sporul lunar de dificultate, iar acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, care a prevăzut în art. 911competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a de prevedea procedura reclamației administrative.
Instanța apreciază că această normă derogă de la dispozițiile art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd efectuarea procedurii prealabile, fiind aplicabilă cazului în speță în virtutea principiului,lex specialia generalibus derogant".
De altfel, procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ este reglementată strict pentru ipoteza actelor administrativ unilaterale, precum și în cazul contractelor administrative.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamanții, funcționari publici cu statut special, în perioada 2003 - 2004, au avut calitatea de membrii în Comisia pentru aprobarea prevederilor Legii nr. 10/2001, conform dispoziției șefului inspectoratului cu nr. S/1/05.01.2004 (fila 9 dosar).
În această calitate, reclamanții au dreptul, potrivit dispozițiilor art. 5 al. 2 din nr.OUG 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 și a nr.OUG 94/2000, la un spor de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 6 luni pentru anul 2004.
Prin dispoziția nr. 131/09.12.2004 a, sporul lunar de dificultate, a fost prevăzut în cuantum de până la 20% din solda lunară (salariul de încadrare).
Față de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază ca întemeiată acțiunea reclamanților și obligă pârâtul, față de reclamanți, la plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de dificultate de 20% din salariul de încadrare (solda lunară) pentru o perioadă de 6 luni pentru anul 2004, actualizate, prin aplicarea coeficientului de inflație la sumele cuvenite, la data efectuării plății.
Cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și Inspectoratul General al Poliției Române, formulate de către pârât, au fost respinse pentru următoarele considerente:
Ministerului Economiei și Finanțelor nu este titularul alocațiilor bugetare prin care se face plata cheltuielilor de personal ale pârâtului, Inspectoratul fiind doar îndrumătorul metodologic al inițierii proiectului bugetului de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 12 al. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție conduse de un inspector șef, care are calitatea de ordonator terțiar de credite, iar, potrivit art. 4 al. 1 din dispoziția 131/2004 a, inspectoratele de poliție asigură prin dispoziție a șefului acestor structuri, alocarea personalului propriu la drepturile prevăzute de nr.OUG 184/2002.
Soluția suscitată este recurată, în termenul legal, de către pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, solicitându-se modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, în principal pe baza excepțiilor invocate și în subsidiar pentru motive de fond vizând nelegalitatea și netemeinicia acțiunii, considerând că:
În mod eronat instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile apreciind că prevederile art.911din Legea nr.188/1999 a funcționarilor publici, derogă de la dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
De asemenea că, instanța în mod greșit a apreciat că acțiunea nu este prescrisă pentru 11 luni din anul 2004, raportat la data introducerii acțiunii, și fără temei a respins cererea de chemare în garanție a - ordonatorul secundar de credite, a - ordonatorul principal de credite și a Ministerului Economiei și Finanțelor, instituții abilitate să întocmească bugetul anual și respectiv să repartizeze alocațiile bugetare.
Pe fond, cererea reclamanților este considerată de recurent ca fiind neîntemeiată, având în vedere că potrivit prevederilor art.5 alin.2 din nr.OUG184/2002, stabilirea salariaților care beneficiază de dreptul pretins, și a cuantumului sporului ce se acordă, se face de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirile, în limita fondurilor alocate, pentru plata salariilor. Arată că, întrucât în anul 2004, instituției nu i-au fost repartizate fonduri pentru plata sporurilor menționate în nr.OUG184/2002, nici un membru al comisiei constituită în cadrul C-S în vederea aplicării Legii nr.10/2001 privind retrocedările, din care au făcut parte și reclamanți, nu a beneficiat de dreptul respectiv.
Sporul respectiv a început să fie acordat, inclusiv reclamanților, doar din anul 2005 ca urmare a Dispoziției nr.131/09.12.2004 și a Dispoziției șefului inspectoratului nr. S/1 din 03.01.2005.
Și în cursul anilor 2006 și 2007 fost acordat un astfel de spor în baza unor noi dispoziții ale și ale unor noi dispoziții ale șefului inspectoratului, de care reclamanții în activitate au beneficiat.
Este neîntemeiată concluzia instanței de fond că alocarea sumelor necesare plății sporului pretins de reclamant era în sarcina sa, deoarece Legea nr.10/2001 care a prevăzut sporul respectiv, nu a prevăzut fonduri bănești în acest scop, lăsând ca fiecare conducător de instituție implicată în procesul retrocedărilor să stabilească care sunt salariații și care este cuantumul sporului, dar cu dispoziția clară de a se încadra în limitele fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor din recurs și în conformitate cu cerințele art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmând în consecință să o mențină prin respingerea recursului, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Tribunalul a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile în acord cu reglementările speciale din art.911din legea privind statutul funcționarilor publici, nici legea contenciosului administrativ nr.554/2004 neconținând dispoziții în acest sens în situația refuzului sau tăcerii autorității sau instituției publice.
Prescripția a fost constatată ca survenind pentru pretențiile aferente anului 2003, nu și pentru anul 2004, în raport de înregistrarea acțiunii, la 10.12.2007 și de împrejurarea că drepturile în cauză se acordă anual, așa încât anul 2004 nu iese din termenul de prescripție.
Sporul solicitat de reclamanți este legal acordat, conform temeiului juridic al art.5 alin.2 din nr.OUG184/2005, aplicat de tribunal, text care condiționează acordarea beneficiului sporului de până la 50 % doar de implicarea salariaților în mod direct în aplicarea Legii nr.10/2001 și numai stabilirea în fapt a salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă, se face în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, de către conducătorul instituției implicate.
Așa fiind, în temeiul considerentelor susredate, recursul este nefondat și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C-S, împotriva sentinței civile nr.153/08.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 22.05.2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
aflat în semnează
Președinte secție
-
GREFIER,
RED:/16.07.08
TEHNORED:/16.07.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
