Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 613/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 613
Ședința publică din 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în mun. B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 22 din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate, și.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 26.11.2008, reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 1.01.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamantele că anterior introducerii acțiunii au solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor a fost refuzată.
În susținerea acțiunii, reclamantele au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii
Prin sentința nr. 22 din 7 ianuarie 2008, Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea reclamantelor, obligând pârâta să acorde acestora suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia, din perioada de timp cuprinsă între data de 1.01.2004 și data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată s- respins ca nefondată cererea referitoare la plata acestor drepturi salariale solicitate pentru viitor, după data pronunțării hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
În ce privește capătul de cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, tribunalul a respins această cerere întrucât stabilirea unor drepturi bănești pentru viitor nu poate constitui obiectul unei acțiuni admisibile, deoarece drepturile salariale reprezintă un drept de creanță, iar creanța pretinsă nu are un caracter cert, lichid și exigibil.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, care a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de momentul de la care reclamantele au solicitat acordarea suplimentelor și cel al formulării acțiunii și anume 1.01.2004 până la 26.10.2005.
Totodată a mai arătat că deși Legea nr. 188/1999 prevede la art. 31 alin. 1 aceste suplimente, acesta nu poate fi achitat deoarece cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă nu sunt prevăzute în actele normative în vigoare.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune Curtea constată că nu este dată această excepție, în condițiile în care pentru anii 2005 și 2006 prin OUG 92/2004 și respectiv OG nr. 2/2006 s- dispus suspendarea acordării acestor drepturi, fără ca această măsură să conducă la afectarea existenței acestor drepturi.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamantele nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu sediul în mun. B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 22 din 7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/07.04.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Munteanu
