Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 616/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Legea 188/1999 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 616

Ședința publică din 2 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Artene Doina

PREȘEDINTE: Artene Doina

JUDECĂTOR 2: Galan Marius

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 140 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.

La apelul nominal răspuns reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta recurentă.

Procedura este completă.

S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.

Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 5223/40 din 11.12.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.04.2004 până la data de 30.11.2008 și acordarea pentru viitor a acestor drepturi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public și a solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi bănești prin adresa nr. 462/09.12.2008, dar i s- comunicat că sporurile nu pot fi acordate deoarece nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă.

A mai arătat reclamanta că drepturile solicitate sunt prevăzute expres la art. 31 din Legea 188/1999 și că aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31.12.2006.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 140 din 29 ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să acorde acesteia, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.04.2004 și până la data de 30.11.2008.

Totodată s- respins ca nefondată cererea referitoare la plata acestor drepturi salariale pentru viitor, după data pronunțării hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.

Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.

În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

În ce privește capătul de cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, tribunalul a respins această cerere deoarece drepturile salariale reprezintă un drept de creanță, iar creanța pretinsă nu are un caracter cert, lichid și exigibil, în plus aceste drepturi salariale se cuvin funcționarilor publici ori din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantei i-a încetat această calitate la data de 01.12.2008.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului a arătat că deși Legea nr. 188/1999 prevede la art. 31 alin. 1 aceste suplimente, în ce privește acordarea suplimentului postului acesta nu poate fi achitat deoarece nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă. Totodată menționează că prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanta nu au primit aceste sporuri salariale.

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".

Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.

Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.

sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.

Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE,

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Județeană de Drumuri și Poduri B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 140 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud.

Tehnored.

Ex. 2/07.04.2009

.

Președinte:Artene Doina
Judecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Munteanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 616/2009. Curtea de Apel Suceava