Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 617/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 617/
Ședința publică din 04 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul, în nume propriu, cu domiciliul ales în M C,-, jud.H și în calitate de reprezentant al funcționarilor publici ai H, împotriva Sentinței civile nr. 202 din o5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, în temeiul disp.art.301,303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru de fiecare în parte cu suma de 2,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Pârâta intimată H depune la dosar întâmpinare prin care cere judecarea cauzei și în lipsă conform disp.art.242 alin.2 Cod pr.civ.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâtei intimate de a se judeca și în lipsă o reține în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr.202 din 5 februarie 2009, Tribunalul Harghitaa respins ca prematur înaintată acțiunea reclamanților împotriva pârâtei H, a disjuns acțiunea formulată de reclamanții, și, pe care a transpus-o pentru judecare la completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Obiectul acțiunii reclamanților s-a reprezentat acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază și înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă. De asemenea, reclamanții au cerut și acordarea contravalorii tichetelor de masă.
Instanța a stabilit că, într-adevăr, art.31 din Legea nr.188/1999 prevede că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus și din cele două suplimente, însă legea nu prevede care este cuantumul acestora și nici reclamanții nu au putut preciza care este baza legală a stabilirii procentului de 25%.
Instanța a avut în vedere și prevederile art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999, potrivit cărora salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, însă legea nu a fost adoptată. S-a considerat astfel ca organul competent să stabilească în baza legii cuantumul celor două suplimente.
In ceea ce privește tichetele de masă, instanța de fond a avut în vedere că Legea nr.142/1998 nu prevede acordarea acestora în mod obligatoriu, ci le lasă la aprecierea angajatorului, or, în sectorul bugetar acest drept este condiționat de cuprinderea sumelor cu această destinație în bugetul angajatorului. Cât timp pârâta nu a primit fonduri cu această destinație de la ordonatorul principal de credite, nu poate fi obligată la acordarea contravalorii acestor tichete de masă.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamanți, care au solicitat acordarea drepturilor cerute, considerând că în mod incredibil, nejustificat, cu încălcarea tuturor principiilor de drept și a actelor normative în materie, s-a respins de plano acțiunea ca fiind prematur introdusă. Recurenții au invocat faptul că instanța nu a analizat motivele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată, nu a ținut cont de actele dosarului.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, în esență susținând că, în perioada 2004 - 2006 prevederile legale referitoare la cele două suplimente au fost suspendate și că Ordonanța nr.6/2007 nu reglementează modalitatea de acordare a acestora și nici legile bugetare nu au prevăzut sumele necesare acordării lor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a respins ca prematură acțiunea reclamanților dar a analizat-o prin interpretarea textelor legale incidente, ajungând la concluzia că nu se pot acorda cele două suplimente incluse legal în salariul de bază al funcționarilor publici deoarece ele nu sunt cuantificate.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. salariul de bază al funcționarilor publici este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Faptul că în acele normative cu caracter special, anuale, privind salarizarea funcționarilor publici nu se regăsesc cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 nu ar justifica neacordarea acestor sporuri. Ceea ce însă împiedică plata efectivă a acestora, este modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze acordarea lor, mai precis lipsa cuantificării, a modalității de calculare, situație care imprimă celor două sporuri un caracter de drept virtual. Pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea textului legal care le acordă în mod abstract, iar atribuția de reglementare îi revine legiuitorului în cazul adoptării unui act normativ cu forță juridică de lege sau, executivului, Guvernului României, în cazul în care s-ar adopta o hotărâre în vederea executării respectivelor dispoziții legale. În situația dată, a pronunța o hotărâre prin care s-ar acorda cele două sporuri conform textului legal care le reglementează, fără cuantificare, ar însemna să se pronunțe o hotărâre pe care angajatorul nu ar avea cum să le calculeze, neavând niciun criteriu. Dacă instanța ar proceda la cuantificare în funcție de diverse criterii, la aprecierea acesteia, ar însemna să creeze norme pe cale judiciară sau să împrumute prevederi cuprinse în alte acte normative și să le aplice în cazul în speță, substituindu-l astfel legiuitorul. Aceasta din urmă variantă nu se poate accepta, din moment ce, prin mai multe decizii, printre care și decizia nr. 820/2008, Curtea Constituțională a statuat că, "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, instanța nu poate decât să respecte deciziile Curții Constituționale, cu efectele lor pe viitor și, neputându-se substitui legiuitorului ori executivului în privința cuantificării și acordării efective a unui drept salarial virtual prin modalitatea de reglementare, trebuie să respingă acțiunile de acordare a celor două suplimente, cel al postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Practica judiciară invocată de reclamanți, nu poate să justifice nici acordarea celor două sporuri salariale, neavând valențele unui veritabil izvor de drept și nici să permită nesocotirea deciziilor Curții Constituționale, care sunt obligatorii.
In ceea ce privește tichetele de masă, instanța în mod corect a dat eficiență efectelor juridice ale unor norme supletive în condițiile în care prevederile art.1 din Legea nr.142/1998 nu obligă angajatorul la acordarea tichetelor de masă, ci el "poate" să le acorde, iar în sectorul bugetar acest drept este condiționat de cuprinderea sumelor cu acest titlu în bugetul angajatorului.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, în nume propriu și în calitate de reprezentant al funcționarilor publici ai H, cu domiciliul ales în M C,-, jud.H, împotriva sentinței civile nr.202 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond: Sz.
2 ex.
13.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
