Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 618/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 618/CA
Ședința publică din 21 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta - cu domiciliul în C, B-dul -, nr.41, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în com. jud.C, împotriva sentinței civile nr.675/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 21.12.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 7615/118 din 09.09.2009 reclamanta a chemat în judecată pârâții Primarul Comunei, Primăria Comunei solicitând în contradictoriu cu aceștia: reintegrarea în funcția publică de secretar de primărie deținută anterior emiterii dispoziției nr. 132/15.09.2006; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de eliberării din funcție și până la reintegrarea în funcție; obligarea pârâților la plata unor daune morale în sumă de 50 000 lei, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sent.civ.nr.675/19.06.2009 Tribunalul Constanța, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului Primăriei Comunei ca inadmisibilă, iar împotriva pârâtului Primarului Comunei ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, la 22.01.2007 pârâtul Primarul Comunei a întocmit fișa de evaluare a performanțelor profesionale individuale a funcționarului public pentru perioada 1.01.2006 - 31.12.2006, aceasta obținând calificativul "nesatisfăcător".
Ca urmare a acestui rezultat s-a emis de către Primarul Comunei Dispoziția nr. 40/22.01.2007 prin care s-a dispus eliberarea din funcția de secretar al comunei a reclamantei începând cu 21.02.2007, dispoziție ulterior completată prin dispoziția nr. 43/25.01.2007 numai în ceea ce privește temeiul juridic.
Prin sentința civilă nr. 1183/29.11.2007 Tribunalului Constanțaa dispus anularea fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale precum și anularea dispozițiilor nr. 40/22.01.2007 și nr. 43/25.01.2007 ale Primarului Comunei, precum și reintegrarea reclamantei în funcția de secretar al Comunei.
Prin decizia nr. 292/24.05.2008 a Curții de Apel Constanțaa fost admis recursul formulat de către Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 1183/29.11.2007, a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a dispozițiilor nr. 40/22.01.2007 și nr. 43/25.01.2007 și a respins cererea de anulare a acestor dispoziții ca inadmisibilă, a fost respinsă cererea reclamantei de reintegrare în funcție și de obligare a pârâților la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale, menținându-se însă soluția de anulare fișei de evaluare.
Potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativnr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Rezultă astfel că reintegrarea în funcția publică deținută este consecința anulării actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, acest act fiind în speță Dispoziția nr. 40/22.01.2007 a Primarului Comunei, act neanulat însă.
Este real că Dispoziția nr. 40/22.01.2007 a fost emisă ca urmare a întocmirii fișei de evaluare performanțelor profesionale individuale, în aplicarea art. 99 lit.c din Legea nr. 188/1999. Acest act, deși contestabil pe cale separată, are în cazul de față numai un act preparator față de Dispoziția nr. 40/22.01.2007, întrucât actul care stinge raportul de serviciu nu este fișa de evaluare, care prin sine însăși nu naște, nu modifică și stinge raportul de serviciu, ci dispoziția de eliberare din funcție. Astfel, nu poate fi aplicat în cauză principiul de dreptquod nullum est, nullm producit effectum- ceea ce este nul nu produce efecte, întrucât actul producător de efecte este dispoziția de încetare a raportului de serviciu.
Astfel, întrucât în acuză nu s-a făcut dovada anulării actului administrativ de încetarea a raportului de serviciu, instanța de judecată a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea sa cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că, prin Legea 261/2006 s-a modificat Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în sensul că potrivit art.842, persoana care a re competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere pentru incompetență profesională, în cazul obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea profesionale individuale.
În lipsa acestui calificativ nu se poate dispune eliberarea din funcția publică pe temeiul art.841din Legea 188/1999.
Ori prin dec.civ.nr.292/CA din 24.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a menținut dispoziția Tribunalului Constanța referitoare la anularea fișei de evaluare a performanțelor individuale emisă la data de 22.01.2007.
În situația în care calificativul "necorespunzător" nu mai există, nici măsura încetării raporturilor de muncă nu mai poate să subziste.
Instanța de fond a realizat o abordare rigidă a cererii raportându-se numai la faptul că dacă dispoziția de încetare a raporturilor de muncă nu a fost anulată, nu poate dispune reintegrarea în funcția deținută anterior.
Nulitatea fișei postului atrage și nulitatea Dispoziției nr.40/22.01.2007 astfel încât sunt create premisele legale atât pentru reintegrarea funcționarului în postul deținut anterior cât și pentru obținerea drepturilor salariale cuvenite începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea în funcție.
Recurenta motivează și acordarea daunelor morale temeiul de drept constituindu-l prevederile art.117 din Legea 188/1999.
Intimatul pârât Primarul com. nu a formualat întâmpinare dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu plata cheltuielilor de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, C consideră recursul fondat urmând a-l admite motivat de următoarele considerente,
Prin Ordinul Prefectului jud.C nr.388/12.10.2000 recurenta reclamantă a fost numită în funcția de secretar al com.
În perioada 30.08.2006-15.09.2006 aceasta a efectuat concediul legal de odihnă, astfel că prin Dispoziția nr.118/29.08.2006 Primarul com. a delegat atribuțiile acesteia către.
La revenirea din concediu recurenta nu și-a mai reluat atribuțiile întrucât intimatul a emis Dispoziția nr.132/15.09.2006 prin care a dispus că prevederile dispoziției 118/2006 își prelungesc valabilitatea până la definitivarea problemelor de serviciu ale recurentei.
Această dispoziție 132/14.09.2006 a format obiectul dos.civ.nr- al Tribunalului Constanța, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal care prin sent.civ.nr.364/CA din 28.03.2007 a hotărât anularea sa iar în final a rămas irevocabilă prin dec.civ.nr.399/CA din 20.09.2007.
La data de 22.01.2007 intimatul a întocmit fișa de evaluare a performanțelor profesionale individuale a recurentei pentru perioada 01.01.2006-31.12.2006, aceasta obținând un punct adică calificativul "nesatisfăcător".
În aceeași zi în care a fost întocmită fișa de evaluare, intimatul a emis Dispoziția nr.40/22.01.2007 prin care a dispus eliberarea din funcția de secretar al comunei a recurentei începând cu 21.02.2007, invocându-se prevederile art.842din legea 188/1999 și art.71 alin.1 din Legea 215/2001.
Ulterior la data de 25.01.2007 același intimat a emis Dispoziția nr.43 privind completarea dispozițiilor nr.39 și 40/2007 în sensul completării temeiului legal al art.842cu lit.
Prin sent.civ.nr.1183/29.11.2007 Tribunalul Constanța în dos.civ.nr- a luat act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr.39/22.01.2007, a anulat fișa de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantei emisă la data 22.01.2007 pentru anul 2006, anulat Dispozițiile nr.40/22.01.2007 și 43/25.01.2007 emise de Primarul com. cu consecința reintegrării reclamantei în funcția de secretar al com. plata drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcție până la reintegrarea în funcție precum și plata cheltuielilor de judecată.
Nemulțumit de hotărârea astfel pronunțată Primarul com. a formulat recurs, astfel că prin dec.civ.nr.292/CA din 24.05.2008 Curtea de Apel Constanța, Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal l-a admis, a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că, a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a dispozițiilor 40/22.01.2007 și 43/25.01.2007 respingând cererea de anulare a acestora ca inadmisibilă, a respins cererea de reintegrare în funcție și de obligare a pârâților la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale cu menținerea restului dispozițiilor.
Rezultă așadar că mențiunea din sentință privind anularea fișei de evaluare a performanțelor individuale ale recurentei emisă la 22.01.2007 pentru anul 2006 rămas neschimbată, situație ce a reprezentat considerentul principal în emiterea Dispoziției nr.40/22.01.2007 modificată ulterior prin 43/25.01.2007.
Prin faptul că recurentei i s-a anulat de către instanță calificativul "nesatisfăcător", calificativ ce l-a determinat pe intimat să dispună eliberarea sa din funcție, iar în prezent aceasta resimte efectele negative ale Deciziei nr.40/22.01.2007 duce la crearea unei situații vătămătoare, inechitabile.
funcției publice de secretar al Comunei, jud.C, dar mai ales imposibilitatea de repunere în situația anterioară după anularea actului vătămător se circumscrie noțiunii de "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Potrivit prevederilor art.11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
În cazul de față devenind incidente dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, actul normativ face parte astfel din dreptul intern urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea 30/1994.
Conform principiului subsidiarității, garantarea drepturilor consacrate de convenție, care presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor, se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
Art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului - orice persoană are dreptul la respectare bunurilor sale.
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei, din 23.02.1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art. 1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care se constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
Curtea a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoarea patrimonială ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Prin neintegrarea în funcția publică recurenta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Prin neacordarea efectivă a drepturilor bănești cuvenite de la data eliberării a avut loc o încălcare a art. 1 din Primul Protocol adițional motiv pentru care, în baza art. 11 și art. 20 din Constituția României, se va acorda prioritate reglementărilor internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
În cauză recurenta reclamantă a avut o speranță legitimă consacrată prin anularea fișei de evaluare acesta fiind titulara unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul 1, respectiv dreptul de fi reintegrat în funcția publică cu plata drepturilor salariale eferente.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor morale Curtea îl va respinge, motivat de faptul că recurenta nu a făcut dovada în condițiile art.1169 civ a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999.civ, respectiv fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.2 pr.civ Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii, în parte, a acțiunii dispunând reintegrarea recurentei în funcția publică de secretar deținută anterior dispoziției nr.132/15.09.2006, obligarea intimatului pârât la plata drepturilor bănești cuvenite începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta - cu domiciliul în C, B-dul -, nr.41, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în com. jud.C, împotriva sentinței civile nr.675/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul admiterii, în parte, a acțiunii.
Dispune reintegrarea în funcția publică de secretar a recurentei, cu plata drepturilor bănești cuvenite, începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrare.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea de daune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
4ex./8.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
