Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 62/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 62
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Penitenciarul Tg. J și Administrația Națională a Penitenciarelor, împotriva sentinței nr.2223 din 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât Penitenciarul Tg. J și avocat pentru intimata reclamantă, lipsind recurenta pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurentul pârât Penitenciarul Tg. J, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale a Pe fond, solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la data de 19.01.2006 reclamanta a formulat contestație în contradictoriu cu pârâta Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tg-J solicitând constatarea nulității absolute a deciziei 243 din 12.12.2005 emisă de Șeful de Serviciu Reintegrare Socială G și a deciziei nr.243/12.12.2005 emisă de Directorul Penitenciarului d e Maximă Siguranță Tg-
S-a susținut de către reclamantă că la data de 12.12.2005 domnul G i-a adus la cunoștință că a fost sancționată disciplinar în temeiul art.61 litera d și 62 litera a din Legea 293/2004, reținându-se în sarcina sa un comportament necorespunzător care să aducă ofensă șefului, dar susținerea nu este fondată.
Singura discuție pe care reclamanta a avut-o este cu o colegă ce a contribuit la ceea ce a apărut în presă în legătură cu persoana sa, însă colega nu a recunoscut acest lucru, în biroul șefului, acesta nerecunoscând ceea ce anterior îi reproșase reclamantei.
Domnul a emis apoi decizia nr. 243, numai că anterior reclamanta mai primise o decizie 243 din 12.12.2005 semnată de directorul penitenciarului.
Decizia este lovită de nulitate absolută având în vedere disp.art.63 alin. 3 din Legea 593/2004 ce prevede expres obligativitatea consemnării în scris a audierii funcționarului public cu privire la abaterea disciplinară, consemnare ce nu s-a făcut și nici nu a fost înștiințată pentru a da declarație.
Cu nulitatea absolută este sancționată și încălcarea disp.art.17 litera g din Ordinul nr.2856/2004, în sensul obligativității unicității sancțiunii conform căreia pentru abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară.
Sunt incidente și disp.art.33 din OG-.2856/2004 alin. 2.
Cu toate acestea, a primit de la ANP adresa nr.-/09.01.2005 prin care i se comunică faptul că poate ataca deciziile prin care s-au dat sancțiunile, formulând contestație și împotriva acestei decizii la directorul Penitenciarului, soluția rămânând aceeași.
Reclamanta solicită să se constate că deși poartă același număr de decizie, cele două - emise de G și sunt date de persoane diferite pentru aceeași faptă.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus cele două decizii, adresa nr.-/09.01.2006 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor și urmare adresei instanței, pârâta Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tg-J a comunicat răspunsul că adresa nr.15504/03.02.2006.
Prin sentința nr.114/17.03.2006 acțiunea reclamantei a fost respinsă, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 691/22 iunie 2006 Curții de APEL CRAIOVA.
Prin deciziile nr.1913/07.11.2006 și 718 din 01.03.2007 pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVAa fost admisă contestația în anulare împotriva deciziei nr.691/2006 a Curții de Apel Craiova și ulterior recursul declarat de reclamantă împotriva,114/2006 a Tribunalului Gorj, sentința fiind casată și trimisă spre rejudecare, având în vedere că nu a fost citat emitentul actului - Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tg-
În rejudecare cauza a fost înregistrată cu nr-, la termenul din 08.06.2007 neformulându-se noi cereri, însă fiind citat Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tg-J ce nu a depus întâmpinare.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2223 din 15.06.2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Penitenciarul du Regim de Maximă Siguranță Tg. J și ANP
A constatat nulitatea absolută a deciziilor nr. 243/12.12.2005 emisă de Serviciu Reintegrare Socială - G și 243 din 12.12.2005 emisă de directorul Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță Tg J -.
În considerentele sentinței s-a reținut că acțiunea reclamantei vizează constatarea nulității absolute a două decizii, ambele cu numărul 243 din 12.12.2005, una semnată de directorul Tg - J -, cealaltă de Șeful Serviciului Reintegrare Socială - G, susținându-se că nu s-a respectat procedura audierii funcționarului public, nu s-a dat declarație în ceea ce privește abaterea disciplinară, pentru aceeași faptă fiind emise cele două decizii, că nu s-au consemnat în decizii termenul în care sancțiunea disciplinară se poate contesta și instanța competentă unde se poate formula contestația.
Reclamanta este funcționar public având locul de muncă la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Tg - J, așa încât în cauză sunt incidente dispoz. Legii 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor și ale Ordinului 2856/2004.
În secțiunea a 2 a Legii 293/2004 sunt prevăzute în art.61 abaterile disciplinare și în art.62 sancțiunile disciplinare ce se pot aplica funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciarelor, prin art.63 fiind prevăzută procedura de aplicare a sancțiunilor disciplinare.
În speță, s-a observat că reclamanta a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prev. de art.61 litera d "depășirea atribuțiilor de serviciu sau manifestarea unui comportament necorespunzător față de persoanele private de libertate sau față de alte persoane cu care intră în contact în timpul serviciului" cu mustrare scrisă conform art.62 litera a din Legea 293/2004, modificată și completată.
În art.63 alin. 1 sunt consemnate criteriile în funcție de care se individualizează sancțiunea disciplinară iar în aliniatul 2 se stipulează "sancțiunea disciplinară se poate aplica numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârșită de funcționarul public în cauză și audierea acestuia de către comisiile prev. de art.67", audierea fiind consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul. funcționarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare imputate de consemnează într-un proces verbal și în asemenea cazuri se poate aplica sancțiunea disciplinară.
Conform art.64 alin. 1, sancțiunea disciplinară prevăzută la art.62 litera a - mustrare scrisă - se poate aplica direct de către conducătorul compartimentului din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau din cadrul unității din subordinea acesteia în care-și desfășoară activitatea funcționarul public ce a săvârșit abaterea disciplinară, contestația împotriva acestei sancțiuni putând fi promovată în baza art.64 alin. 2 la directorul general al sau la conducătorul unității din subordinea acestuia, în 15 zile de la comunicarea sancțiunii. Pe baza propunerii comisiei de disciplină prevăzută la art.67 din Lege, directorul general al ANP sau după caz conducătorul unității din subordinea acesteia adoptă o decizie definitivă.
Art.67 prevede că în cadrul fiecărei unități subordonate ANP comisia de disciplină are competența de a efectua cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară și de a propune sancțiunea disciplinară ce urmează să fie aplicată persoanei în cauză, în aliniatul 2 consemnându-se că modul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină se stabilește prin ordin al ministrului justiției - Ordinul 2856/2004.
În Ordinul 2856/2004 - art.18 se stipulează atribuțiile comisiei de disciplină, respectiv cercetarea abaterilor disciplinare prevăzute de articolul 61 din legea 293/2004 propunând aplicarea uneia din sancțiunile prev. de art.62 - în speța dedusă judecății sancțiunea aplicată fiind cea din art.62 litera a, mustrare scrisă.
Conform art.21 din ordin - alin.1, sesizarea împotriva unui funcționar public se adresează comisiei de disciplină și dacă sesizarea a fost adresată conducătorului unității sau conducătorului compartimentului unde funcționarul public a cărui faptă este sesizată își desfășoară activitatea, aceștia au obligația să o transmită de îndată comisiei de disciplină competentă.
În art.24 și următoarele din ordin se prevede procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare, președintele comisiei de disciplină stabilind termenul de prezentare a funcționarului public, dispunând citarea acesteia cu cel puțin trei zile calendaristice înainte de termenul de prezentare.
Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune, conform art.26 audierea persoanei ce a făcut sesizarea, a funcționarului public, a altor persoane, declarațiile consemnându-se într-un proces verbal sub sancțiunea nulității ca și refuzul de a da declarație.
Se prevede în art.30 al ordinului ce trebuie să cuprindă referatul întocmit de comisia de disciplină, sancțiunea ce se propune în funcție de criteriile ce se au în vedere, motivarea ei, actul administrativ de sancționare a funcționarului public fiind emis de persoana competentă, pe baza propunerii referatului comisiei de disciplină.
Sub sancțiunea nulității absolute în actul administrativ trebuie consemnate: descrierea faptei, precizarea prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină, motivele pentru care s-au înlăturat apărările funcționarului public, temeiul legal al aplicării sancțiunii, instanța competentă unde trebuie contestată sancțiunea disciplinară, persoana competentă neputând aplica o sancțiune mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină.
Prin raportarea acestor dispozițiile legale la starea de fapt, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, tribunalul a reținut că s-a aplicat prin decizia nr.243/12.12.2005, de către Șeful Serviciului Reintegrare Socială, unde activează reclamanta - sancțiunea "mustrare scrisă" pentru fapta prev. de art.61 litera
Deși în cauzele ce au ca obiect litigii de muncă (în speță Legea 293/2004 - art.81 prevăzând că ea se completează cu cele cuprinse în legislația muncii), sarcina probei este inversată, angajatorul - pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tg-J nu a dovedit că s-a respectat procedura prevăzută de art.63 alin. 2 și 3 din Legea 293/2004 coroborat cu prevederile menționate din Ordinul 2856/2004.
Astfel, nu rezultă din nici o probă că reclamanta a fost chemată pentru audieri sau că a refuzat să dea declarație în legătură cu abaterea disciplinară imputată și de altfel comisia de disciplină nu a întocmit un referat în baza căruia să se procedeze la aplicarea sancțiunii disciplinare.
S-a susținut de către pârâtul Tg - J în dosarul nr.181 C/2006, în răspunsul înaintat urmare solicitării instanței că nu se prevede efectuarea de cercetări prealabile de către comisia de disciplină dacă se aplică sancțiunea prevăzută de art.62 litera a, însă pe de altă parte că a fost sesizată de către directorul unității comisia de disciplină în baza art.34 alin. 2 și aceasta a procedat la verificarea sancțiunii disciplinare considerând ca netemeinică contestația formulată de ofițer și propunând prin referat menținerea sancțiunii aplicate de șeful de birou.
Așa cum s-a expus deja, este adevărat că în ceea ce privește mustrarea scrisă ea se poate aplica direct de către conducătorul compartimentului din cadrul, unității în care își desfășoară activitatea reclamanta, G Șeful Biroului Reintegrare Socială, competența acordată de art.64 alin. 1 din Legea 293/2004, însă nici în acest caz nu se poate aplica sancțiunea fără o cercetare prealabilă așa cum a încercat să se susțină de către pârât, singura diferență între sancțiunile reglementate de art.62 litera a și cele reglementate de art.62 litera b - f fiind aceea că în primul caz competența de aplicare a mustrării scrise aparține conducătorului compartimentului iar în celelalte cazuri conducătorului unității din subordinea ANP, dar întotdeauna după efectuarea cercetării prealabile.
Argumentele pentru care se susține astfel constau în aceea că în conformitate cu disp.art.18, 21, 24 - 27, art.30-33 din Ordinul Ministrului Justiției nr.2856/2004 rezultă fără dubiu că pentru toate sancțiunile prevăzute la artr.62 litera a este necesară cercetarea disciplinară cu toată procedura pe care ea o presupune și care a fost expusă în detaliu.
Pe de altă parte la pronunțarea soluției instanța a avut în vedere și faptul că din lecturarea deciziei nr.243/12.12.2005 emisă de directorul unității nu a rezultat că aceasta este urmare contestației adresată de reclamantă împotriva deciziei conducătorului compartimentului - G, așa cum se prevede în art.64 alin. 1 și 2 din Legea 293/2004, în preambulul deciziei emise de directorul unității figurând că se are în vedere referatul Biroului Reintegrare Socială și nu contestația reclamantei.
S-a concluzionat astfel din modul de redactare al deciziei nr. 243/2005 emisă de directorul Tg-J, că s-a aplicat pentru aceeași faptă (din 12.12.2005) aceeași sancțiune "mustrare scrisă", fiind evident că nu s-a analizat contestația reclamantei.
În ceea ce privește cele două decizii, întrucât ambele vizează aceeași faptă a funcționarului public, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor din Legea 293/2004 și a Ordinului Ministrului Justiției nr.2856/2004 ce vizează efectuarea cercetării prealabilă a faptei, dar și pentru că s-au emis două decizii și s-a încălcat principiul unicității sancțiunii prev. de art.17 din Ordinul 2856/2004, acțiunea fiind întemeiată, urmează a fi admisă.
Se va avea în vedere și existența motivului de nulitate absolută constând în aceea că la emiterea celor două decizii s-au încălcat disp.art.33 alin. 2 din Ordinul 1856/2004, în cea emisă de directorul unității consemnându-se eronat că ea poate fi contestată la directorul Penitenciarului Tg - J de vreme ce el a emis-o, neconsemnându-se nici motivele pentru care ar fi fost înlăturate apărările funcționarului public, nici precizările prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină (ce de altfel nu s-a întocmit), nici termenul în care să se poată contesta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții Penitenciarul Tg. J și Administrația Națională a Penitenciarelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului formulat de pârâtul Penitenciarul Tg. Jas usținut că intimata reclamantă a fost sancționată în conformitate cu prev. 62 lit. a din Legea nr. 293/2004 de către șeful direct cu sancțiunea "mustrare scrisă", sancțiunea fiind aplicată potrivit procedurii prevăzută de lege și în raport de prev. art. 63 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat.
Recurentul pârât mai arată că instanța de fond a fost în eroare cu privire la sediul materiei în cadrul sancțiunii "mustrare scrisă", care este Legea nr. 293/2004 și nu nr. 2856/2004, iar pe de altă parte hotărârea pronunțată de prima instanță este greșită deoarece nu este vorba de două sancțiuni, ci de o sancțiune aplicată de șeful direct.
În motivele de recurs formulată de recurenta Administrația Națională a Penitenciarelor sentința primei instanțe este criticată ca nelegală și netemeinică, deoarece greșit s-a reținut în considerentele sentinței că intimatei reclamantei i-au fost aplicate două sancțiuni disciplinare pentru aceeași faptă, în realitate fiind vorba de o singură sancțiune aplicată direct de către șeful serviciului în care își desfășoară activitatea.
De asemenea, instanța de fond a susținut greșit că pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare este necesară efectuarea cercetării prealabile, chiar și în cazul prev. de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 deoarece din textul de lege se constată că în cazul prev. de art. 64 alin. 1 este prevăzută o procedură disciplinară specială și care vizează numai posibilitatea de a aplica sancțiunea cea mai blândă adică "mustrare scrisă".
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea ambelor recursuri formulate de pârâți și menținerea hotărârii Tribunalului Gorj ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării intimata susține că și în cazul sancțiunii prev. de art. 62 lit. a este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, astfel încât instanța a constatat corect că a fost încălcată procedura privind cercetarea prealabilă.
Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza probelor cauzei se constată că intimata reclamantă a fost sancționată de către șeful direct cu sancțiunea "mustrare scrisă" conform prev. art. 62 lit. a din Legea nr. 293/2004 - privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Intimatei i-a fost aplicată sancțiunea cea mai ușoară raportat la prev. art. 63 alin. 1 din aceeași lege.
Potrivit prev. art. 64 alin. 1sancțiunea disciplinară prev. de art. 62 lit. a, respectiv "mustrarea scrisă" poate fi aplicată direct de către șeful direct din cadrul ANP sau după caz din cadrul unității din subordinea acesteia în care-și desfășoară activitatea funcționarul public care a săvârșit abaterea disciplinară.
Curtea constată că decizia de Sancționare a fost comunicată în formă scrisă, aceasta semnând de luarea la cunoștință, fiind astfel aplicată conform prev. art. 66 alin. 1 din Legea nr. 293/2004.
Instanța de fond a reținut greșit că au fost aplicate două sancțiuni semnate de două persoane distincte, respectiv șeful direct și directorul penitenciarului, deoarece decizia de sancționare este semnată de șeful direct, fiind aplicată o singură sancțiune.
Așadar, nu poate fi vorba despre două sancțiuni, așa cum reține instanța de fond deoarece sancțiunea aplicată a fost înscrisă în decizia zilnică pe unitate așa cum susține recurentul pârât Penitenciarul Tg. J în care sunt înscrise toate evenimentele petrecute în timpul unei zile de lucru în unitate și măsurile care se iau pentru desfășurarea activității, fiind specifică instituțiil0or don domeniul apărării ordinii publice și siguranței naționale.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut greșit că pentru aplicarea sancțiunii disciplinare prev. de art. 62 lit. a din lege aplicată intimatei reclamante este necesară cercetarea prealabilă, deoarece așa cum s-a arătat mai sus sancțiunea prevăzută de textul citat poate fi aplicată de către șeful direct.
Raportat la prevederile legale mai sus arătate sentința pronunțată de Tribunalul Gorj este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea prev. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă.
Prin urmare, pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 Cod pr, civilă se vor admite ambele recursuri, modificându-se sentința instanței de fond, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Penitenciarul Tg. J și Administrația Națională a Penitenciarelor, împotriva sentinței nr.2223 din 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- de pârâții Penitenciarul Tg. J și Administrația Națională a Penitenciarelor, împotriva sentinței nr.2223 din 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu
Grefier,
Red. Jud. D
Ex.3/
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
