Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 62/2009. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 62/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în F, str.-, nr.10, jud.V și de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA - GRUPA SINDICALĂ DIN INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în B, sector 1,--38, -orp,.4,.156, împotriva sentinței nr. 530 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât prin consilier juridic în baza delegației nr. 31604/2009 pe care o depune la dosar și recurentul reclamant prin reprezentant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate, dar netimbrate, după care;
Reprezentantul recurentului - pârât depune la dosar chitanța nr. -/2009 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Reprezentantul recurentului - reclamant depune la dosar chitanța nr. -/2009 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică.
Față de recursul declarat de recurentul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA - GRUPA SINDICALĂ DIN INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V solicită respingerea recursului declarat de recurentul reclamant, depunând concluzii scrise.
Reprezentantul recurentului reclamant depune un set de acte ce sau fost comunicate și recurentului pârât. Pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței Tribunalului Vrancea în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtului să plătească reclamanților sumele ce reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază, de la 01.01.2008 până la pronunțarea hotărârii de către instanța de fond, respectiv 16.10.2008.
Față de recursul declarat de recurentul - pârât solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra cererii de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea la 25.09.2008, reclamanții membrii din Sindicatul Național al Funcționarilor Publici din Inspecția -Grupa Sindicală din Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă V au solicitat în contradictoriu cu ITM V, obligarea pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanți a drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că s-au adresat pârâtei cu adresa nr.9973/01.04.2008 solicitând acordarea drepturilor bănești invocate, iar pârâta prin adresa nr.11623/23.04.2008 le-a comunicat refuzul său motivat de faptul că drepturile solicitate pentru perioada 2004-2006 au fost suspendate, iar pentru anul 2007 nu au fost prevăzute în buget sume cu o astfel de destinație.
Au arătat reclamanții că drepturile solicitate, suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute expres în Legea 188/1999 - art.31 alin.1 lit.c și d, fost art.29 alin.1 lit.c și
Cu privire la solicitarea de acordare retroactivă a acestor drepturi, reclamanții au solicitat să se constate că potrivit art.31 alin.1 din Legea 188/1999, republicată, au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, iar suspendarea contravine prevederilor art.16 al.1 și art.53 din Constituție. Suspendarea acestor drepturi contravine și dispozițiilor art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Legea 53/2003 - Codul Muncii, iar OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost doar restrâns, ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar adresele nr.9973/01.04.2008 și 11623/23.04.2008, extrase din actele normative invocate și practică judiciară de la alte instanțe din țară.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de suspendarea succesivă a drepturilor salariale solicitate prin art.44 din OUG 92/2004, art.48 din OG 2/2006 și de lipsa acestor sume din fondul de salarii.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Reclamanții sunt salariați în cadrul ITM V, au calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, așa cum a au fost reglementate prin art.41 alin.1 lit.c din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publici și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Având în vedere disp.art.166 al.1 și art.283 al.1 lit.c Codul Muncii instanța a constatat prescrise drepturile bănești solicitate pentru perioada noiembrie 2004-mai 2005.
În consecință, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, instanța a admis în parte acțiune și a obligat pârâta să acorde fiecărui reclamant în funcție de data angajării, suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate pentru perioada 25.09.2005-16.10.2008, data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței nr.530 /16.10.2008 a Tribunalului Vrancea în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-a arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, deoarece pentru perioada 2004 - 2006 drepturile solicitate au fost suspendate, iar de la data de 1.01.2007 aceste sporuri au fost incluse în salariul de bază.
Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor OUG nr.92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 este una greșită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.44 din OUG nr.92/2004și art. 48 din OG nr.2/2006, aplicarea prevederilor art.29 alin.1(actual 3.1. alin.1) din Legea nr.188/1999 referitoare la acordare prestațiilor în bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate până în luna decembrie inclusiv a anului 2006.
De la data de 01.01.2007, prin intrarea în vigoare a dispozițiilor OG nr.6/2007referitoare la salarizarea funcționarilor publici în anul 2007, sporurile solicitate au fost incluse în salariul de bază, acestea nemaigăsindu-se, atât sub denumirea respectivă cât și în cuantumul solicitat în actele normative ce reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Această situație a fost subliniată și de Ministerul Muncii, ordonator principal de credite, prin adresa nr.10939/31.07.2008.
De asemenea, ITM V are calitatea de ordonator terțiar de credite și în bugetul acesteia nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor solicitate.
Ori, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Mai mult decât atât, cuantumul suplimentelor solicitate nu este specificat în nici un act normativ, nefiind stabilită nici modalitatea de calcul a unor asemenea suplimente.
Având în vedere aceste circumstanțe de edictare a nomelor ce reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici, reclamanții au solicitat iar instanța de fond a acordat, fără temei legal prestații bănești suplimentare pe criteriul posturilor ocupate și a treptelor de salarizare, acolo unde legea instituie un sistem de salarizare care deja operează diferențieri semnificative de remunerare, tocmai pe criteriile posturilor și treptelor de salarizare.
În motivarea recursului declarat de reclamant s-a arătat că acordarea drepturilor solicitate începând cu data de 25 septembrie 2005 și nu 1 ianuarie 2004 este nelegală, deoarece prescripția extinctivă nu a curs, întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.304 /1 pr. civ.Curtea constată următoarele:
În fapt, reclamantul a formulat acțiunea introductivă pentru ca instanța să oblige pârâta la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariu de baza, conform art. 31 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 188/1999, republicata, incepand cu data de 01.01.2004, suma actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective și suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariu de baza, conform art. 31 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicata, incepand cu data de 01.01.2004, suma actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Drepturile care fac obiectul cererii, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, sunt prevazute de art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, potrivit căruia: "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariu de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzator treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. c) și d) din lege.
Drepturile care au făcut obiectul acțiunii au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției(21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art. 29 din Legea nr. 188/1999 în sensul că prevede, la Art. XIII, pet. 21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și "suplimentul gradului".
Rațiunea pentru care au fost introduse de către legiuitor aceste sporuri o dată cu intrarea in vigoare a Legii nr. 161/2003 a fost aceea că funcționarul public trebuie să fie remunerat corespunzător având în vedere faptul că legea prevede o serie de incompatibilități.
Mai mult decât atât, tocmai pentru a preveni și sancționa corupția,, funcționarului public i-au fost acordate o serie de sporuri la salariul de bază.
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art. 29 care stabilea dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare (al "gradului") au fost suspendate, conform art. 44.
Ulterior, conform art. XIII din Legea nr. 215/2006 care modifică și completează Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 (inclusiv alin. 1 lit. c si d care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare) din Legea 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007:"Prezenta lege intrâd în vigoare la 15 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581si ale art. 601alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intrâd in vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 atât înainte de modificarea ei prin Legea nr. 251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr. 365 din 29 mai 2007, sunt îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare.
Drepturile care fac obiectul cererii, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, potrivit caruia: "pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
e) salariu de bază;
f) sporul pentru vechime in munca;
g) suplimentul postului;
h) suplimentul corespunzator treptei de salarizare."
la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cand s-a dat textelor o noua numerotare, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare erau prevazute la art. 29 alin. 1 lit. c) si d) din lege.
Drepturile care au făcut obiectul acțiunii au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției(21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art. 29 din Legea nr. 188/1999 în sensul că prevede, la Art. XIII, pet. 21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și "suplimentul gradului".
Rațiunea pentru care au fost introduse de către legiuitor aceste sporuri o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 a fast aceea că funcționarul public trebuie să fie remunerat corespunzător având în vedere faptul că legea prevede o serie de incompatibilități.
Mai mult decât atât, tocmai pentru a preveni si sancționa corupția,, funcționarului public i-au fost acordate o serie de sporuri la salariul de bază.
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art. 29 care stabilea dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare (al "gradului") au fost suspendate, conform art. 44.
Ulterior, conform art. XIII din Legea nr. 215/2006 care modifică și completează Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 (inclusiv alin. 1 lit. c si d care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare) din Legea 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007:"Prezenta lege intrând în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581si ale art. 601alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intrâd in vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 atât înainte de modificarea ei prin Legea nr. 251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr. 365 din 29 mai 2007, sunt îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare.
Retinand aceste împrejurari, instanța a admis acțiunea, însă numai în parte, respectiv numai cu privire la sumele datorate de pârâta pentru perioada 25.09.2005 - 16.10.2008, data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
rin admiterea cererii de acordare a drepturilor reclamate începând cu data de 25 septembrie 2005 și nu cu 1 ianuarie 2004 (data intrării în vigoare a art. 29) instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Se disting următoarele perioade în legatura cu aplicarea prevederilor legale care ne confera dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare: de la 01 ianuarie 2004 (data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificat prin Legea nr.161/2003) până la 23
noiembrie 2004 (data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004) - legea prevede
dreptul și obligația corelativa a instituției de a plăti suplimentul postului i suplimentul treptei de salarizare; de la 23 noiembrie 2004 până la 01 ianuarie 2007 - dreptul de a primi sumele respective a fost suspendat, conform art. 44 din nr.OUG 92/2004, de la 01 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede dreptul obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art. 29 din Legea nr. 188/1999,conform art. XIII din Legea nr. 251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 01 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o norma legală expresă (art. 44 din nr.OUG 92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art. XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958privitor la prescripția extinctivăcare prevede:prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".3 al articolului mentionat stipulează:"Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă starea de pasivitate a reclamanților nu s-a datorat unei atitudini, personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției.
Trebuie arătat si faptul că norma legală de suspendare (art. 44 din nr.OUG V2/2004), contravine prevederilor art. 53 din Constituția României care prevede ca:. Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori moralei publice, drepturilor si libertăților cetățenilor,desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav.Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situația care a determinat-o, să fie aplicat în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unei societăți democratice, așa cum au fost statuate la art. 53 din Constituție.
Dispozițiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii (lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Față de considerentele expuse, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă (în sensul larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât și va admite recursul reclamantului, cu consecința modificării sentinței în sensul acordării drepturilor respective începând cu data de 1.01.2004, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI DIN INSPECȚIA - GRUPA SINDICALĂ DIN INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V, cu sediul în B, sector 1,--38, -orp,.4,.156, împotriva sentinței nr. 530 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.530/16.10.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că obligă pârâtul la plata sumelor respective începând cu data de 01.01.2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în F, str.-, nr.10, jud. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.D/09.02.2009
Tehnored.2ex.//12.02.2009
Fond -
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
opinie separată //11.02.2009
Tehnored.2ex.//11.02.2009
Președinte:Mariana Trofimescu
Judecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu