Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 621/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 621/

Ședința publică din 04 Iunie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul în S, Cart., -.19, județul H, împotriva sentinței civile nr.455/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar o reține în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr.455/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a espins acțiunea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și a solicitat să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.c și d din Legea nr.188/1999. În prezent nu există un cadrul legal care să stabilească cuantumul și condițiile de acordare a suplimentului postului și cel corespunzător treptei de salarizare. Se mai susține că textul legal avut în vedere și anume art.31 din Legea nr.188/1999 rep. nu prevede și procentul sporului pentru suplimentul postului și al treptei de salarizare și nici criterii de cuantificare a acestora. Cu toate că s-a solicitat să se precizeze modalitatea de cuantificare a sporului în procent de 25 % această solicitare nu a fost luată în seamă contrar prevederilor art.261 alin.1 pr.civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere privind acordarea tichetelor de masă a reținut că în raport cu prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002, art. 1 din OG nr. 22/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 și art. 14 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, s-a invocat textul art. 1 din Legea nr. 142/1998, precizându-se că acordarea tichetelor de masă și cadou nu este condiționată de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual, în condițiile în care pârâții - angajatori - aveau obligația "la proiectarea bugetului" să solicite și să cuprindă fondurile necesare plății acestor drepturi. S-a considerat că o apreciere contrară ar însemna o restrângere formală a dreptului la protecție socială, garantat de Constituție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului să-i plătească suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază datorat pentru perioada 1.06.2008 și până la data pronunțării hotărârii, precum și acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada cuprinsă între 09.2007 - 31.05.2008 calculate la valoarea din ziua acordării.

Prin motivele de recurs se arată că reclamantul are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.c și d din Legea nr.188/1999. Se arată că instanța de fond nu a negat dreptul reclamantului de a primi aceste două sporuri, reține însă că în condițiile în care aceste sporuri nu au fost cuantificate și nici nu există indicii pentru a putea fi cuantificabile, ele nu pot fi acordate. Prin această soluție pronunțată au fost încălcate disp.art.129 alin.4 pr.civ. potrivit cărora, judecătorul este în drept să ceară părților explicații oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice fapt sau drept, chiar dacă nu sunt precizate în cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește cererea de acordare a contravalorii tichetelor de masă invocă disp.art.1 alin.1 și art.2 din Legea nr.142/1998, art.20 și 27 alin.1 din OUG nr.245/2000, susținând că dacă legea nu prevede obligativitatea acordării acestora asta nu înseamnă că reclamantul nu are dreptul la astfel de tichete. De asemenea nu prezintă relevanță faptul că în bugetul aprobat instituției pârâte nu au fost prevăzute sume cu această destinație deoarece pârâta avea obligația să solicite alocarea și virarea fondurilor bugetare necesare în acest spor. Dreptul la tichetele de masă a fost prevăzut în OUG nr.245/2000(art.20) tocmai pentru a nu crea funcționarilor publici o situație discriminatorie față de alți salariați din alte domenii ale sectoarelor publice care beneficiază de astfel de tichete.

Examinând cererea de recurs în raport de motivele invocate instanța apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit disp.art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului(devenit suplimentul corespunzător treptei de salarizare în urma modificărilor aduse prin Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici).

Se poate observa că în cuprinsul acestor dispoziții nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare și nici nu este precizat cuantumul acestora, aflându-ne așadar în prezența unui drept virtual, ceea ce ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fie la o cuantificare arbitrară a sumelor de bani ce s-ar cuveni cu acest titlu.

Pentru a fi posibilă acordarea acestor sporuri este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea celor două suplimente ca părți componente ale salariului funcționarilor publici pentru cuantificarea lor fiind necesară existența unor dispoziții date în aplicarea textului de lege care prevede acordarea sporurilor solicitate, prin promovarea unui act normativ cu forță juridică de lege fie printr-o hotărâre de guvern dată în executarea prevederilor Legii nr.188/1999.

Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că nici reclamantul nu a fost în măsură să justifice cuantumul de 25 % solicitat, nu a putut preciza care au fost activitățile desfășurate în timpul programului de muncă conform fișei postului, activități care ar justifica acordarea unor astfel de sporuri, timpul de lucru afectat desfășurării acestor activități dacă pentru toată perioada solicitată a desfășurat activități care ar justifica acordarea unor astfel de sporuri și aceasta în măsura în care la nivelul instituției unde-și desfășoară activitatea, atribuțiile de serviciu din fișa postului au fost stabilite după un anumit grad de dificultate.

În lipsa unor criterii legale care să permită instanței cuantificarea drepturilor salariale solicitate dar și a unor probe din care să rezulte că reclamantul în perioada solicitată a-i fi acordate aceste sporuri a desfășurat activități cu un grad de dificultate ridicat și care să justifice acordarea unui astfel de spor raportat la timpul efectiv lucrat pentru îndeplinirea acestor activități, se apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a respins acțiunea reclamantului.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere referitor la acordarea tichetelor de masă, instanța de control reține următoarele:

Textul art. 1 din Legea nr. 142/1998 este fără echivoc și nu este susceptibil de interpretare sub aspectul caracterului supletiv al normei juridice care reglementează acordarea tichetelor de masă. Aceasta este o facultate, nu o obligație a angajatorului, iar calitatea de angajat cu contract de muncă nu atrage obligația acordării tichetelor de masă, altfel legiuitorul ar fi reglementat acest drept prin termeni imperativi. Alta ar fi fost situația dacă ar fi fost încheiat la nivelul instituției un contract colectiv de muncă ce ar fi prevăzut această obligație asumată de angajator, în acest sens instanța având deja o practică judiciară constantă. Totodată, faptul că salariaților din alte sectoare bugetare li s-a acordat dreptul revendicat de reclamant nu reprezintă o împrejurare discriminatorie, deoarece efectul discriminator se raportează la drepturile acordate angajaților din cadrul aceluiași compartiment al aceluiași angajator, câtă vreme legiuitorul lasă la latitudinea angajatorului. Atâta timp, cât nu s-a făcut dovada că pârâta DADR Haa cordat tichete de masă unui alt salariat al său și același drept l-a refuzat reclamantului, de asemenea salariat, nu se poate invoca argumentul discriminării.

Prin urmare, nu faptul că nu este cuprinsă suma pentru asemenea cheltuieli în bugetul de stat justifică neacordarea dreptului la tichete de masă, ci modul în care legiuitorul a înțeles să-l acorde și care îl lasă la îndemâna angajatorului în funcție de sursele sale financiare, în condițiile în care textul legal incident prevede că alocația de hrană se suportă integral pe costuri de către angajator.

Prin urmare, instanța în baza disp.art.304 pct.9 pr.civ. rap. la art.312 alin.1 din același cod, va respinge recursul și va menține hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul procesual ale în Târgu-M-, prin Sindicatul Liber din DGMPS M, cu sediul în Târgu-M-, și cu sediul procesual ales în Târgu-M-, formulat împotriva sentinței civile nr.105/18.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 Iunie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

fiind în Co semnează

Președintele instanței

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehn.

14.07.2009

2 exemplare

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 621/2009. Curtea de Apel Tg Mures