Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 622/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 622
Ședința publică din data de 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 383 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat Palanca, nr. 123, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. -/6.05.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, prin consilier juridic, care depune delegația nr. 38489/25.04.2008, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii P, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că instituția recurentă, în calitate de ordonator terțiar de credite, s-a aflat în imposibilitate de a plăti primele de vacanță, nefiindu-i alocate fonduri în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii P, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la calcularea și plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru perioada 1.02.2001-1.04.2003, sume ce urmează să fie reactualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că drepturile salariale își au temeiul legal în dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 republicată, prevederi legale care au devenit inaplicabile datorită suspendării instituită prin dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG-, art.12 alin.4 din Legea nr. 743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr. 631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr. 507/2003 și art.8 alin.7 din Legea nr. 511/2004, art.5 alin.5 din Legea nr. 379/2005.
Reclamanta a invocat prevederile art. 53 din Constituție potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai daca se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii și sănătății publice ori a moralei, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că drepturile solicitate au devenit inaplicabile anterior perioadei de referință prin procedura suspendării instituită de prevederile art. 3 din nr.OUG 33/2001.
Prin sentința nr. 383 din data de 6 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă să plătească acesteia drepturile bănești reprezentând prime de concediu aferente perioadei 1.02.2001-1.04.2003, actualizate în raport cu rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul reclamantei la prima de concediu s-a născutex lege, odată cu reglementarea lui, conferind funcționarilor publici posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv din raportul juridic creat, să efectueze prestația pozitivă, constând în plata sumei de bani corespunzătoare indemnizației de concediu.
Tribunalul a mai reținut că, începând cu data suspendării dreptului funcționarilor publici la plata indemnizației de concediu până la încetarea suspendării și până la data introducerii prezentei acțiuni, au existat atât dreptul reclamantei, cât și obligația corelativă a debitorilor de a plăti drepturile bănești precizate, obligație care însă nu a fost executată.
Referitor la suspendarea drepturilor bănești solicitate de reclamantă pentru perioada 2001-2006, tribunalul a reținut că aceasta a semnificat doar suspendarea exercițiului dreptului, însă nu și înlăturarea dreptului întrucât în caz contrar s-ar nesocoti atât dispozițiile art. 53 din Constituția României, cât și cele ale art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiul de drept care garantează realizarea drepturilor acordate.
De altfel, dispozițiile art. 18 din Codul muncii reglementează în mod imperativ faptul că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii P, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și arătând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,
În dezvoltarea motivului de recurs precizat anterior, s-a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 140 alin.3 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, Ministrul muncii și solidarității sociale este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și va delega atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare conducătorului executiv al
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 7 pct.II lit.j din nr.HG 13/2004 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, asigură stabilirea și plata unor drepturi finanțate de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este ordonator principal de credite, exercitând funcția de ordonator secundar de credite. Potrivit dispozițiilor art. 23 alin.2 din nr.HG13/2004, directorul executiv al casei teritoriale de pensii este ordonator terțiar de credite.
Față de dispozițiile legale menționate, recurenta apreciază că ordonatorul terțiar de credite, respectiv Casa Județeană de Pensii P, se află în imposibilitatea acordării primelor de vacanță aferente perioadei 1.02.2001-1.04.2003, întrucât nu dispune de resursele financiare necesare.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de Casa Județeană de Pensii P ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal, astfel cum susține recurenta, întrucât, în conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă, însă prin legile bugetare anuale s-a suspendat acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat acest drepturi, nu le-au desființat, dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin niciun act normativ echivalent celui prin care a fost instituit, astfel că dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță, prin lege, dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art. 41 din Constituția României a fost suspendat și nu înlăturat.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999R trebuie să fie acordate reclamantei, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce însemnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Rezultă că în cauză nu este incident motivul de recurs invocat, iar faptul că recurenta nu este ordonator principal de credite nu prezintă relevanță cât timp îi revine sarcina de a plăti reclamantei drepturile salariale care nu pot face obiectul unor limitări, aceasta fiind încadrată ca funcționar public la Casa Județeană de Pensii
De altfel, prin nr.OUG146/2007 s-a recunoscut dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu de odihnă și necesitatea cuprinderii în bugetul pe anul 2008 a sumelor necesare acordării primelor de concediu pentru anii în care acestea au fost suspendate, astfel că susținerile recurentului sunt lipsite de interes și rămase fără obiect.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 383 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat Palanca, nr. 123, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2ex./20.05.2008
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.,
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
